Misterioase sunt caile Domnului…

Auzim uneori spunandu-se ca „misterioase sunt caile Domnului”. De cele mai multe ori, aceasta expresie nu produce in noi cine stie ce efecte, chiar daca, rational vorbind, suntem intru totul de acord cu faptul ca „Dumnezeu lucreaza cand intr-un fel, cand intr-altul”. Poate ca cele mai dificile momente pentru a crede si a accepta din toata inima ca „Dumnezeu lucreaza”, chiar daca „misterioase sunt caile Domnului”, sunt acelea in care ti se intampla o nenorocire, un necaz, cand toata munca iti este naruita exact atunci cand aveai mai mare nevoie ca lucrurile sa mearga snur… Si totusi… Dumnezeu isi are planurile Lui, chiar daca uneori ni se pare ca ni le cam incurca pe ale noastre… iar intamplarea pe care o redau in cele ce urmeaza, care a circulat la un moment dat pe e-mail, sper ca va reusi sa ilustreze din plin lucrul acesta.

Se spune ca un tanar preot mergea impreuna cu sotia lui inspre o localitate unde tocmai fusese repartizat sa isi ia in primire prima sa parohie. Era o zi mohorata de octombrie si, ca si cum nu ar fi fost de ajuns, au constatat ca biserica este intr-o stare deplorabila… Dar ce conteaza cand esti tanar, la inceput de drum si de cariera… Plini de entuziasm, taica popa si coana preoteasa isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba in „straie de sarbatoare”…

Muncesc cu sarg, fara a precupeti nici un efort, din zori si pana in noapte, repara peretii, tamplaria, refac picturile, curata si… termina totul cu o saptamana mai devreme… pe 18 decembrie!

Toate bune si frumoase, entuziasm, satisfactie, multumire sufleteasca, rugaciuni de multumire la adresa lui Dumnezeu pentru ca a facut ca lucrul acesta sa fie posibil…

A doua zi insa, pe 19 decembrie, incepe o vijelie cumplita, care desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral… Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare, preotul pleaca spre casa, dar pe drum se opreste la o licitatie in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce; isi da seama ca are exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica.

Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie zareste o doamna in varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat. Doamna asteapta absenta intr-un colt; deodata isi ridica ochii si, socata, il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei(EBG)… Ii povesteste apoi ca ea o brodase in Austria in urma cu 35 de ani, in timpul razboiului. La venirea nazistilor e nevoita sa plece in graba si-si lasa in urma sotul, care este arestat si trimis in lagar… e ultima data ca-l mai vede…

Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica… Tot ceea ce poate sa faca este sa o conduca pe doamna intristata acasa… 

Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit preotul isi conduce spre iesire noii enoriasi; cand revine observa pe un scaun un domn in varsta cu ochii pironiti pe fata de masa… Barbatul ii povesteste indurererat ca fata de masa fusese brodata de sotia lui,  care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta… Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun…

Misterioase sunt caile Domnului, nu-i asa? Daca totul ti se pare acum demoralizant, daca lucrurile nu ti-au mers chiar asa cum ti-ai fi dorit, cum te asteptai sau conform muncii tale asidue, daca planurile ti-au fost date peste cap, aminteste-ti ca Dumnezeu nu te lipseste niciodata de o binecuvantare, decat pentru a face loc unei alte binecuvantari mai mari!

Publicitate