Publicat de: Adrian | Aprilie 17, 2010

Lech Kaczynski, o alta lectie a istoriei

Tragedia in urma careia si-a gasit sfarsitul fostul presedinte al Poloniei, Lech Kaczynski, impreuna cu alte 94 de persoane, intr-un accident aviatic din vestul Rusiei, a reusit o data in plus sa socheze o lume intreaga.

Desigur, adeptii teoriilor conspiratiei nu au ratat ocazia sa isi popularizeze teoriile legate de acest tragic eveniment, mai cu seama ca toate conditiile in care s-a petrecut catastrofa par a favoriza bajbaiala si sa faca sa planeze in continuare indoiala. Nu este scopul meu sa glosez acum pe aceasta tema. Sincer vorbind, mi se pare mult mai cinstit sa astept rezultatele unei anchete oficiale, desi in adancul sufletului sunt convins ca adevarul gol-golut se va afla, probabil, doar in ziua Judecatii de Apoi.

In plus, am hotarat sa refuz sistematic sa il privesc pe Lech Kaczynski ca pe o victima a sistemului ori a istoriei. Mai mult decat atat, cred ca pana si sintagma de „ironie a soartei” este nepotrivita in ceea ce-l priveste, in ciuda faptului ca si-a gasit sfarsitul exact in acelasi loc in care, cu decenii in urma, fusesera masacrati conationalii sai din elita intelectuala de altadata. In timp, chiar daca s-ar dovedi, prin absurd, ca a fost o conspiratie, ca a fost Occidentul sau Rusia ori alta putere la mijloc, nu va mai avea nici o importanta. Nici revolta si nici socul oricarei parti implicate… Peste ani insa, indraznesc sa cred ca numele lui Lech Kaczynski va ramane, va dainui, ca o lectie a istoriei in care un om de stat a indraznit sa aiba coloana verticala si sa isi afirme valorile, in ciuda tuturor criticilor si a opozitiei vehemente venite din partea tuturor. Da, ma refer acum la pozitia sa ferma, transanta, impotriva politicilor pro-avort si pro-gay (ei, haideti, ca pot sa o spun pe sleau… pro-homosexualitate… pentru ca la urma-urmei, oricat ar incerca unii sa ii indulceasca denumirea, actul in sine tot homosexualitate este, si tot intolerabil din perspectiva Dumnezeului Bibliei). Presiuni si amenintari ale Consiliului Europei, diplomatie, manipulari pe tema drepturilor omului, manifestatii de strada din partea activistilor homosexuali si a celor pro-avort… toate acestea l-au lasat indiferent si rece, in conditiile in care tara sa nu era una din puterile regionale si nici dintre cele mai dezvoltate, ci una emergenta. A fost un om care, asa cum am spus, a indraznit sa demonstreze tuturor ca, atata vreme cat ai coloana vertebrala si niste principii, poti fi respectat chiar si de adversarii tai politici. A fost dovada vie a faptului ca, uneori, atunci cand omul potrivit ajunge in functia potrivita, poate tine piept intr-adevar „Sistemului”, chiar daca nu la nesfarsit…

Involuntar, scriind aceste randuri, „gandind cu voce tare”, imi vin in minte tot felul de cazuri ale unor politicieni romani… Da, poate ca explicatiile pentru neputinta lor, pentru slugarnicia de care au dat dovada in cele mai multe privinte vizavi de raporturile noastre cu comunitatea internationala, poate ca toate acestea pot fi plauzibile. La urma-urmei, nu gresesc atunci cand ne spun ca nu suntem o tara puternica, una suficient de dezvoltata incat sa nu avem nevoie de relatii bune cu exteriorul. Nu  gresesc nici cand ne spun ca, in politica, trebuie sa fii dispus sa faci unele compromisuri. Din pacate insa, in urma acestor comparatii, nu am reusit decat sa ma intristez, constatand inca o data faptul ca oamenii cu principii si valori sunt extrem de putini. Si, din pacate, tocmai ei, cei care ar trebui sa fie din ce in ce mai numerosi, se imputineaza…

Se spune ca moartea nu alege… Ciudat, dar parca uneori chiar… alege… Si parca ii alege exact pe cei buni… Cu siguranta, Dumnezeu isi are planurile Sale, pe care de multe ori nu le intelegem… Cu siguranta astfel de evenimente sunt triste, dureroase… Insa, privind in urma, se poate spune cu certitudine ca moartea unor astfel de oameni nu a fost zadarnica… Pentru ca viata lor a insemnat ceva pentru multi… pentru ca au facut ca Binele sa reziste un pic mai mult in frunte, acolo unde, de multe ori, incepe putregaiul…

Oameni precum Lech Kaczynski pot muri, pot fi chiar ucisi, insa nu vor putea fi doborati niciodata… Pentru ca verticalitatea lor va fi mereu o sursa de inspiratie, o pilda vie, o dovada a faptului ca se poate… Ca „Sistemul”, oricat ar fi el de „ticalosit”, nu este de neinvins ori de neoprit. Iar daca a putut fi incetinit putin, la un moment dat, aceasta nu inseamna altceva decat ca lupta oamenilor de bine, oricat de putini si de neinsemnati ar fi ei, merita dusa in continuare si incurajata!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: