Publicat de: Adrian | Mai 22, 2010

Aparat prin puterea rugaciunilor

Imi aduc aminte ca, la un moment dat, bunica mea imi povestea despre un batranel care, impreuna cu nepotul lui, se aflau impreuna intr-o cabana in munti cand s-a declansat o avalansa extrem de puternica. Cei doi se aflau la gura sobei, iar bunicul ii citea din Psalmul 91: „Cel ce sta sub ocrotirea Celui Prea Inalt, si se odihneste la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: El este locul meu de scapare, si cetatuia mea, Dumnezeu meu in care ma incred!”… Apoi a ajuns si la pasajul in care spune „o mie sa cada alaturi de tine, si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii, si vei vedea rasplatirea celor rai. Pentru ca zici: Domnul este locul meu de adapost, si faci din Cel Preainalt turnul tau de scapare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tau. Caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale, si ei te vor duce pe maini, ca nu cumva sa iti lovesti piciorul de vreo piatra”…

Povestea lor a avut un final fericit… Avalansa a trecut pe langa ei, si cei doi au ingenuncheat si i-au multumit lui Dumnezeu pentru asta… Cat despre mine, bunica mea m-a incurajat atunci ca, ori de cate ori voi avea parte de o incercare dificila, sa recitesc acest psalm extraordinar, din cuvintele caruia a citat Insusi Mantuitorul…

Ma gandeam la lucrurile acestea zilele trecute, cand am primit pe mail o alta istorioara frumoasa, si am constatat ca, in mod ciudat, in ziua de azi oamenii nu prea mai cred… Sau, in tot cazul, comparand ceea ce este azi cu ceea ce citim ori auzim despre inaintasii nostri, parca  noi am ajuns sa facem lucrurile intr-un mod aproape mecanic, artificial… Trantim repede o rugaciune, ne facem – unii – o cruce, aprindem o lumanare, citim un fragment din Biblie, mergem la biserica…

Desigur, motivele… pentru ca tot aici ajungem in final, la motive sau motivatii, sunt si ele dintre cele mai diverse si, din pacate, nu intotdeauna dintre cele mai fericite: fie pentru ca asa am apucat, fie pentru ca asa am mostenit, ca asa stim ca se face, fie pentru a ne linisti constiinta intr-un fel sau altul. Intrebarea care doare insa este aceasta: Ok, facem toate aceste lucruri, si nu e rau ca le facem… Dar cat credem intr-adevar in eficienta sau eficacitatea acestor arme spirituale? Cat de mult ai fi dispus sa risti increzandu-te in puterea lor si, in ultima instanta, in puterea lui Dumnezeu?

Putine sunt istorioarele care ar putea ilustra mai bine adevarul si profunzimea din spatele acestei intrebari… Insa cea pe care o redau indraznesc sa afirm ca face fata cu brio acestei provocari…

Se spune ca, in razboiul dintre Coreea de sud si Coreea de nord, un soldat crestin auzea din transeul in care se afla strigatul disperat al prietenului sau cel mai bun, care fusese ranit si care zacea in bataia gloantelor pe front. De fapt, erau multi alti raniti care strigau disperati dupa ajutor, dar nimeni nu indraznea sa se duca de teama ca ar putea fi raniti la randul lor de rafalele care se abateau nemiloase asupra-le.

Tanarul crestin isi intreba camarazii de arme, aproape in fiecare minut, cat s-a mai facut ceasul… La un moment dat, cand i s-a spus ca este fix ora 21 :00, a sarit din transeu, a fugit fara nici o frica, si-a cautat prietenul si l-a adus in siguranta sa fie ingrijit. Gloantele suierau in jurul lui din toate partile, insa nici unul nu i-a lovit…

Este o poveste cu happy-end… Prietenul sau a fost salvat.

Desigur, putin mirati de curajul lui brusc, dar si de faptul ca a tot intrebat cat este ceasul, camarazii lui din transeu l-au intrebat care este explicatia… Iar raspunsul lui a fost sublim: „in fiecare seara, la ora 21.00, stiu ca mama mea se roaga pentru mine, ca Dumnezeu sa ma apere, sa ma protejeze si sa ma binecuvanteze. Acesta este motivul pentru care am indraznit, stiind ca sunt la adapostul Aripilor Celui PreaInalt si al rugaciunilor fierbinti ale mamei mele”…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: