Folclorul romanesc nu inceteaza sa surprinda in diverse expresii realitatile crude si crunte ale existentei noastre. Astfel, pe langa emblematicul nostru „sa moara si capra vecinului”, zicala care, apropo, nu stiu sa se mai afle in folclorul vreunei alte natii de pe Pamant (deh, altii au preocupari mult mai josnice, cum ar fi aceea de a se trudi sa dobandeasca si ei o capra la fel de frumoasa precum cea a aproapelui, in loc sa isi doreasca binele acestuia din urma si eliberarea acestuia de povara asigurarii traiului zilnic si pentru patrupedul barbos din batatura), romanasul nostru a mai surprins in mod magistral o alta realitate cotidiana, izvorata, desigur, din observarea fina a comportamentului altora, nu al siesi si, in nici un caz, al conationalilor. Va suna cunoscuta expresia „a promite-i lucru mare; a te tine de cuvant e o prostie…”?… Nu?…
Desigur ca nu este deloc usor sa te tii de cuvant atunci cand vezi limpede ca ai avea de pierdut. Este un drept nobil, insa, la urma-urmei, cine vrea sa fie nobil? La fel ca in celebra snoava cu individul care, chestionat de vecinul sau in privinta darniciei potentiale, ii promite acestuia cu mana pe inima ca i-ar oferi cu drag un car, daca ar avea doua, o bicicleta, daca, desigur, ar dispune de doua, insa in nici un caz nu ar putea fi de acord sa il cadoriseasca pe nea’ Ionul curios cu o camasa, daca ar avea doua. Motivul? El AVEA doua camasi, spre deosebire de bicicletele si carele de care fusese vorba, dar din care nu avea decat cate un singur exemplar…
Ei bine, exista si oameni care isi respecta promisiunile, oricat de greu ar fi sa renunte la agoniseala si la profitul lor de o viata. Este si cazul afaceristului Albert Gubay, in varsta de 82 de ani, care si-a inceput cariera cu 80 de lire in buzunar, cu inca 100 imprumutate si cu promisiunea ca, daca Dumnezeu il va ajuta sa ajunga milionar, ii va darui nu zece la suta, ci jumatate din toate castigurile lui. Timpul a trecut, venerabilul domn fiind in prezent proprietarul unui lant de magazine si al unei retele de sali de sport, care i-au adus in conturi aproape jumatate de miliard de lire sterline. Insa Albert Gubay, crestin catolic practicant, nu a uitat de promisiunea facuta in tinerete si a decis sa traga linie si sa… scada…
Din toata agoniseala lui, el si-a pastrat doar 10 milioane de lire, donand incredibila suma de 480 de milioane unei fundatii caritabile care-i va purta numele. Mai mult decat atat, el a promis solemn faptul ca va lucra pana in ultima clipa, facand ca sumele acumulate in continuare sa majoreze conturile fundatiei, care vor fi utilizate pentru a raspandi bine intr-o lume in care raul nu este neaparat mai numeros, ci doar cu mult mai galagios…
Frumos, nu-i asa? Desigur, suma de 10 milioane de lire a fost considerata de unii carcotasi drept mai mult decat satisfacatoare, insa nu trebuie sa uitam faptul ca, pe masura ce creste contul din banca si nivelul de trai, cresc in mod considerabil si cheltuielile… Iar Albert Gubay, dincolo de a fi un batran scartar, vorba lui Steinhardt, s-a dovedit a fi un om pentru care o promisiune ramane o promisiune. Mai mult decat atat, cred ca nu gresesc daca afirm ca, prin gestul sau de a dona nu jumatate, ci aproape tot ce a agonisit, el L-a onorat in felul sau pe Dumnezeul care i-a ascultat rugaciunea naiva din tinerete…
Poate ca nu avem milioanele lui Gubay, insa cu siguranta ca fiecare dintre noi suntem pusi, in anumite momente, in ipostaze similare, in care pastrarea cuvantului dat odinioara ni se poate parea un efort considerabil, insa intotdeauna va merita sa facem macar atat cat am promis, daca nu mai mult… Pentru ca Dumnezeul pe care il onoram in felul acesta vede… si ne va rasplati… Si chiar daca nu ar face-o, simplul fapt ca ne-a binecuvantat pana acum este un motiv suficient de intemeiat pentru a-l onora! Pentru ca, la urma-urmei, ce avem fiecare din noi, sa nu fi primit de la El?…
Jurnalul sârbului 
UN PROVERB CU O CAPRA MOARTA
Daca totusi OMUL din proverb(in speta poporul roman )are parte numai de sicane si ticalosii ?Daca un vecin cu o capra raioasa , vazandu-i capra omului nostru ca-i grasa si frumoasa si gestanta pe deasupra ,din invidie ii arunca capra strigandu-i :”iata vecine ti-a cazut capra in rapa si a murit !”?Apoi il sfideaza pe bietul pagubit dându-le in vazul tuturor copiilor lui sa bea lapte proaspat si sa manance branza grasa , teselandu-si si hranindu-si capra ,(care se ingrasase intre timp) , pascand acum, taman pe parcela omului nostru !
. Fara jena vecinul striga (in toata Europa) ca OMUL nu este vrednic , sfidandu-l si jignindu-l permanent ca: ” nu-i in stare de nimic ,ca nu are grija de nevasta si copii”!-in timp ce-i consuma tot tainul . Rade de bietul om, care in prag de iarna nu are de unde sa cumpere alta capra si este primit acasa cu sudalme ,si jigniri .Pana si copiii l-au parasit plecand aiurea in lume!!! Intre timp OMUL a deslusind si el, cine si cum l-a pagubit si dezvaluie tuturor nelegiuirea !.Dar CINE SA-L mai creada ?-,dupa ce vecinul l-a facut de ras suficient incat toti ii intorc spatele.
Disperat OMUL NOSTRU ridica privirea spre cer- ca singura lui speranta si spune deznadajduit: „DOAMNE fa SA MOARA SI CAPRA VECINULUI ! Eu pot oricand sa muncesc si sa-mi refac averea ,dar fa sa moara si capra lui, poate astfel simte si el nemernicia ce mi-a facut-o ,poate astfel se caieste si el de nelegiuirea si de ticalosia lui ,poate astfel vor vedea cu totii adevarata lui fata,poate astfel se intorc acasa si copii mei care cersesc pe plaiuri straine ,poate astfel se intoarce si in curtea noastra bucuria ce domnea inainte de fărădelegea savarsita de un vecin netrebnic si poate astfel nu are sa mai faca vreodata asa ceva!Poate daca simte pe propria lui piele durerea mea, poate nu mai savarseste un gest pe care eu ca bun crestin nu pot sa-l imit !Fa tu Doamne o minune si da o lectie moralizatoare prin moartea caprei vecinului(caci m-ai invatat ca nu e fapta fara rasplata )si scapa-ma pe mine de o fapta similara!! ,
By: Miriam Radulescu on octombrie 18, 2012
at 4:18 pm
Interesanta parabola. La un moment dat pare chiar nobila. In opinia mea insa nu este altceva decat incercarea de a justifica o ticalosie cu o alta. Minunea reala ar fi nu daca Dumnezeu i-ar trazni capra vecinului ticalos, ci daca l-ar ajuta pe cel nevinovat sa propaseasca din nou, in ciuda mizeriei sufletesti care il inconjoara. Raul trebuie pedepsit, insa ma indoiesc ca e ok din punct de vedere moral sa te rogi pentru raul altcuiva. Ca se intampla, da, e o dovada a slabiciunii, insa nu inseamna in nici un caz ca e ok…
By: addsalu on octombrie 18, 2012
at 5:15 pm