Publicat de: Adrian | Decembrie 16, 2009

Amintirile neplacute pot fi „editate”!

Cu totii avem si amintiri neplacute. In majoritatea cazurilor, acestea nu sunt insa decat simple amintiri neplacute si atat. Poate si putin dureroase, insa nu neaparat traumatizante. Exista insa oameni – si din pacate numarul acestora nu este foarte mic – pentru care amintirile neplacute au reprezentat o piatra de hotar, un punct in care viata lor s-a schimbat in mod dramatic si a luat o turnura care uneori are dimensiunile unei adevarate catastrofe. Datorita unui astfel de moment traumatizant, acestia au dezvoltat fie diverse fobii, fie variante severe ale unor tulburari anxioase, cum ar fi P.T.S.D. (stresul post-traumatic, “Post Traumatic Stress Disorder”, cum il denumeste DSM IV). Pentru oamenii aflati in astfel de circumstante, viata fara tratament de specialitate si, in majoritatea cazurilor, fara o medicatie adecvata, nu reprezinta altceva decat un calvar cu care trebuie sa se confrunte zilnic. Ba, din pacate, chiar si cu aceste adjuvante, recuperarea este deseori destul de dificila si poate dura luni, ani sau chiar… toata viata.

Ei bine, date fiind aceste lucruri si mai ales daca v-ati afla intr-una din situatiile delicate de care am amintit in treacat, ce ati spune daca ar exista posibilitatea ca, intr-un fel sau altul, cineva sa poata interveni si sa poata pur si simplu “edita” acele amintiri traumatizante, ca si cum ai avea posibilitatea ca, atunci cand vezi un film care contine si anumite scene pe care nu vrei sa le mai vezi, le-ai putea scoate si ai putea lasa pe pelicula doar partile sale care nu iti provoaca disconfort?

Desi poate parea o utopie sau, in cel mai fericit caz, un scenariu stiintifico-fantastic, o echipa de cercetatori americani de la New York University, condusa de Elizabeth Phelps, a finalizat un studiu care pare sa confirme faptul ca lucrul acesta nu este chiar imposibil.

Pornind de la o serie de experimente desfasurate pe soareci de laborator, Phelps a observat unele aspecte pe care a dorit sa le verifice si in cazul subiectilor umani. Astfel, o serie de voluntari au fost solicitati sa participe la studiul finantat de National Institutes of Health’s National Institute of Mental Health, in conditii de laborator. Acestia au fost impartiti in doua esantioane, dintre care unul de control. Ambelor grupuri le-a fost aratat un patrat albastru, in timp ce le-a fost aplicat si un soc de intensitate moderata, pentru a-l asocia unei amintiri neplacute.

Odata creata aceasta amintire neplacuta, le-au aratat apoi voluntarilor doar patratul albastru, iar acestia au confirmat asocierea cu senzatia de teama si de disconfort resimtita in timp ce le-a fost aplicat socul respectiv.

Apoi Phelps si echipa au asteptat zece minute, dupa care le-au i-au expus din nou pe voluntarii din primul esantion la acele imagini cu patratul albastru, in mod repetat si constant, fara insa a le aplica si socul cu pricina.

Cel de-al doilea grup, esantionul de control, nu a fost supus aceluiasi antrenament, pentru a se vedea daca ipoteza se verifica ori este infirmata.

Concluziile au fost de-a dreptul surprinzatoare. Se stie ca diferite obiecte sau fotografii care stimuleaza anumite zone ale creierului reactiveaza unele amintiri. Acestea ne par vii inaintea ochilor datorita faptului ca apar in cadrul a ceea ce Phelps a numit “ferestre temporale” si care, conform concluziilor studiului, pot fi “editate” inainte de a fi stocate din nou, cu conditia ca expunerea la factorii stimulatori sa se produca in acel interval de zece minute. Astfel, voluntarii din primul esantion au fost expusi in mod progresiv si constant la imaginea care le trezea acele amintiri neplacute, iar aceasta a fost editata prin adaugarea de noi informatii care au fost stocate ulterior in cadrul aceleiasi amintiri, ei confirmand astfel o ipoteza care deschide noi orizonturi de cercetare.

Cercetatorii au declarat ca reactivarea unei amintiri – aratand oamenilor diferite obiecte sau poze ce stimuleaza anumite zone ale creierului – se poate face intr-un timp limitat in care memoria poate fi „editata” inainte de a stoca in continuare informatii.

„Inainte ca amintirile sa se intipareasca, exista o perioada de timp in care se poate interveni pentru a le bloca”, a declarat Elizabeth Phelps de la Universitatea din New York. Altfel spus, creierul stocheaza informatia, apoi, cand exista stimuli externi, aceasta revine intr-o fereastra temporala care poate sa reconsolideze sau sa  modifice perceptia initiala cu privire la factorul stresor. Iar repetarea experimentului, la un interval de un an de zile, cu aceiasi voluntari, a confirmat faptul ca exista posibilitatea ca “amintirile” sa poata fi “editate”. Astfel, voluntarii care au urmat perioada de “antrenament”, atunci cand au fost din nou expusi imaginii cu patratul albastru, la un an de la experimentul initial, nu au manifestat semne de teama la nivelul epidermei, de exemplu, sau al altor zone monitorizate, in vreme ce voluntarii care nu au urmat acel antrenament au continuat sa aiba aceeasi reactie (de teama).

Desigur, studiul in sine nu reprezinta o descoperire care va revolutiona in viitorul extrem de apropiat abordarile terapeutice in cazuri dificile precum cele ale tulburarilor anxioase, ori stresul posttraumatic, insa cu siguranta deschide noi orizonturi de cercetare, cu precadere pentru domeniul terapiei congnitiv-comportamentale.

Pentru crestini, aceasta initiativa nu face decat sa reconfirme o serie de “instrumente” extrem de eficiente, a caror valoare este promovata si recunoscuta drept eficace de secole: rugaciunea, in timpul careia ne varsam inimile inaintea lui Dumnezeu si, practic, reactivam acele “ferestre temporale” ale amintirilor momentelor dificile, meditatia crestina, in timpul careia reflectam asupra lor, a modului in care acestea sunt in concordanta cu preceptele si standardele divine, citirea sistematica a Bibliei, in care ne umplem mintea cu invataturile Sale divine si corectam, sau “editam” comportamente, ganduri, directii de actiune, partasia, sau mersul la biserica, unde suntem din nou expusi invataturilor din Cuvant si din trairea Bisericii, suntem incurajati sa traim o viata curata si deplina in El… Toate acestea sunt si raman, in definitiv, instrumente terapeutice extrem de puternice… Si nu depinde decat de noi, ca indivizi responsabili de propriul nostru destin, masura in care facem uz sau, dimpotriva, neglijam aceste privilegii multiseculare care, in ultima instanta, nu reprezinta altceva decat un DAR. Un dar extrem de valoros, de o utilitate incomensurabila insa, in acelasi timp, aflat la indemana TUTUROR…

Surse:

http://science.hotnews.ro/stiri-creierul-6710337-oamenii-stiinta-gasit-modalitate-bloca-amintirile-neplacute.htm

http://www.reuters.com/article/idUSTRE5B85HV20091209

Anunțuri

Responses

  1. In cea mai grea incercare pt sufletul meu cand n-am stiut ce sa fac,intr-o zi de duminica 19 iulie,am mers la biserica.Am ascultat cu atentie slujba dar nu mi-am putut opri lacrimile.Cand dupa cateva ore am iesit am avut ostare de bine,ma simteam usoara aproape ca nu=mi mai simteam corpul.Toata ziua aceea a fost asa.Noaptea,dupa miezul noptii,am avut un vis pe care nu-l voi uita curand.Este greu sa spun in cuvinte.Am trait ceva ca o contopire de suflete.Dupa 20 de min m-am trezit cutremurata de plans.Mai tarziu mi-am dat seama ca mi-a fost trimis acest vis ca o alinare de catre Cel De Sus.De cine altcineva?De atunci am continuat sa merg la biserica,recunosc,nu in fiecare duminica si recunosc ca mi-a ajutat.Este o terapie,curata,purificatoare,fara reactii adverse.

  2. Multumim pentru ca ne-ai impartasit aceasta experienta, Maria! Si bine ai revenit!

  3. Nu stiu daca am devenit mistica sau daca sunt mai atenta la ce se intampla in jurul meu dar se intampla mai bine zis exista minuni,trebuie doar sa deschidem ochii si sufletul. Adrian,sarbatori frumoase cu multe bucurii intregii familii! Cu drag

  4. Intru totul de acord cu tine, Maria! De foarte multe ori, mult prea atenti la lucrurile urgente, ajungem sa nu le mai bagam in seama pe cele importante…

    Sarbatori fericite si binecuvantate!

  5. misto,super tare dar esti un prof mult mai bun de geografie

  6. Hmmmm… Details, please… 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: