Publicat de: Adrian | Mai 23, 2010

Despre vinovatie si justificare

Trecutul ne bantuie uneori atat de puternic incat nu ne lasa nu doar sa ne traim prezentul, ba ne ameninta chiar viitorul. In trecutul fiecaruia dintre noi exista anumite fapte, acte, ganduri regretabile. Din pacate insa, simplul regret nu este suficient pentru a le sterge pur si simplu cu buretele si pentru a putea merge mai departe…

Si asa ne trezim ca zilelele, lunile, anii… trec, se scurg… Insa, exact atunci cand iti este lumea mai draga, te pomenesti ca te bantuie din nou fantomele trecutului…

Chiar si in calitate de crestin, stiut fiind faptul ca ajungi intr-un moment in care crezi ca pacatele tale ti-au fost iertate de un Creator milos si plin de compasiune, parca uneori iti este teribil de greu sa crezi ca te-ar putea ierta pentru greselile din trecut. Sau, daca totusi accepti la nivel teoretic, parca este si mai greu sa inveti sa te ierti pe tine insuti…

Asa se face ca, atunci cand fantomele trecutului iti bat la usa, Indoiala, cainele care sta cu tine in casa, ajunge primul si latra in fata intrarii, speriat, de parca ar vrea sa iti spuna… „esti sigur? Esti sigur ca te-a iertat? Pentru TOATE acele lucruri? Chiar daca tu insuti nu esti capabil sa te ierti?…”

Da, vorbim despre faptul ca Dumnezeu, atunci cand priveste un crestin, il priveste prin ochii lui Christos, sau prin prisma jertfei Sale, prin ceea ce a facut El pentru noi, platind cu propria-I viata pretul neascultarii noastre…

Insa… pare a replica din nou Indoiala, dand din coada sfioasa,  oare… chiar poate fi transferata Virtutea lui Christos asupra… TA? Tocmai a ta?… Si atunci cum se face ca, iata, fantomele trecutului nu pleaca, ci uneori se instaleaza comod in fotoliul din sufragerie si isi beau tacticos cafeaua, asteptand sa fie crezute in final si sa le predai din nou cheile casei?…

„Ceea ce ar trebui insa sa se tina minte”, afirma Millard J. Erickson, unul dintre teologii pe care ii apreciez in mod deosebit, „este faptul ca aceasta nu este o problema atat de exterioara pe cat se crede uneori. Deoarece Christos si credinciosul nu stau la o distanta de trei pasi unul de celalalt, astfel incat atunci cand Dumnezeu se uita direct la credincios, El sa nu-L poata vedea si pe Christos cu dreptatea Lui, ci doar sa pretinda ca-L vede. Mai exact, Christos si credinciosul au fost adusi la o asemenea unitate incat bunurile spirituale ale lui Christos, ca sa zicem asa, si datoriile si bunurile spirituale ale credinciosului s-au amestecat. Prin urmare, atunci cand Dumnezeu se uita la credincios, El nu-l vede doar pe acesta. El il vede pe credincios impreuna cu Christos si in actul justificarii ii justifica pe amandoi impreuna. Este ca si cum Dumnezeu ar spune: ‘Ei sunt drepti!’ El declara ceea ce este in mod real adevarat cu privire la credincios, ceea ce a ajuns sa aiba loc prin faptul ca Dumnezeu l-a considerat pe credincios una cu Christos. Aceasta unire este ca cea a unui cuplu; cand doi se casatoresc, ei isi unesc bunurile si datoriile. Bunurile lor fiind proprietate comuna, valorile unuia pot sterge datoriile celuilalt, rezultand un bilant net pozitiv.

Justificarea, asadar, este in trei, nu in doi, si este de buna voie din partea tuturor celor implicati. Isus nu este o victima fara voie recrutata pentru sarcina ce-i revine. El S-a oferit voluntar sa se dea pe Sine Insusi si sa se uneasca cu pacatosul. Exista de asemenea o decizie constienta din partea pacatosului de a intra in aceasta relatie. Si Tatal o accepta din toata inima. Faptul ca nimeni nu este constrans face ca intreg procesul sa fie in intregime corect din punct de vedere etic si legal” (Millard J. Erickson, Teologie Crestina, vol. 3, Ed. Cartea Crestina, Oradea, 1998, p. 130).

La auzul acestor cuvinte, Fantomele trecutului, care inca isi mai sorbeau tacticos cafeaua in fotoliul din sufragerie, s-au ridicat, au invocat o scuza politicoasa si au promis ca vor mai veni, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat…

Intre timp, Indoiala s-a ridicat si ea din culcusul sau, le-a condus dand din coada pana la usa, dupa care s-a reintors la picioarele tale… Ea ramane cu tine… chiar daca uneori tace, iar alteori nu mai auzi nimic de latratul ei galagios…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: