Publicat de: Adrian | Aprilie 22, 2010

Reducerea salariilor sau concediu fara plata, alternative la concedierile masive?

Cand credeam ca am auzit toate traznaile posibile, se intampla ceva care sa imi reaminteasca faptul ca nimic nu trebuie sa te surprinda in „tara tutulor posibilitatilor”. Bunaoara, de ceva vreme incoace se vehiculeaza din nou o teorie, zic unii, „desteapta”, care sa salveze de la concediere 75-100.000 de bugetari.

Da, la prima vedere pare un gest cat se poate de umanitar si de solidar, ba poate chiar nobil, insa trebuie sa ne reamintim mereu faptul ca niciodata in politica lucrurile nu sunt chiar asa cum sunt prezentate opiniei publice. Bunaoara, in cazul de fata, ceea ce este prezentat ca fiind o solutie, daca intr-adevar se considera ca ar putea fi o solutie si nu este doar o stratagema cu implicatii pe termen lung, nu este altceva decat o mare traznaie. Una mai mare decat multe pe care mi-a fost dat sa le aud pana acum. Si, vorba ceea, credeti-ma pe cuvant, am auzit destule…

Motivele pentru care sunt atat de critic? Sunt cat se poate de simple.

In primul rand, nu va face decat sa amane putin inevitabilul si atat. Problema nu este doar ca nu se pot plati salariile, pentru ca nu sunt bani, ci Fondul Monetar International si alte autoritati si organisme internationale de care, ne place sau nu sa o recunoastem, depindem, au atras in repetate randuri faptul ca sunt prea multi bugetari. Deci, chiar daca se va accepta (sa presupunem prin absurd, cel putin asta sper) scaderea salariilor cu 20 la suta sau alte zile de concediu fara plata ori somajul tehnic, tot raman… prea multi bugetari. Si tot va trebui redus numarul lor. Deci problema ramane aceeasi.

Apoi, trebuie sa admitem faptul ca, desi circula tot felul de mituri legate de veniturile fabuloase ale bugetarilor, marea majoritate a angajatilor la Stat au salarii de tot rasul. Desigur, nu vorbesc aici despre privilegiatii sistemului, cei care ridica lunar salarii cat ale unor servicii sau chiar directii intregi aflate undeva „mai jos” in sistem. Prin urmare, daca marea masa dispune de o remuneratie de 7-800 de lei lunar, incearca sa le explici acestora justetea unor masuri care vizeaza reducerea salariilor cu 20% lunar, sau faptul ca vor trebui sa stea iarasi neplatiti pentru nu stiu cate zile lunar… De ce? Doar pentru a amana putin un moment care oricum va trebui sa vina? In plus, ce e taiat, taiat va ramane… in dulcele stil romanesc… Si ne vom trezi, dupa cateva luni – poate un an, ca se va reduce oricum numarul bugetarilor, iar salariile vor ramane oricum reduse…

Un alt lucru de care trebuie sa tinem cont este faptul ca, daca se va cauta cu mare atentie, cifra nu este deloc nerealizabila. Si am sa ma si explic, in cele ce urmeaza.

Un prim indiciu este faptul ca in orice institutie exista un anumit numar de bugetari care fac cumul de functii. Nu neg faptul ca, in unele situatii, volumul de munca o impune insa, in acelasi timp, este de-a dreptul incorect fata de toti angajatii ca unora sa li se taie un procent de 20%, in timp ce se permite cumulul pentru altii.

Apoi, niciodata nu se va putea discuta despre profesionalizarea sistemului bugetar atata timp cat se vor avea in vedere criteriile cumetriilor si ale culorilor politice, in dauna celui al performantei. Ce vreau sa spun cu asta? Fiecare institutie isi are trantorii ei, persoane pe care altii sunt nevoite sa le duca in spate, sa le faca munca. De ce ar trebui sa sufere toti, pentru anumite persoane care chiar nu sunt utile in functionarea optima a institutiei, ba dimpotriva, ii ingreuneaza si pe ceilalti?

Nu in ultimul rand, as propune o privire atenta la categoriile de bugetari. Cate dintre ele sunt intr-adevar justificate si justificabile, si cate au fost preluate doar pentru un capital electoral? Da, ma refer aici strict la o categorie de bugetari care, in opinia mea, nu ar avea ce sa caute acolo, ci ar trebui sa fie platiti din cu totul si cu totul alte surse. Mai exact, ma refer la faptul ca preotii si pastorii unora dintre cultele religioase, dar si alt personal clerical (clerical, atentie, nu ma refer la cei care desfasoara diverse activitati sociale in folosul comunitatii) sunt remunerati de la buget, desi bisericile respective, confesiunile cu pricina, nu sunt in nici un caz institutii publice, ci organizatii non-publice, rezultate in urma dreptului la libera asociere.

Prin urmare, iacata si solutia pe care o propun. Oricat ar fi de nepopulara, mi se pare unica. Pisica trebuie rupta la un moment dat (da, vorbesc acum la figurat… asta pentru ca iubitorii de animale sa nu se simta cumva ofensati). La un moment dat tot va trebui sa admitem ca, de dragul voturilor, al capitalului electoral, schema si, implicit, bugetul s-a incarcat prea mult, mult prea mult, si ca intr-adevar nu este corect ca unele categorii de bugetari sa fie remunerate de la Stat. La un moment dat tot va trebui sa admitem si faptul ca pana si solidaritatea isi are limitele ei si ca nu este corect ca, pentru o mana de trantori sau de „fini”, „nepoti”, „cumetri” etc., care vin sau nu vin pe la serviciu si au ori ba obiectul muncii, sa sufere toata institutia. La un moment dat tot va trebui sa admitem faptul ca, daca vrem ca sistemul sa mearga, va trebui sa renuntam la principiul „ne sacrificam toti”, doar pentru a-i pastra in functie pe unii care chiar nu ar trebui sa fie acolo…

In fine, poate ca abordarea mea supara sau pare deplasata insa, la urma-urmei, este o tara libera… Aceasta este doar opinia mea, cu care unii pot fi de acord, iar altii nu…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: