Cati dintre noi nu am auzit acest cliseu – „arta cere sacrificii”? De cele mai multe ori insa, ne referim la lucruri banale, la bagatele, nu la „sacrificii” serioase, poate si datorita faptului ca traim in societatea „instant”, in care poti obtine aproape orice intr-un timp extrem de scurt – si ma refer aici la aproape orice – de la supele la plic la indragitele cafele „3 in 1”, la ceaiul granule, la semi-preparatele culinare pe care nu trebuie decat sa le bagi cateva minute la microunde, ba chiar si la faptul ca in doar o ora poti ajunge din Bucuresti in Viena… Si lista poate continua la nesfarsit.
Ma gandeam cu putin timp in urma la cate eforturi faceau bunicii nostri, de exemplu, pentru lucruri pe care astazi le consideram „nimicuri”. Imi povestea cineva despre batranii care aveau pe la casele lor razboaie de tesut si isi faceau in propriile gospodarii camasile, izmenele, itarii cu care se imbracau, pentru ca nu aveau de unde sa le procure sau pentru ca erau foarte scumpe. In cazurile bune se cumparau stofe, care se croiau ulterior pe masurile indivizilor… Astazi, in schimb, nimic mai simplu… Gasesti imbracaminte pe toate gusturile si pentru toate buzunarele, de la produse „made in China” la cele produse de marci celebre la nivel mondial…
La fel, gemurile si dulceturile de casa, legumele conservate pentru iarna… Prea putini isi mai bat astazi capul cu asa ceva, cand le poti cumpara din magazine oricand, fie proaspete, fie conservate… „Nu mai muncesc, domnule, nu mai consum gazele, nu mai pierd timpul…” – sunt explicatiile cu care ne-am obisnuit.
Asa se face ca incet-incet extindem lucrul acesta si la alte domenii. Vrem totul repede, fara efort, „nice and easy”, cum spune „chinezul”. Exercitii fizice de 10 minute care sa dea rezultatele pe care altii le obtin dupa „ore de antrenamente obositoare” sau, si mai bine, aparate de vibromasaj, pentru ca nici macar sa nu mai fie nevoie de eforturi din partea ta… Tu doar te relaxezi, te uiti la teveu, apesi pe un buton, si dai burta jos. Sau scapi de celulita. Nu mai e nevoie sa mergi prin magazine sa cumperi un cadou frumos pentru iubit sau iubita, dai pe canalul de teleshopping si le cumperi de la italianul care iti ofera si un „Caaado! Caaado! De calitate garantata!”.
Nu mai e nevoie sa inveti o saptamana pentru un examen si sa te chinui sa retii o materie obositoare, pentru ca exista examenele in sistem grila… Ai acces la grila, inveti doar raspunsurile si gata zecele… Pai ce, ca fraierii aia care erau fericiti ca sunt „sub scut, nu pe scut” si ca au luat un sase amarat, pentru ca „zece este al lui Dumnezeu, noua al profesorului si de-abia de la nota opt in jos poate aspira studentu’…”? Nu, domnule… eventual nici nu mai trebuie sa inveti, ci doar sa suni un prieten, pentru ca exista casti „invizibile”, care se lipesc direct pe timpan si iti poate dicta rezolvarile fara probleme… Ce conteaza ca iesi din scoala un pafarist, un habarnist? Da’ ai zece, Gogule, si esti gata sa faci operatii pe creier, psihoterapie, drumuri si poduri sau, dupa caz, sa conduci institutii si destinele fraierilor care si-au tocit coatele degeaba si au stat cu burta pe carte nopti intregi, cu picioarele in ligheanul cu apa rece sau cu litrul de cafea tare ori de ceai negru…
Nu mai vrem sa pierdem o ora studiind Biblia, rugandu-ne sau practicand o alta disciplina spirituala multiseculara, pentru ca noi nu suntem nici habotnici, nici calugari si nici nu avem timpul necesar pentru asta. Apesi pe un buton si apare taica popa care iti da 15 minute de invatatura instant si iti spui ca „iti incarci bateriile” pentru saptamana viitoare.
Si totusi… exista si oameni „de moda veche”… Citeam in Ziua online despre un britanic, Mike Smith, care a asteptat doi ani de zile si a facut tot felul de calcule complicate (analize ale nivelurilor apei, tipare meteorologice, comportamentul faunei acvatice, locatii etc.) pentru a surprinde o fotografie perfecta cu un somon sarind din apa. Si dupa doi ani de pregatiri, a reusit:
„Cand a sarit pestele, nu aveam aparatul foto la ochi, pregatit, intrucat imi amortise mana. Creatura a sarit apoi tocmai unde vroiam eu sa fie, am apasat butonul, l-am urmarit prin aer si apoi m-am rugat”, a povestit Mike, de-a dreptul incantat cand a vazut fotografia pe care si-o dorea pe ecranul aparatului sau digital. Aceasta performanta nu l-a oprit insa sa jure ca se va intoarce la rau, in dorinta de a obtine o imagine si mai buna.
Si nu este singurul astfel de artist. Aceeasi sursa mai mentioneaza si cazul unui olandez pasionat de vulcani, care a dormit langa un vulcan activ pentru a se asigura ca nu rateaza momentul potrivit pentru o fotografie perfecta sau cazul unei alte persoane pasionate de arta foto, care era cat pe ce sa devina hrana crocodilului pe care se straduia sa il surprina in ipostaze cat mai graitoare.
Asta inseamna pasiune… si faptul ca arta cere sacrificii. Iar daca moda instant „tine” la capitolul cafea sau supa, exista domenii in care nu timpul investit este important, ci calitatea produsului finit. Iar aceste domenii nu sunt doar apanajul artei, ci si al credintei, al spiritualitatii, al umblarii cu Dumnezeu. Exista lucruri urgente, este adevarat, si acestea sunt adeseori atat de multe, incat ajungem sa le trecem cu vederea pe cele cu adevarat importante, ceea ce imi aduce aminte de cuvintele Domnului Iisus care, desi rostite intr-un alt context, se potrivesc aici precum o manusa: „Pe acestea trebuia sa le faceti, si pe celelalte sa nu le lasati nefacute”. A, si ar mai fi unele: „Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si TOATE celelalte vi se vor da pe deasupra” (Mat. 6:33)
Jurnalul sârbului 
Lasă un răspuns