Publicat de: Adrian | Mai 21, 2010

Din ciclul „britanicii spun lucruri traznite”. Dar rau…

Oricat ar fi el de renumit, zice-se, marturisesc ca nu ma pot lauda ca as fi inteles vreodata pe deplin umorul englezesc.

Si, parca, in ciuda tentei poznase pe care au incercat sa o dea oficialitatile britanice unei gafe a unor angajati de la Afaceri Externe, tot nu sunt impacat cu ideea ca ar fi putut scapa o astfel de… haideti sa-i spunem totusi gluma…

Despre ce este vorba? Probabil ca stiti deja cum si-ar inchipui unii ca ar putea arata vizita ideala a Suveranului Pontif planificata in luna septembrie: totul ar incepe cu lansarea pe piata din Marea Britanie a propriei marci de prezervative, ar continua cu deschiderea unei clinici de avorturi si ar culmina cu oficierea unei casatorii intre doua persoane de acelasi sex. Si asta, repet, a aparut intr-un document oficial…

Da, este adevarat, totul a fost pus ulterior pe seama unor angajati tineri si pusi pe șotii ai Ministerului, insa ma indoiesc sincer ca un astfel de document ar putea trece neobservat prin atatea filtre si ar putea obtine semnaturile necesare fara ca vreun superior sa isi dea seama de gafa monumentala si de posibilitatea de a declansa un scandal de proportii. La fel de adevarat este si ca Ministrul britanic al afacerilor externe si-a cerut scuze public, asa cum a facut-o si ambasadorul Marii Britanii de la Vatican, Excelenta Sa Francis Campbell, insa cred ca, uneori, scuzele nu sunt suficiente, ci trebuie urmate si de sanctiuni in dreptul celor vinovati de a fi facut o asemenea gafa. De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, spun „gafa” doar pentru ca le acord, asa cum este normal, prezumptia de nevinovatie si nu vreau sa ma gandesc (desi recunosc faptul ca mi-a trecut prin minte) ca ar putea fi un gest voit ireverentios.

In acelasi timp insa incerc sa imi imaginez care ar fi fost urmarile daca unul-doi crestini practicanti ar fi adresat o scrisoare oficiala uneia dintre marile personalitati cu orientari homosexuale, si le-ar fi recomandat fie sa caute ajutor specializat pentru a renunta la deviatiile lor comportamentale, fie sa se calugareasca si sa devina abstinenti toata viata, fie sa se casatoreasca cu persoane de sex opus si sa duca o viata „normala”. Ce reactii ar fi urmat… ce acuzatii de discriminare… Ce repede ar fi aparut pe masa ministrului demisiile celor care se fac vinovati de un asemenea afront…

Nu vreau sa fiu inteles gresit. Nu pledez pentru o vanatoare de vrajitoare. Insa in acelasi timp consider ca este normal si moral sa se limiteze atitudinile discriminatorii fata de tot ceea ce este legat de crestinism in general. Chiar nu stiu cum de ne putem gandi ca nu este ok sa iti permiti sa faci afirmatii ireverentioase fata de islam, de exemplu, fata de ceea ce se numeste pe nedrept minoritati sexuale, insa este considerat acceptabil sa faci aceste lucruri ori afirmatii legate de crestinism, personalitati crestine s.a.m.d. Si de ce, atunci cand se ia atitudine si din partea crestinismului, de cele mai multe ori aceasta este considerata… deplasata…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: