Publicat de: Adrian | Februarie 4, 2010

Raspunsul Patriarhiei la solicitarea de canonizare a poetului Mihai Eminiescu

Dupa ce Liga Scriitorilor din Romania a adresat Patriarhiei propunerea de canonizare a marelui nostru poet national Mihai Eminescu, pe niste considerente mai mult sau mai putin convingatoare, raspunsul Biroului de Presa al Patriarhiei Romane, asteptat cu mult interes, nu a intarziat sa apara. Redau integral, in cele ce urmeaza, comunicatul de presa:

Apreciem faptul că, într-o perioadă în care unii contemporani încearcă să denigreze personalitatea poetului naţional Mihai Eminescu, se fac propuneri de păstrare vie în conştiinţa publică românească a memoriei Luceafărului poeziei româneşti, aşa cum l-a numit primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea. Biserica Ortodoxă Română cinsteşte memoria poetului naţional în fiecare an prin slujbe de pomenire – parastas şi manifestări culturale, însă, canonizarea cuiva presupune criterii şi proceduri care nu se bazează doar pe entuziasm şi dorinţă publică.

Urmând procedura stabilită de Sfântul Sinod privind canonizările de sfinţi din Biserica Ortodoxă Română, propunerile de canonizare se adresează mai întâi Eparhiei din jurisdicţia căreia face parte solicitantul, care, apoi, o înaintează Sinodului mitropolitan. Potrivit articolului 113, lit. b din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Sinodul mitropolitan analizează şi avizează solicitările venite de la eparhiile sufragane privind canonizarea de sfinţi, proiectele de texte liturgice şi icoane pentru cinstirea acestora şi înaintează Sfântului Sinod propunerile sale.

Solicitarea Ligii Scriitorilor din România, care nu reprezintă o noutate, se adaugă numeroaselor alte propuneri aflate pe agenda de lucru a Comisiei de Canonizare a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, trecerea în rândul sfinţilor realizându-se în urma unui proces îndelungat, care impune o cercetare amănunţită şi respectarea unor criterii riguroase (credinţă ortodoxă mărturisită public, sfinţenia vieţii şi evlavia populară etc.). În vederea canonizării sfinţilor este nevoie de studii temeinice de ordin istoric, liturgic şi canonic, precum şi de proiecte de tropar, condac şi sinaxar, iar apoi de slujbele de la vecernie şi utrenie şi acatist. În acest context, menţionăm că de la prima canonizare din Biserica Ortodoxă Română (care a avut loc în anii 1950-1955) şi până în anul 2009, Sfântul Sinod a trecut în rândul sfinţilor o sută de sfinţi români sau de alt neam, trăitori sau ale căror sfinte moaşte se păstrează în România, cinstiţi cu multă evlavie de către poporul român dreptcredincios. În prezent, nu există nici o lună în calendarul creştin ortodox în care să nu fie pomeniţi sfinţi canonizaţi de Biserica Ortodoxă Română, dar este nevoie ca să fie alcătuite slujbele liturgice pentru fiecare sfânt. Înainte de a canoniza noi sfinţi, este necesară o consolidare a cultului celor deja canonizaţi, întrucât graba şi superficialitatea în canonizarea sfinţilor, fără o pregătire suficientă, pot fi păgubitoare din punct de vedere spiritual.

Mai precizăm faptul că Sfântul Sinod a hotărât ca în viitor Comisia specială de canonizare să aibă în vedere analizarea cu prioritate a propunerilor de canonizare a unor ierarhi, preoţi, monahi cu viaţa îmbunătăţită, credincioşi şi mărturisitori ai credinţei ortodoxe cu o intensă viaţă de rugăciune, începând cu secolele XIII – XIV şi până în vremurile noastre. Astfel, motivaţia principală trebuie să fie întărirea evlaviei credincioşilor şi nu doar reputaţia culturală şi patriotică a unei persoane.

În concluzie, conform prevederilor statutare, propunerea Ligii Scriitorilor din România cu sediul în municipiul Cluj-Napoca se cuvine a fi adresată eparhiei din jurisdicţia căreia se află solicitantul pentru a fi păstrată în evidenţă şi analizată mai întâi de către Sinodul mitropolitan al Mitropoliei respective.

Altfel spus, in rezumat, pentru ca raspunsul este extrem de bine facut, astfel incat sa nu-i supere nici pe sustinatorii acestei ineptii, dar nici sa nu-i ofenseze pe cei care considera propunerea o gluma de prost gust, comunicatul de presa o scalda elegant. Da, ii lauda pe initatori pentru interesul pe care il manifesta vizavi de memoria inegalabilului scriitor, ii si tempereaza, aratandu-le faptul ca drumul canonizarii este unul destul de laborios si ca este nevoie de motive mult mai serioase decat cele sustinute si care, repet, sunt extrem de subtiri pentru a fundamenta un asemenea demers si, in final, paseaza elegant responsabilitatea analizarii asa-ziselor dovezi catre o mitropolie locala…

Nu stiu daca totul se va finaliza asa cum isi doresc cei de la Liga Scriitorilor din Romania. Cel mai probabil nu sau, ca sa imi exprim si doza de scepticism care ma cuprinde din ce in ce mai des in ultimul timp, probabil ca nu se va finaliza asa ACUM. Nu garantez insa ca, peste o suta de ani sa zicem, nu le va calca pe urme unor inaintasi precum Stefan cel Mare… Admir promptitudinea raspunsului, insa marturisesc faptul ca mi-as fi dorit ca acesta sa fie unul mai ferm, mai categoric, mai putin evaziv. Dar trebuie sa recunosc ca este un inceput…

Oricum, intre timp, ma multumesc cu raspunsul Irinei Petras, Presedintele Uniunii Scriitorilor – filiala Cluj, care considera propunerea canonizarii lui Mihai Eminescu „o exagerare”, afirmand ca poetului national „ii sta mai bine in cartile de scoala” decat in calendare religioase (sursa). Cata dreptate poate sa aiba… Ei, vedeti? Nu toti scriitorii sau literatii sunt cu capul in nori… si nici avizi dupa publicitate…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: