Publicat de: Adrian | Septembrie 1, 2009

Nedumeriri… administrative, sau de ce bulgarii au putut…

Marturisesc fara nici un fel de retineri faptul ca, de o buna bucata de vreme, nu prea mai urmaresc rubricile politice ale anumitor televiziuni sau posturi de radio, mai ales atunci cand personajele intervievate apar in fata publicului, cu o aroganta si o pozitie care vrea sa para impunatoare (eventual si ridicati pe varfurile picioarelor) si care astazi spun un lucru, pentru ca imediat a doua zi sa revina, pentru ca si-au dat seama ca a fost o prostie mai mare decat casa. Si vorbesc nu despre o casa obisnuita, ci, de ce nu, chiar si de Casa Poporului, aka Palatul Parlamentului. Pentru ca, nu-i asa, vorba veche, „patria este poporul, iar nu tagma jafuitorilor”, iar reprezentantii alesi ai poporului sunt, iarasi spun, nu-i asa, parlamentarii…

Ei bine, desi ocolesc talk-shourile si interviurile care-i au pe protagonisti pe membrii unuia dintre cele mai slabe guverne de care am avut parte in istoria moderna a tarisoarei noastre, trebuie sa recunosc ca ma uit cu multa atentie la titlurile articolelor de profil din principalele publicatii romanesti. Nu de alta, dar politica romaneasca iti ofera tot ce vrei – de la balacareli in plen la balbaieli ale unor pretinsi specialisti in domenii precum finantele sau educatia, si de la promisiuni de reforme nemaivazute si nemaiauzite la dezvaluiri ale unor nereguli grozave facute, fireste, de ocupantii anteriori ai fotoliilor ministeriale. De fapt, rectific… nu iti ofera chiar tot ce vrei… iti ofera tot ce vrei, mai putin profesionalismul pe care il asteptam cu totii si in care unii au incetat sa mai creada…

Ca sa intelegeti mai bine framantarile mele si, totodata, motivul pentru care scriu acest articol, sa luam, de exemplu, unul din cazurile aflate in discutie de o buna bucata de vreme: sectorul bugetar, cu reformele, restructurarile si restrangerea cheltuielilor sale. Am auzit o multime de ineptii, dintre care unele sunt pe cale sa fie chiar legiferate – de la disponibilizarea unui procent care a variat de la o unitate administrativ-teritoriala la alta (la un moment dat, in cazul Primariei Capitalei, s-a vehiculat chiar inconstienta cifra de 60% – reprezentand personalul care ar fi trebuit sa fie disponibilizat, in opinia pafaristilor care au lansat o asemenea ineptie), si pana la aberantul concediu fara plata impus tuturor salariatilor din sistem timp de zece zile.

Socotelile sunt simple, in opinia pseudospecialistilor care, din pacate, au painea si cutitul in maini, recte pixul si proiectul de hotarare de Guvern: daca ii punem pe toti bugetarii sa stea acasa zece zile, se fac economii impresionante la buget. Buuuuun… Nimic de zis, calculul pe hartie arata bine. Economii la buget, criza financiara, bugetarii grasi si morocanosi, care nu fac nimic toata ziulica, dar care sunt spagari pana la Dumnezeu, cu lefuri uriase, dreptate, ii pune in sfarsit cineva cu botul pe labe pe imbuibatii aia etc. Numai ca in realitate lucrurile nu stau deloc asa. Pentru ca exista doua categorii de bugetari, si nu pot decat sa ma bucur constatand ca UNII profesionisti adevarati din mass-media romaneasca au inceput sa fie si ei constienti de lucrul acesta. Ei bine, da, exista bugetarii de lux, acei privilegiati ai sistemului, care isi permit lucruri la care cei mai multi romani aproape ca nici nu cuteza sa mai viseze, si exista marea masa de functionari si de personal contractual, care traiesc de pe o zi pe alta. Da, ati citit bine, pentru ca majoritatea salariilor din administratia publica locala se invart in jurul jenantei sume de 1000 de Ron (zece milioane de lei vechi), si asta la o vechime de, sa zicem, zece ani, dupa minimum o facultate absolvita si, eventual, un master. Si, fie vorba intre noi, exista si salarii mult mai mici, pentru cei cu studii medii – va vine sa credeti ca salariile incep de la patru milioane sapte sute de mii de lei vechi si ajung, dupa 15-16 ani, la sapte-opt milioane de lei. Atentie, vorbesc despre salariul lunar, nu despre defunctele „chenzine”! Da, e uluitor pentru unii, dar este cruda realitate pentru sute de mii de bugetari!

Vrem profesionisti in administratie, dar in acelasi timp, la indemnul unui inconstient cocotat in fotoliu ministerial, ne asumam infama decizie de a-i spune respectivului ca in luna respectiva se va duce acasa nu cu sapte sau zece milioane, ci cu cinci sau, mai rau, cu trei milioane si jumatate. Din care trebuie sa isi plateasca si hainele cu care sa se imbrace, pentru ca nu cumva sa arate ca ultimul om in fata cetateanului care vine sa isi rezolve problemele pe la Primarie, si facturile pe care orice om le are, si scolile, pentru ca, deh, nu se cade sa fie nepregatit in domeniul in care activeaza, si scoala sau gradinita copiilor (pentru ca, deh, a scazut natalitatea, si suntem indemnati sa facem ceva in sensul acesta), si, culmea, sa mai si manance! Ce tupeu din partea lui… A, si, era sa uit, colac peste pupaza, sa fie si mereu amabil si zambitor fata de onor contribuabilul care-i arunca mereu in fata acel „din banii mei esti platit, ba”!

Pai, Bibicule, cata matematica iti trebuie ca sa iti poti da seama ca nu taindu-le acestor hamsii din administratia locala din salariile care oricum sunt derizorii? Dar de rechini cine se ocupa, neicusorule? De acei baieti destepti cu peste 40-50 de milioane lunar (nu mai vorbesc cu cei care sunt platiti cu peste suta de milioane, de la bugetul de stat), de unde, intr-adevar, s-ar face si economii, si nici n-ar fi un chin teribil daca, in loc de 40 de milioane, s-ar duce acasa cu 20, nu credeti? Sau de parlamentarii care oricum nu prea dau pe la serviciu si care, chiar si cand dau pe acolo, se scobesc in nas, fac bilute, dorm in plen sau, pur si simplu, nu fac nimic, dar au in schimb pretentia sa li se plateasca zeci de milioane de lei suplimentar fata de salarii pentru chirii, deplasari in teritoriu, consilieri, secretare, soferi, sefi de cabinete etc.?

Si, pentru ca tot am ajuns aici, daca tot se vorbeste de descentralizare, daca, de exemplu, spitalele au trecut la administratiile locale (cu exceptia celor de urgenta, stiu…), cum se face ca administratia centrala si-a pastrat numarul de angajati, desi nu mai au acelasi volum de lucru? Cum se face ca noi avem in continuare atatea agentii guvernamentale care, sincer vorbind, nu prea isi justifica existenta (sau, in orice caz, nu cu atatia oameni!)?

Vrem reforma? Sa se faca, Bibicule, dar nu pompieristic, ci pe baza unei analize amanuntite si, mai ales, competente. Sa se faca economii, dar nu cu orice pret. Pentru ca altminteri exista riscul ca economiile facute sa ne usture pe toti. Si inca bine de tot. Pentru ca altfel exista riscul ca marea masa a bugetarilor – stiti voi, aia cu aproximativ 10 milioane de lei vechi lunar, pe care vrem sa ii platim cu doar cinci milioane – sa devina, la randul lor, asistati social. Si sa aiba pretentia – cat se poate de justificata, dealtfel – sa solicite ajutor pentru plata facturilor de caldura sau alte tipuri de ajutoare sau prestatii sociale.

A, era sa uit… Vorbeam de bulgari… Si ei au avut agentiile lor… Nu mai putin de 11… Si le-au inchis pe toate. Nu zic ca este solutia ideala, ba dimpotriva, este un alt exemplu de solutie radicala, pompieristica. Dar au inceput cu un sector care consuma multe, foarte multe resurse. In acelasi timp insa, tot la bulgari, citeam la un moment dat ca unul dintre fostii prim-ministri se deplasa la serviciu cu vechiul sau Trabant, renuntand la masinile de serviciu la care avea tot dreptul, din solidaritate cu cei care l-au investit cu incredere si pentru a fi un exemplu pentru colegii sai de guvernare.

In fine, inchei cu un fragment din articolul publicat de portalul hotnews.ro si, in acelasi timp, cu dezamagirea pe care mi-o da convingerea ca, la noi, o administratie profesionista cu adevarat este, gratie unor masuri precum cele discutate, un vis din ce in ce mai indepartat:

„Bulgaria are o duzina de agentii, toate cu sediul in capitala, in Sofia. Le vom inchide pe toate si vom externaliza unele servicii in teritoriu. Functionarii publici nu trebuie sa stea doar in spatele birourilor toata ziua, ei trebuie sa mearga prin tara si sa munceasca acolo, sa faca ceva concret”. (hotnews.ro)

Asa cum am spus-o de atatea ori, reforma trebuie facuta nu doar de dragul reformei, ci doar de dragul eficientei. Iar daca tocmai sectoarele ineficiente au cel mai putin de suferit de pe urma masurilor luate de dragul asa-zisei reforme, atunci, cu tot respectul, ori nu s-a inteles cum trebuie ideea, ori avem nevoie de profesionisti care sa ne asiste. Si, cand spun „profesionisti”, ma refer la profesionisti adevarati, nu fabricati si promovati pe criterii politice, pe baza algoritmului de acces la… minister… guvern… parlament sau, intr-un cuvant, la… ciolan…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: