Robotelul chinezesc, noul sclav modern

Daca ni se pare rau faptul ca salariile celor din sectorul bugetar vor scadea cu 25% (si este, fie vorba intre noi), ei bine, vorba veche a romanului, Doamne fereste de mai rau…

Am citit un articol despre angajatii gigantului Foxconn Technology din Shenzhen, oras aflat in sud-estul Chinei, care m-a facut sa imi schimb oarecum parerea despre dimensiunile raului si ale inechitatii. Desigur, in nici un caz nu sunt si nu voi fi adeptul ideii ca „decat mai rau, mai bine asa”, in conditiile in care unele situatii degradante si inechitabile pot fi evitate. Consider insa ca, macar uneori, este util sa aruncam un ochi si prin gradinile altora, fie si doar pentru a intelege mai bine o realitate care s-ar putea sa ne largeasca oarecum orizonturile.

Revenind la gigantul chinezesc Foxconn, cunoscut recent la nivel mondial indeosebi pentru lantul de sinucideri inregistrate in randul angajatilor proprii, trebuie stiut si faptul ca majoritatea componentelor de la laptopurile, smartphone-urile si echipamentele de comunicatii inteligente sunt produse in cadrul acestei mega-uzine. De fapt, se pare ca vorbim despre cea mai mare uzina din lume, unde lucreaza 300.000 de persoane din cei aproape un milion de angajati care semneaza statele de plata ale companiei pe intregul teritoriul chinez. Mega-uzina, care detine un teren de aproximativ 5 kilometri patrati, este de fapt o mini-plantatie de bumbac pe care lucreaza nu negrisori care canta muzica gospel, ci chinezi. Multi chinezi. Autorul unui articol despre compania cu pricina, publicat in Evenimentul zilei, spunea ca pentru a ne intelege dimensiunea reala a colectivului acestei mega-uzine ar fi util sa ne imaginam ca intreaga populatie a sectorului 4 din Bucuresti, cu tot cu batrani si copii, ar merge zi de zi sa lucreze in cadrul acesteia… Impresionant, nu-i asa? Adaugati acestei imagini faptul ca toti ar trebui sa lucreze intr-un perimetru de dimensiunile Parcului Tineretului… Cum vi se pare acum?

Ei bine, lucrurile nu se termina aici… Daca noi suntem astazi impresionati neplacut, din punct de vedere sociologic, de existenta cartierelor-dormitor din marile orase romanesti, in cadrul gigantului chinezesc lucrurile sunt chiar mai perverse decat ar fi intentionat poate raposatul dictator sa le puna in aplicare la noi. Angajatii Foxconn nu au nevoie sa iasa din incinta mega-uzinei, intrucat angajatorul le ofera si casa, si masa… Gratuit, zice-se. In plus, ei au la dispozitie un bazin olimpic, un supermarket, o banca, un cinematograf, terenuri sportive… Aparent, nu e rau deloc, nu-i asa? Buuuun. Si acum sa detaliem. Cazarea se face in camere cu 10 paturi. Cat despre celelalte facilitati, ma indoiesc ca ele sunt folosite prea mult in conditiile in care norma de lucru este de 10 ore pe zi, 6 zile pe saptamana, si toate acestea pentru un salariu de aproximativ 132 de dolari SUA, minimul pe economia chinezeasca. Daca vor sa castige mai mult insa, angajatorul le ofera posibilitatea de a lucra peste program… Si marea majoritate a salariatilor o fac, astfel incat singurul lucru pe care si-l mai doresc, atunci cand ajung in dormitor, este sa prinda o clipa de odihna… Exista marturii cutremuratoare ale unor astfel de salariati care afirma ca uneori trec luni de zile pana sa reuseasca sa isi cunoasca toti vecinii de dormitor sau sa apuce sa schimbe o vorba cu acestia, in conditiile in care aproape nimeni nu munceste doar 10 ore pe zi, 6 zile pe saptamana…

Desigur, se pot mandri si cu performante greu de imaginat pentru majoritatea romanasilor nostri: lucrul 11 ore pe zi, 7 zile din 7, aceeasi operatiune repetitiva executata la fiecare 7 secunde, 4000 de laptopuri ansamblate in fiecare schimb de 10 ore, performanta de a fi mai rapizi decat robotii industriali.

Insa pretul platit este unul enorm: un lant de sinucideri, care a atras atentia opiniei publice internationale asupra conditiilor de munca greu de imaginat pe care trebuie sa le indure acesti robotei chinezi care, in realitate, nu sunt altceva decat niste sclavi moderni. Masurile luate? Majorarea salariilor care, in acest moment, sunt de doar 132 de dolari, anuntarea dublarii lor in partea a doua a anului, protejarea cladirilor din campus cu plase pentru a descuraja sinuciderile si incetarea acordarii de compensatii financiare pentru familiile celor care au clacat si si-au pus capat vietii.

Sa va mai spun ca in permanenta exista mii de solicitari de angajare din partea altor chinezi care sunt dispusi sa munceasca inclusiv in aceste conditii?

Atunci cand cumparati un produs pe care scrie „made in China”, amintiti-va de conditiile crunte in care a fost facut. Indiferent daca este vandut sub un brand cunoscut sau chiar foarte cunoscut, daca ati platit pentru el cateva sute sau chiar mii de dolari SUA, sa ne amintim mereu faptul ca la el au lucrat nu masini, ci omuleti mai rapizi decat masinile, care i-au ansamblat fiecare componenta in doar 7 secunde, si care sunt exploatati crunt, ajungand uneori intr-un asemenea hal de disperare, incat sa nu mai vada posibil un viitor. Poate ca, gandindu-ne la ei, am putea inalta macar un gand, o rugaciune, pentru ca Bunul sa le mai usureze aceasta forma de sclavie moderna sau sa le dea puterea de a rezista. Si, de ce nu, poate gasim motive pentru a aprecia mai mult faptul ca beneficiem de conditii incomparabile, nu?

Publicitate