Publicat de: Adrian | Ianuarie 17, 2011

Ma tratez la Viena… ori dau coltu’…

Platesc asigurari de sanatate de imi iese pe nas. Pe langa lunarele contributii, daca Doamne-fere am nevoie de ceva consultatii de specialitate, mai nou trebuie sa platesc o cota parte (coplata… infama coplata…). A, sa nu uit… Poti ajunge la medicul specialist daca ai o trimitere de la medicul de familie. Unde, desigur, trebuie sa platesti. Iar acolo, la medicul specialist, pe langa ce trebuie platit oficial trebuie sa nu cumva sa uiti de „plic”. Asta, desigur, daca optezi sa mergi in sistemul public, pentru ca altminteri platesti tot atat, dar oficial si fara a te simti umilit, fara a te jena de rusinea unui sistem fara rusine.

Dar ce se intampla daca ai nevoie de o interventie mai complicata? Pai e simplu, doar vedem cu totii la teveu: presedintele a avut nevoie, l-au trimis iute la Viena. A avut nevoie Minculescu, apoi Mitropolitul, asisderea. Teo Trandafir, doamna Placinta, fosta ministresa, la fel. Pai ce sa inteleg? Nimic altceva decat ca sistemul nostru sanitar este la pamant, si ca mori cu zile din pricina nepasarii sau, acolo unde nu e cazul (pentru ca nu cred ca se punea problema in cazul sefului Statului, al mitropolitului sau al unor persoane publice), a incompetentei ori a unei calificari insuficiente sau a unei aparaturi precare.

Asa se explica de ce in Romania secolului XXI, tara europeana, intr-un Bucuresti care este si capitala europeana pe deasupra, te temi sa mergi la spital si accepti explicatii de genul ” a murit, domn’e, pai ce-oi vrea, cat sa traiasca, ca doar n-o fi Duncan Macleod”…

Nu-mi e ciuda decat pentru faptul ca platesc anual niste sume impresionante, din care nu beneficiez aproape deloc, in conditiile in care TOTUL se plateste in spitalele romanesti – de la medicul pe care trebuie sa-l „omenesti” conform tarifelor dintr-un mercurial nescris, ca sa ungi astfel rotitele unui mecanism altminteri ruginit si invechit, si pana la feşele pe care, daca nu ti le aduci de acasa, trebuie sa ti le cumperi de la farmacia spitalului.

Si daca, Doamne-fere, ai vreodata nevoie de vreo interventie mai complicata si nu esti cu dare de mana, nu esti vreo persoana publica sau nu ai macar un descoperit de cont de cateva mii bune de euro, atunci imi pare rau sa iti spun, dar nu ai nici o sansa… Ori la Viena, ori in cel mai rau caz la Budapesta, dar in nici un caz la noi… Daca nu, asta e, n-ai avut zile… De vina nu e sistemul sanitar care a ajuns intr-o stare care, in orice alta tara NORMALA, ar fi dus la demisia in bloc a intregului management, ci Soarta sau, mai rau, Bunul, care ar fi decis ca „aţa” mataluta sa fie doar atat de scurta… Desigur, acum glumesc, insa este o gluma amara, va asigur.

Sincer sa va spun, m-am saturat sa tot platesc pentru ALTII. Cred ca pana si aici, in Romania, ce este destul este destul, si cred ca este normal ca aceia dintre noi care muncesc sa beneficieze de sumele pentru care nu intind mana, ci le varsa luna de luna, cu sudoarea propriei munci, in conturile unui Minister impotent si depasit de situatie. De asemenea, cred ca este normal si moral sa sustin, din solidaritate, acei membri ai societatii care nu mai pot munci sau nu mai pot plati, din diverse motive, nu insa si pe cei care nu vor sa munceasca si tipa mereu in gura mare ca ei au drepturi, uitand ca totodata au si obligatii. Mi se pare normal ca, in conditiile in care muncesc si volens-nolens mi se opresc lunar contributii frumusele din cont (din care eu platesc ce este legal, iar angajatorul plateste de asemenea, pentru ca asa-i legislatia de pe la noi…), atunci cand am vreo problema medicala, din an in Pasti, e drept, sa merg si sa fiu tratat decent nu pentru ca as avea „pile” sau pentru ca as cunoaste pe cineva, ci pentru ca am platit SUFICIENT pentru a fi tratat decent atunci cand chiar este nevoie. Mi se pare de asemenea normal ca, atunci cand am nevoie de un medicament compensat sau de un set de analize care pot fi decontate prin Casa de Asigurari, sa nu mi se spuna ca a fost depasit plafonul pe luna respectiva si ca nu pot beneficia decat contra cost, adica in schimbul ALTOR bani din veniturile si asa samavolnic subtiate de anti-Robin-Hood-ii moderni, care iau tot de la cei care muncesc si le dau termitelor politice.

Mi se pare normal si moral sa pot beneficia de servicii decente in schimbul banilor pe care ii platesc lunar. Sau, daca nu mi se pot asigura aceste lucruri, atunci minimul normal si decent, pe langa demisiile incompetentilor, ar fi ca acei bani sa mi se vireze intr-un cont la care sa pot avea acces in caz de Doamne-fere, pe principiul „atata ai depus, atata poti cheltui pe sanatate”, indiferent daca este vorba despre spitalizari, investigatii de specialitate sau medicamente.

Inchei insa, mahnit si mai dezamagit ca oricand, gandindu-ma, pe de o parte, ca nimic nu mai este normal intr-o tara anormala si, pe de alta parte, ca rugaciunile pentru sanatatea proprie si a celor dragi sunt mai importante ca oricand…

PS – O completare binevenita, in contextul in care mai multi prieteni m-au intrebat daca sunt ok cu sanatatea… Titlul articolului are un caracter general, nu se refera la subsemnatul… Iar intreaga glosare este un act de revolta la adresa unui sistem care refuza sistematic sa revina la NORMALITATE.

Anunțuri

Responses

  1. Nu doar la Viena te tratează bine, ci și în Ungaria! Încercați și veți vedea.

  2. Asa am auzit si eu. Desi, nu stiu de ce, parca totusi prefer Austria… Dar, la o adica, ai dreptate, parca-parca, in caz de Doamne-fere, mai ales daca locuiesti mai aproape de Ungaria, cred ca este o alternativa buna la dezastrul din sistemul romanesc.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: