Publicat de: Adrian | Iunie 16, 2010

Lupta pentru posturile vacante de la Curtea Constitutionala, sau cum a picat ultimul mit al democratiei romanesti

Pe la colt de strada se sopteste uneori ca nu exista justitie, justete, ba chiar ca nu ar exista nici democratie, si ca tot ceea ce traim in prezent nu este decat o mimare a acestor deziderate. Mai mult chiar, uneori parem a accepta cu resemnare faptul ca „baietii destepti” au ajuns sa conduca totul si ca sforile sunt trase de diversi maestri papusari aflati in spatele partidelor politice care fac si desfac totul in functie de aliantele pe care reusesc sa le injghebeze la diverse niveluri.

Trebuie sa marturisesc faptul ca, in naivitatea mea, am mai sperat o buna bucata de vreme in independenta justitiei, in faptul ca exista inca structuri suficient de puternice incat sa poata spune oricand „pas” politicienilor slinosi, cu cefe groase si lanturi asisderea, cu atitudini la fel de sfidatoare precum SUV-urile din care isi revarsa trupurile gingase precum elefantii balerini de circ… Lupta pentru posturile vacante de la Curtea Constitutionala, acel for catre care se indreapta uneori atat de pline de sperante privirile conationalilor mei in probleme de ordin legislativ, sperand ca vor putea fi oprite macar acolo acele abuzuri care incalca in mod grosolan drepturi si libertati castigate cu multa truda si nevointe, lupta, spuneam, mi-a demonstrat o data in plus ca totul depinde de voturile si de oamenii pe care si-i instaleaza unul sau altul in functie. Ai suficiente voturi la nivelul respectiv, tot ce trebuie sa faci este sa actionezi parghia cu pricina si legea, ordonanta, decizia, indiferent cine ar fi emitentul ori sustinatorul ei, poate pica la fel de iute precum ai pocni din degete. Nu ai suficiente voturi, atunci ai motive pentru care sa iti faci griji… si ai suficiente motive de negociat cu partenerii politici… Ce dai in schimb pentru ca respectivul act normativ sa iti ramana in vigoare?…

Da, stiu, poate ca sunt mai sceptic decat de obicei, insa marturisesc faptul ca nevoia de oameni cu coloana vertebrala aflati in functii de raspundere este astazi mai acuta decat oricand. Si, fie vorba intre noi, cu cat dihania, balaurul, fiara este mai infioratoare si urla mai amenintator si mai plina de tupeu ca niciodata, cu atat va fi mai mare tendinta oamenilor de bine sa se retraga si sa faca loc, scarbiti sau plini de lehamite, cefelor groase, politrucilor tupeisti si fara scrupule…

Poate ca noi, crestinii, nu suntem suficient de multi sau de influenti pentru a impune Binele. Insa nu trebuie sa uitam de faptul ca dispunem de arme suficient de puternice care sa limiteze Raul sau macar sa il mai tina in frau, fie si doar pentru o vreme. Poate ca a sosit vremea sa incetam sa ne mai intrebam ce au facut acei crestini declarati in care am avut incredere candva de i-am cocotat in diverse fotolii comode si sa ne intrebam, in schimb, cand a fost ultima oara cand am dat curs indemnului biblic de a ne ruga fierbinte si staruitor, cu consecventa, pentru mai-marii nostri, pentru cei pusi in diverse functii politice ori administrative…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: