Iubiiiiti… si caaiiniiii vagabooooonzi!… Mai tineti minte melodia?
Frumoasa, frumoasa, si versurile te inspira de asemenea, insa parca totul devine istorie atunci cand, trecand printr-o zona cu multi comunitari (si nu ma refer la politisti, ci la caini… da, la cainii vagabonzi, la maidanezi…), te trezesti dintr-o data cu unul-doi care sar sa latre si vin spre tine ranjind, insa nu la glumele tale pe care nici macar nu ai apucat sa le rostesti, ci a amenintare, sa vezi bine, nineaca, cata mai coltii albi au dansii… Si iti aduci aminte de celebrul roman al lui Jack London, „Colt alb”, si iarasi te gandesti ce bine ar fi fost daca ar fi avut si namilele alea din fata ta doar un singur colt… indiferent daca era el alb sau alb-galbui, ba chiar si galben de-a dreptul… unul sa fi fost…
Parca-parca ti-ar veni sa iti iei picioarele la spinare si sa te incumeti sa fugi insa, la spaima pe care o ai, ti-a inghetat nu numai tot sangele din tine, ci si gogoasa pe care ai infulecat-o dimineata, ba chiar si cafeaua fierbinte care a insotit-o, ca sa nu mai pun la socoteala faptul ca nu poti sa nu te gandesti daca nu cumva tu, cu cele doua picioare ale tale, vei reusi sa ajungi mai repede intr-un loc sigur decat jivinele ranjite care te si vad, ca-n desenele animate, ca pe o halca de carne ambulanta, ele, cu cele patru picioare ale lor… Si atunci te gandesti ce vei face, daca nu poti nici sa ii iubesti in conditiile astea (pentru ca, deh, dragoste cu sila nu se poate, chiar daca macar unul din voi zambeste… ma rog, ranjeste, dar diferenta este doar una care tine de subtilitati…), nici nu poti sa ii lasi in urma fugind mai repede ca ei… nu-ti ramane decat sa inveti sa ii infrunti, sau sa ii tii la distanta…
(Aici chiar nu stii, daca vezi un asemenea exemplar, daca sa pufnesti in ras ori sa o iei la goana… Apropo, cainele asta nu stie sa fie si el serios macar atunci cand incearca sa sperie pe cineva? 🙂 )
Eeeeiiii… De aici incep dilemele… „Cate bordeie, atatea obiceie” (da, stiu, bordeie e corect, obiceie nu-i… dar daca asa e vorba, eu ce sa fac?…). Multe, dar multe rau sunt sfaturile si indicatiile date de unul sau de altul si, sincer vorbind, chiar nu stii pe care sa il iei in considerare mai repede. Dintre toate insa, mi se par de bun simt si avizate cele pe care le redau in continuare (le gasiti aici), preluate de pe newz.ro:
Nu fugi! Cainii au un instinct de vanatoare foarte puternic si, daca fugi, automat te urmaresc. Asta mai ales daca sunt in haita.
Ramai nemiscat! Nu fa niciun pas in spate, pentru ca gestul va fi perceput ca si slabiciune. Dar nici nu inainta. Cea mai buna metoda e sa ramai pe loc, pana se linistesc. ‘Niciun caine normal nu ataca daca ramai nemiscat’, spune specialistul.
Vorbeste cu ei pe un ton normal! Nu le vorbi cu blandete deoarece inteleg ca sunt incurajati sa se poarte asa. Tonul vocii trebuie sa fie normal, similar cu cel cand le dai de mancare.
Aparatul cu ultrasunete chiar da rezultate, spune instructorul. ‘Din nefericire, oamenii tind sa abuzeze si sa il foloseasca chiar si cand nu e cazul’, spune Gabriel Cocu. Preturile sunt intre 70 si 300 de lei.
Apleaca-te usor! Aceasta miscare le da oarece emotii cainilor care au fost loviti de oameni si tind sa se fereasca.
Efectul pungii de plastic. O punga de plastic, plina de aer, care sa fosneasca in mana, pare sa tina la distanta maidanezii.
Da-le mancare! Aceasta metoda imblanzeste orice inima de catel. Nu doar ca renunta la gestul agresiv, dar te va tine minte si, data viitoare, va veni spre tine dand din coada.
Metoda e utila mai ales daca ai animal de companie pe care il scoti la plimbare. Si in acest caz, nu uitati de metoda de a ramane pe loc.
Umbrela, aliatul tau. Daca stii ca treci printr-o zona cu maidanezi agresivi, poti lua cu tine, prevenitiv, un bat, insa nu poti avea garantia ca vei reusi sa-i tii la distanta. De mare efect pare a fi, insa, umbrela. Atunci cand o deschizi brusc, volumul marit ii sperie pe patrupezi.
Spray-ul paralizant poate fi o forma de aparare, insa destul de riscanta. Daca animalele sunt la o distanta prea mare sau o adiere a vantului risipeste mirosul inainte de a-si atinge tinta, cainii pot deveni si mai agresivi.
Biciclistii, victime perfecte
Cineva care trece in viteza prin teritoriul unui caine ii trezeste automat instinctul de vanatoare. Sa se ia dupa acel cineva este jocul suprem, pentru patruped.
Astfel, biciclistii sunt victimele perfecte, spune Gabriel Cocu. Au doua solutii: ori sa pedaleze extrem de repede, ori sa se opreasca. In acel moment, surpriza il face si pe maidanez sa se opreasca si jocul sa ia sfarsit.
Eeeei? Cum vi se par? Sper totusi sa nu fie nevoie sa le folositi insa, daca va fi sa fie, atunci macar sa aveti o idee despre ce se poate face… Si cum poti scapa, de preferat neperforat de vreun colt alb, alb-galbui sau galben, dintr-o intalnire de gradul doi… trei… patru… zece… douazeci…
Ce faţă are câinele din ultima poză! 😀 Mai degrabă te face să râzi, deşi colţii lui…. Mi-a plăcut „metoda” cu …hrănitul. Aşa că…printre altele, păstraţi şi câte un os prin buzunar! Nu se ştie când prinde bine!
Mersi de sfaturi, Adrian. Sunt foarte utile. Acum două zile s-au repezit spre mine doi „blănoşi”, supăraţi din senin. Am rămas pe loc şi…au plecat singuri. Mârâind, desigur.
By: Alex on noiembrie 11, 2010
at 3:29 pm
Pe mine ma amuza faptul ca, oricat de suparat ar fi un caine, atunci cand ii vorbesti bland, parca incepe sa lase „nervii” si agresivitatea si sa dea din coada… E o metoda care functioneaza mereu… Indiferent de ce i-ai spune, important este sa utilizezi un ton prietenos. Si la scurt timp dupa aceea, fireste, sa faci o sesizare la Primaria pe raza careia se afla „blanosii”… Nu de alta, dar se mai intampla si minuni si ii mai ridica din cand in cand…
By: addsalu on noiembrie 15, 2010
at 11:20 pm
Trebuie sa folosesti iubirea
ca vibratie energetica.
Trebuie sa ii iubesti,
ei simt asta.
Da,neaparat te opresti
si vorbesti cu ei ca si cu copiii,
le dai mincare,te rogi,
poate chiar ultima rugaciune….
oricum,
sa nu ai agresivitate interioara
Domnul a zis
ca omul VA STAPINI peste creatie,
nu se va teme de creaturile canine.
Toate astea LE-AM EXPERIMENTAT.
Cind am fost rea
m-a muscat un caine ciobanesc.
De atunci am invatat
arta iubirii aplicate,
la tot omu`
in tot locu`
prin exesare
aproape zilnica.
Cum?
,,A IUBI INSEAMNA A IERTA”
SAVATIE BASTOVOI
Daca iti curatesti
constiinta de ura,
si te incarci
cu vibratia universala
a iubirii,
vei fi de nebiruit.
Hristos a trait astfel.
Si, cind iubesti,
ura se topeste,
dusmanii se volatilizeaza,
,,am vazut cer nou
si pamint transfigurat”
,Iubeste
si..fa ce vrei”
Fericitul Augustin
Dragostea din care venim.
Dupa care tinjim.
La care ne vom duce intr-o zi.
In clipa cind timpul
va fi fara de timp.
In ziua Marelui Imparat,
HRISTOS DOMNUL.
In veci sa fie slavit
Numele Lui cel sfint!
By: sanda zeic on decembrie 3, 2010
at 9:59 pm
Adrian,
haiducul nu vrea
o printesa de abanos?
Ofer pe Alba ca zapada
cu parul de abanos
celui mai milostiv haiduc,
acela ce nici hamsii
nu devoreaza,
nicidecum,
niciodata.
Mai stii,
domnule director,
doctor,
masterand,
consilier,bla,.bla,bla
ce increngaturi
intre capitala
si orasul premierului
s-or inchega?
God knows.
My princess and the little prince,
Benjamin and Jonathan,
Miriam`s brothers
are on my facebook,
you can choose
your future son`s wife
so easy,bro`,
ha,ha,ha…
By: sanda zeic on decembrie 3, 2010
at 10:06 pm
Sanda,
Din partea mea… numai de bine… Numai ca Haiducul trebuie sa se pronunte… altfel „ii bai”, cum ziceti voi pe acolo (si ce frumos suna cu accent…).
Inca nu am cont pe facebook. Initial am zis un nu hotarat, apoi unul mai moale, acum zic „INCA nu am”… E un progres, nu? Mai studiez problema… cu facebook-ul… Iar cu cealalta problema… timpul le aranjeaza pe toate… Daca-am putea noi sa le alegem „jumatatile” puiutilor… ce bine ar fi…
Cu drag,
Adrian
By: addsalu on decembrie 4, 2010
at 12:04 am
You are so handsom on facebook,
is that boy a real human beeing
or …a dream?
I mean the Dulcineea`s husband,of course.
He`s probably THE GREAT director…but only a photo?
Please,don`t be so mysterious,
nobody will do any harm to you…
are there many mistakes in my speech,magister?
By: doctorsz on ianuarie 23, 2011
at 9:12 pm
Saru’, dar parca prea exagerezi… 🙂
Momentan, da, o singura poza. Oricum a fost un pas important pentru mine sa spun „da” facebook-ului, dupa vreo doi ani de insistente ale prietenilor.
Catinel, ardeleneste… nu-i bai, nu?
By: addsalu on ianuarie 23, 2011
at 11:49 pm