Publicat de: Adrian | Noiembrie 19, 2009

De ce nu are Biserica putere si azi?

„De ce nu are Biserica putere si azi?” Sau „de ce nu are si azi Biserica impactul pe care l-a avut in vremurile apostolice, in perioada de inceput a existentei sale?” – sunt intrebari pe care ni le punem si care ni se pun cu o frecventa destul de ridicata in zilele noastre.

Ne place sa filosofam des pe marginea acestui subiect, s-au scris carti, teze de doctorat, se tin predici si prelegeri foarte induiosatoare insa, la final, constati ca lucrurile nu se misca prea mult in directia in care ai spera ca o vor face. Si ca Biserica ramane tot inerta, tot fara vlaga, tot sleita de puteri, tot… as spune… ineficienta, insa imi e teama de o potentiala lapidare venita din partea „ultrasilor” care considera ca totul este ok si ca problema ar fi, de fapt, la cei care isi permit sa ridice astfel de intrebari, cu totul nejustificate, in opinia luminatiilor lor (iertata-mi fie cacofonia -lor -lor…).

Fara a avea pretentia de a fi perfect, ba, dimpotriva, eu unul recunosc ca sunt un biet ticalos lipsit de putere, care tanjeste din tot sufletul dupa o viata abundenta, deplina in El, indraznesc sa emit nu o ipoteza ori o teorie noua, ci doar o umila observatie. Observatie pe care, dealtfel, ar fi extrem de greu sa nu o faci daca ai avea curiozitatea de a citi cum era Biserica la inceputurile sale, in perioada sa de glorie, si cum este ea azi, in vremuri in care din ce in ce mai multi „rataciti”, ca si mine, isi pun intrebarea „de ce nu merg lucrurile asa cum ar trebui?”.

Nu trebuie sa fii doctor in teologie, pastor, preot, ba nici macar teolog, pentru a putea observa, dupa o citire atenta a descrierilor nou-testamentare ale Bisericii primare, faptul ca maretia sa consta nu in cladiri si in facilitati, de care dealtfel Biserica contemporana dispune din belsug, ci in modul de vietuire al membrilor sai, in relatia lor personala si profunda cu Mantuitorul cel inviat si viu in vecii vecilor.

Biserica de astazi este alcatuita atat din oameni extrem de saraci, care abia daca au dupa ce bea apa, cat si din oameni extrem de bogati. Ea fiinteaza atat in aer liber, in zone ori teritorii extrem de aride si lipsite de orice posibilitati, cat si intr-un lux si o opulenta care i-ar face sa paleasca de invidie pe bogatii acestei lumi. Exista biserici in care aurul si nestematele reprezinta lucruri extrem de obisnuite; exista biserici in care un microfon, un set de tobe electrice sau un sistem de sonorizare costa cat un sat intreg de pe coastele Africii; exista biserici care isi permit investitii de milioane de dolari americani sau de euro doar pentru ca membrii sai nu mai au unde-si parca masinile luxoase si, din acest motiv, aleg sa se reorienteze catre o alta congregatie mai atenta la aceste detalii…

Nu sunt lucruri rele ori bune in ele insele, nu asta vreau sa subliniez, insa imi este greu sa asociez asemenea discrepante intre diferitele biserici de azi si cele care existau si pe vremuri, in Biserica primara, atunci cand oameni care nu se cunosteau unii pe altii isi trimiteau reciproc ajutoare „pentru ca cel care nu are, sa nu fie lipsit”.

Noi astazi, in momentul in care, intr-un final apoteotic, constatam ca exista probleme in Biserica, convocam rapid comitetul, adunarea generala, si propunem unele directii de actiune concrete: sa facem o biserica mai mare, sa inchiriem o sala de intalniri mai mare, sa schimbam sistemul de sonorizare, sa renovam biserica, sa facem… sa facem… sa facem…

Ne simtim mandri de noi insine pentru ca putem participa, o data pe an, la un lant de rugaciune… pentru ca putem posti, o data sau de cateva ori pe an, cu diverse prilejuri… Si ne uitam cu ingrijorare la cei care iau decizii pe care astazi le consideram a fi „prea dure”, extreme, demodate: „Cum? Vrei sa postesti de doua ori pe saptamana, post negru? Esti sigur ca nu e prea mult?” Si altele de felul acesta…

Biserica aceea spre care ne uitam cu jind facea astfel de lucruri… Membrii sai posteau deseori; cercetau Scripturile in mod frecvent; se adunau impreuna si frangeau painea cu bucurie; se ajutau unii pe altii si nu ramaneau nepasatori atunci cand fratii lor intru Christos (chiar, noi pe cati ii consideram asa, in cel mai profund sens al cuvantului?) duceau lipsa de ceva… Astazi… as fi curios cati din membrii unei biserici citesc Biblia in fiecare zi, postesc macar o data pe saptamana, merg la biserica ori au legaturi cu confratii de credinta in mod regulat (si nu ma refer la „o data pe an”…) si, mai ales, incearca sa ii primeasca pe cei slabi si napastuiti ca pe Domnul Insusi?

Este usor sa condamnam, si este extrem de usor sa ridicam piatra sau degetul acuzator. Eu unul nu indraznesc sa o fac. Sunt prea multe cele pe care Cel care odinioara scria cu degetul in nisip, intr-un context similar, mi le-ar putea reprosa. Ma uit insa in dreptul meu, si imi dau seama ca, daca viata de credinta pe care o am este lipsita de putere, aceasta nu este din pricina Stapanului Caruia spun ca ii slujesc, ci doar datorita inconsecventei mele in a pazi acele discipline crestine, acel dar sacru pe care ni l-a incredintat si de a carui eficienta ne-a convins, prin insusi faptul ca El insusi le-a practicat in viata Sa de Om, Fiul Omului. Cel care, in TOATE lucrurile, a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat.

Imi aduc aminte de o vorba inteleapta a regretatului Richard Wurmbrand, care spunea ca „nu exista nici o lege in toata lumea asta care sa il oblige pe crestin sa fie caldicel… Crestinismul poate fi eroic…” Si stiti care-i culmea? Ca eroismul sau consta in manuirea unor arme care-i fac sa rada pe unii, dar de a caror eficacitate eu sunt din ce in ce mai convins: rugaciunea, citirea Bibliei, meditatia, postul, celebrarea…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: