Publicat de: Adrian | Ianuarie 6, 2010

Misterioase sunt caile Domnului…

Auzim uneori spunandu-se ca „misterioase sunt caile Domnului”. De cele mai multe ori, aceasta expresie nu produce in noi cine stie ce efecte, chiar daca, rational vorbind, suntem intru totul de acord cu faptul ca „Dumnezeu lucreaza cand intr-un fel, cand intr-altul”. Poate ca cele mai dificile momente pentru a crede si a accepta din toata inima ca „Dumnezeu lucreaza”, chiar daca „misterioase sunt caile Domnului”, sunt acelea in care ti se intampla o nenorocire, un necaz, cand toata munca iti este naruita exact atunci cand aveai mai mare nevoie ca lucrurile sa mearga snur… Si totusi… Dumnezeu isi are planurile Lui, chiar daca uneori ni se pare ca ni le cam incurca pe ale noastre… iar intamplarea pe care o redau in cele ce urmeaza, care a circulat la un moment dat pe e-mail, sper ca va reusi sa ilustreze din plin lucrul acesta.

Se spune ca un tanar preot mergea impreuna cu sotia lui inspre o localitate unde tocmai fusese repartizat sa isi ia in primire prima sa parohie. Era o zi mohorata de octombrie si, ca si cum nu ar fi fost de ajuns, au constatat ca biserica este intr-o stare deplorabila… Dar ce conteaza cand esti tanar, la inceput de drum si de cariera… Plini de entuziasm, taica popa si coana preoteasa isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba in „straie de sarbatoare”…

Muncesc cu sarg, fara a precupeti nici un efort, din zori si pana in noapte, repara peretii, tamplaria, refac picturile, curata si… termina totul cu o saptamana mai devreme… pe 18 decembrie!

Toate bune si frumoase, entuziasm, satisfactie, multumire sufleteasca, rugaciuni de multumire la adresa lui Dumnezeu pentru ca a facut ca lucrul acesta sa fie posibil…

A doua zi insa, pe 19 decembrie, incepe o vijelie cumplita, care desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral… Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare, preotul pleaca spre casa, dar pe drum se opreste la o licitatie in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce; isi da seama ca are exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica.

Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie zareste o doamna in varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat. Doamna asteapta absenta intr-un colt; deodata isi ridica ochii si, socata, il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei(EBG)… Ii povesteste apoi ca ea o brodase in Austria in urma cu 35 de ani, in timpul razboiului. La venirea nazistilor e nevoita sa plece in graba si-si lasa in urma sotul, care este arestat si trimis in lagar… e ultima data ca-l mai vede…

Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica… Tot ceea ce poate sa faca este sa o conduca pe doamna intristata acasa… 

Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit preotul isi conduce spre iesire noii enoriasi; cand revine observa pe un scaun un domn in varsta cu ochii pironiti pe fata de masa… Barbatul ii povesteste indurererat ca fata de masa fusese brodata de sotia lui,  care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta… Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun…

Misterioase sunt caile Domnului, nu-i asa? Daca totul ti se pare acum demoralizant, daca lucrurile nu ti-au mers chiar asa cum ti-ai fi dorit, cum te asteptai sau conform muncii tale asidue, daca planurile ti-au fost date peste cap, aminteste-ti ca Dumnezeu nu te lipseste niciodata de o binecuvantare, decat pentru a face loc unei alte binecuvantari mai mari!

Anunțuri

Responses

  1. In urma cu multi ani,in scoala generala,am avut ca prof. de lb.romana o tanara si frumoasa absolventa a Fac.de Litere din Buc.A stat in gazda la parintii mei.Am iubit-o f.multDupa casatorie s-a stabilit la Campulug-Muscel.Am avut bucuria sa petrecem trecerea peste ani cu fiica mea cea mare si cu prietenul ei(despre care ti-am povestit).Din vorba in vorba am aflat ca i-a fost profesoara de lb.rom.chiar Horvath Iulia cea care a stat in gazda la parintii mei intr-o comuna din Baragan si de care nu mai stiam nimic de aproape 40 de ani.Nu este o minune?Abia astept sa vina vara sa o pot vizita.

  2. Intr-adevar, Maria, o astfel de reintalnire sau de revedere iti poate aduce multa bucurie in suflet…

  3. Felicitari pentru frumoasa suma de vizite facuta blogului dvs.

    Fie ca Domnul sa va intareasca mai departe in tot ceea ce veti intreprinde!

  4. Tocmai ieri rememoram cu sotia mea ultimii 5-6 ani din viata noastra si aprietenilor nostrii si apreciam modul in care Dumnezeu s-a ocupat de aranjarea pieselor de puzzle din viata noastra.
    Am descoperit ca si evenimente ciudate (ca sa nu zic rele – asa le vedeam cand s-au intamplat) isi aveau rolul foarte bine definit in curgerea ulterioara a vietii noastre.
    E incredibila maiestria lui Dumnezeu in completarea puzzlelui vietii noastre (atata vreme cat ii dam voie).

    Multumesc Adrian pentru raza de soare ce ne-ai oferit-o in ziua asta cetoasa.

  5. @ batranul – multumesc mult, si va asigur de toate gandurile mele bune.

  6. @ dan – eu multumesc pentru completari si pentru ca ne-ati impartasit din experienta de viata personala, care confirma inca o data purtarea de grija a lui Dumnezeu. La randul meu, am fost incurajat de acest text pe care, asa cum am spus, l-am primit pe mail si mi s-a parut prea bun pentru a-l tine doar pentru mine.

  7. Esti un om generos,Adrian.Toate cele bune.

  8. La mulţi ani, dragă Adrian! Ţie şi familiei tale să vă dea Domnul un an binecuvântat!

    Foarte frumoasă relatare. Care „justifică” titlul ales de tine. Păcat că această expresie este folosită adesea într-un mod aiurea, de către cei care vor să ascundă anumite lipsuri sau eşecuri sub pretextul „căilor Domnului”.

  9. Multumesc, Alex. La multi ani si tie si tot ce iti doresti, alaturi de cei dragi!

  10. @ Maria – Ba tu! 🙂

  11. Va salut,cu mare drag!Vis-a-vis de sintacma incurcate sunt caile Domnului,am sa va relatez istorioara mea,foarte pe scurt si concis.Am 26 d ani si jumatate,pana la varsta de 25 ani am avut o viata frumoasa.Am avut parte de o copilarie aproape fericita,insa de la 17ani am dorit sa fiu independent luandu-mi viata-n piept.La 17 eram prin Italia singur,dormeam prin masini parasite,mancam pe la cantineld Vaticanului. Toate astea erau inceputul dorintei de a reusi singur in viata fara ajutorul parintilor.Sa prescurtez.dupa 1,6 ani am terminat cu Italia m-am intors in Romania,mi-am deschis o societate de piese auto,care a evoluat rapid.Ulterior am mai deschis o alta,ce avea k activitate rent a car,si asa am ajuns la 23ani sa fiu considerat in orasul meu „un important om de afaceri”,asa suna titlul articolelor cand am fost arestat. Da pt ca in prezent sunt in penitenciar. Nu am facut rau nimanui.Ci Dumnezeu a facut sa fie asa,si ii multumesc.Nu mi-am imbratisat copilul de 17luni si multe alte greutati.Dar chiar daca la inceput era revoltat pe Domnul pt ca nu eram vinovat sa ajung arestat,ulterior am inteles de ce am ajuns aici s de ce am pierdut aproape toti banii.Pt ca ajunsasem prea mandru de mine,prea putin recunoscator lui Dumnezeu,ba mai mult pacatuiam foarte mult,de prea mult bine. Sper ca relatarea mea,sa i foloseasca cuiva. Doamne ajuta!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: