An de an, cozile celor care se inghesuie sa participe la diversele sarbatori ortodoxe devin din ce in ce mai mari. Oamenii stau ore in sir in gerul napraznic, in ploi, in soarele fierbinte samd. Toate acestea pentru a atinge, pentru a saruta, pentru a se apropia ori a vedea moastele anumitor sfinti, icoane mai mult sau mai putin facatoare de minuni si altele de felul acesta.
Paradoxal, dar in loc sa descurajeze un tip de manifestari care tind sa bata in idolatrie chiar si dupa cele mai relaxate standarde ori principii crestine, prelatii par a-si freca mainile bucurosi, cu ochii atat la numarul mare de „credinciosi” care le calca pragurile, cat si la castigurile materiale considerabile din vanzarea diferitelor produse de cult – de la lumanari si tamaie la icoane sau chiar… rugaciuni. Da, rugaciuni pe bani. Pe banii acelorasi oameni care afirma ca fac lucrul acesta din credinta pe care o au in puterea bunului Dumnezeu, dar care nu se dau in laturi sa le zica vreo doua, ba chiar sa ii si altoiasca in cel mai „pur” spirit crestin pe cei care ar indrazni sa se bage inaintea lor la coada care-i desparte de atingerea celor pe care le considera sfinte si facatoare de minuni si pe care, spuneam, ajung aproape sa le idolatrizeze, in dauna Celui in care afirma ca ar crede si ca si-ar pune speranta.
Am citit despre oameni care s-au calcat in picioare la astfel de manifestari. Si m-am intristat. Am citit, de asemenea, despre faptul ca este nevoie de interventia jandarmilor la cele mai multe astfel de celebrari. Si m-am luat cu mainile de cap. Am citit iarasi despre inalte fete bisericesti care nu doar ca nu descurajeaza pelerinajele la te miri ce copac pe trunchiul caruia ar fi aparut, chipurile, un semn divin si care a inceput sa fie adorat de lesne credinciosii unor atare izvodiri, ba chiar le incurajeaza si le mediatizeaza cat pot, pentru a-i face, zic ei, pe oameni sa vina la biserica. De unde sa plece, fie vorba intre noi, la fel cum au venit. Daca nu cumva mai inraiti, mai maniosi ori mai frustrati de faptul ca nu stiu ce „frate intru credinta” le-a luat-o inainte la sarutat copacul.
M-am minunat, de asemenea, de faptul ca, de exemplu, in Romania europeana a anului 2009, o Romanie care afirma si sustine principiul separarii puterilor in Stat, primariile locale se implica in organizarea festivalurilor religioase apartinand, fireste, unei anumite denominatiuni, in timp ce stramba din nas si afirma ca sunt autoritati laice in fata altora. Iar cel mai recent exemplu in sensul acesta este cel al municipalitatii iesene care, cu prilejul sarbatoririi Sfintei Parascheva, a impartit cu generozitate pelerinilor veniti din toate colturile tarii… sarmale. Nu discut aici sursa acestor bani, nici daca ei sunt publici ori ba, ci implicarea autoritatilor publice locale intr-un eveniment cultic. Al unui singur cult, evident. Evident, da, dar deopotriva imoral si amoral si inechitabil. Pentru ca Primaria trebuie sa isi vada de treburile sale, nu de actiuni religioase pe bani publici, si asta cu atat mai putin acum, in prag de campanie electoarala.
Dar nici macar acesta nu este motivul profundei mele indignari, ci mai degraba reafirmarea unei practici stiute, dar trecute cu vederea sau chiar ignorate: mercurialul pomelnicelor. Pentru ca, da, si rugaciunile isi au tarifele lor in fata anumitor preoti care, apropo, uita ca sunt platiti si din bani publici. Adica de la Stat. Adica, da, si din banii dumneavoastra, cum ne place atat de mult sa ne batem cu pumnii in piept atunci cand vine vorba sa discutam cu nu stiu ce functionar.
Un articol din ziarul Adevarul, publicat in 15 oct. 2009, reda un astfel de „mercurial”:
– 1 leu, sa-ti citeasca o data preotul ruga de pe bilet, in timpul slujbei;
– 10 lei, sa fii binevazut de lume;
– 20 lei, pentru norocul si sanatatea copiilor;
– 30 lei, pentru a scapa de farmece;
– 50 lei, sa ai noroc la bani;
– 100 lei, sa te vindeci de cancer sau de o boala grava.
Revoltator, nu-i asa? Da, stiu ca nu sunt afisate pe nicaieri aceste „tarife”. Si nici nu ar avea cum sa fie altfel, pentru ca in caz contrar ar trebui, cum ar fi si normal dealtfel, sa plateasca si taxe pentru aceste servicii pentru care, sa nu uitam, sunt deja platiti din bani publici, la fel ca medicii, profesorii, functionarii publici si alte categorii de personal bugetar.
Cu toate acestea, exista locuri in care se cer bani pentru… rugaciuni. Nu pot sa nu ma intreb cum poate avea cineva incredere in evlavia cuiva care iti cere bani (sau, da, indraznesc sa afirm, chiar si in cineva care accepta bani) pentru a se ruga pentru tine? Oare rugaciunile sunt de vanzare? Oare harul lui Dumnezeu, cel care ne-a fost daruit de El, se poate plati vreodata? Cu bani??? Oare cati bani ar fi trebuit sa ceara Mantuitorul Iisus Christos, despre care Biblia afirma ca este SINGURUL Mijlocitor intre om si Dumnezeu, pentru rugaciunile Sale pe care le face pentru noi, pentru Mijlocirea Lui?
Nu pot decat sa ma gandesc, cu frica si cutremur, la soarta eterna pe care o vor avea acesti oameni lacomi de bani, care prin astfel de gesturi dispretuiesc invataturile Mantuitorului si ale apostolilor… Si, de asemenea, sa imi aduc aminte de cazul unui anume Simon, care s-a gasit intr-o situatie asemanatoare:
Stii cit de apasator e Iasiul cind incep manifestarile astea prilejuite de „inchinarea”idolatra la sarmana sfinta Paraschiva.E straniu ca vis-a-vis de Parascheva si Dimitrie cel Nou,nici macar patericul nu ne da niste date foarte exacte.Dar Ok,daca Vasile Lupu asa a fost rasplatit pt.banii dati Patriarhiei Ecumenice,istoria reala o va descoperi.
Dar repet,e o stare pt.un copil al Domnului o stare apasatoare si sufocanta.Chiar daca incerci sa abordezi pe cineva si sa-i spui ca doar Isus e Solutia si Calea,cei dinprejur risti sa te linseze.
Mi-a fost mai usor sa-i vorbesc de Dumnezeu unui turc in Turcia decit unui „pseudocrestin”in Iasi in orice octombrie al sec.XXI.
Sint multe de spus,dar promit sa revin!
Apropo de „posedata”de care pomeneste ziarul Adevarul,totul e regizat.Dar uitati-va daca ati putea la transmisia de pe TVR 1 si se va putea recunoaste personajul in cu totul alta ipostaza!
Cu Domnul!
By: tytan on octombrie 15, 2009
at 8:38 pm
Tytan, departe de mine gandul sa arunc cu pietre in unii sau in altii. Insa cred ca este inadmisibila practica „rugaciunilor pe bani”. Si cred ca oamenii trebuie sa ia atitudine inaintea acelor lupi in haine de preoti care pretind bani pentru a-si face… slujba… Slujba pentru care, repet, sunt platiti din bani publici… si din alte surse… gen 2%, donatii, sponsorizari etc. Este rusinos ca se preteaza la asa ceva. Si cred ca este si mai rusinos ca li se permite sa perpetueze un astfel de mercantilism grotesc!
By: addsalu on octombrie 16, 2009
at 11:29 pm
Nici nu m-am gindit sa arunc vreodata in ei cu pietre,oricum lupta ar fi inegala,dar intervine o durere cumplita pentru un copil al lui Dumnezeu cind vezi ca oameni care isi spun crestini deviaza,si culmea liderii lor propovaduiesc si profita de aceste vizite asa zise pelerinaje cu parfum de tamiie. Deasemeni si din punct de vedere politic se profita la maxim de aceste lucruri,si vezi cum care mai de care dintre ai lor lideri saruta cu o „cuviosie”debordanta racla cu moaste.
Voluntariul de linga Bucuresti este fara indoiala lider in astfel de manifestari,5000 de oameni in vreo 80 de autobuze escortate de Politia Rutiera ,dar si de cea comunitara din Voluntari au aparut la Iasi.Asa da implicare a primarului de acolo si a preotilor.Doamne ajuta-ne sa putem sa ne jertfim mai mult pentru cei de linga noi!
Ce pot sa spun,vazind pe viu e faptul ca parca in acest an le-a mai scazut elanul,dupa parerea mea nu au mai fost asa de multi oameni la Iasi,desi rapoartele primariei si ale mitropoliei spun altceva.
Doamne indura-te de noi!
By: tytan on octombrie 17, 2009
at 10:16 am
Daca ai posibilitatea,da-mi te rog un mail,ca…vidanja fara autorizatie CNSAS,iar impute locul!!!
By: tytan on octombrie 18, 2009
at 5:39 pm
Done.
By: addsalu on octombrie 19, 2009
at 7:47 am