Publicat de: Adrian | Martie 28, 2010

Eu intotdeauna am dreptate!…

N-ati auzit niciodata spunandu-se „eu intotdeauna am dreptate!”? Sau, si mai frumos, nu v-ati surprins niciodata in postura de a afirma voi insiva lucrul acesta?

De ce oare este atat de important pentru noi, ca indivizi, sa stim, sa avem satisfactia de a ni se spune ca avem dreptate? Sau, daca nu ni se spune, atunci macar sa ne spunem noi insine, fie si doar in gand?… De ce nu ne simtim confortabil atunci cand se dovedeste ca nu am avut dreptate?

De fapt, oare ce inseamna sa ai dreptate? Sa se dovedeasca, intr-un final apoteotic, faptul ca ideea enuntata de tine a fost corecta? Ca nu te-ai inselat tu, ci celalalt sau ceilalti? Ok, interesant, insa nu pot sa nu ma intreb… „si ce daca?”… Si ce daca se dovedeste ca nu ai doar tu dreptate, ci si interolocutorii?

Desigur, intr-un fel sau altul orgoliul, mandria ta personala are de suferit atunci cand se dovedeste ca te-ai inselat. Si, poate, daca ar fi doar un lucru pe care sa il stii doar tu, ar mai fi cum ar fi, insa atunci cand stiu si altii… lucrurile se complica, nu-i asa?

Oare de aceea luptam cu atata indarjire uneori sa aratam ca nu ne-am inselat? Ca am avut dreptate?…

Mi-a placut modul in care Nicolae Moldoveanu a pus capat unei astfel de dispute – extrem de elegant, dar in acelasi timp ferm si fara drept de apel: „tu ai intr-adevar dreptate”, i-a spus interlocutorului, „insa eu am pace”…

Exista totusi si lucruri mai importante decat a avea dreptate? Cu siguranta… Partea ciudata este insa ca, uneori, de dragul de a arata ca TU AI DREPTATE, uiti lucrul acesta… Si se lasa cu lacrimi, cu rani sufletesti, cu vorbe grele, cu cearta… Da, ai reusit sa demonstrezi ca ai dreptate… insa PRETUL… da, pretul… a meritat oare?… Probabil ca nu, din moment ce dragostea invinge in cele din urma, si te duci sa incerci sa dregi busuiocul si sa ii impaci pe cei carora, cu doar cateva momente inainte, turbat sa le demonstrezi ca AI DREPTATE, le-ai provocat toate aceste lucruri si pe care i-ai indepartat de tine… Ei, hai, ca se poate sa fim si putin mai fermi… Cu siguranta ca nu a meritat…

Ma intreb uneori de ce este atat de greu sa ne spunem doar punctul de vedere si sa ii lasam pe ceilalti, care nu pot sau nu vor sa ne accepte opinia, sa creada ce vor, sa ii lasam in ignoranta lor… sa ne oprim si sa ne comportam fata de ei ca si pana atunci, lasand la o parte indarjirea, orgoliul…

La urma-urmei, daca TU stii ca ai dreptate, ce rost are sa ii convingi si pe ceilalti? Oare timpul, da, timpul, nu ii poate convinge el insusi, daca este chiar atat de important?…

Stiu ca este greu, teribil de greu… Insa in acelasi timp cred ca merita sa luptam cu noi insine… sa nu mai demonstram mereu ca avem dreptate… Pentru ca… stiu… fiecare dintre noi are dreptate, cu exceptia cazurilor in care nu are, nu-i asa?…

Anunțuri

Responses

  1. De aici au pornit războaiele, din această cauză există certuri. Unii oameni nu au pace până nu-şi impun punctul de vedere. Trist dar adevărat.

  2. Yeap, AnaAyana. Trist este si faptul ca, mai devreme sau mai tarziu, fiecare din noi ne trezim in postura de a dori cu tot dinadinsul sa demonstram ca „eu am dreptate”… Bine este insa ca, macar uneori, „ne trezim” in acea postura… Si ne scuturam de ea ca de un vis urat, atunci cand realizam cat de mari si de grele pot fi pierderile „colaterale”…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: