Publicat de: Adrian | Ianuarie 24, 2011

Recalcularea pensiilor militarilor, cuiul lui Pepelea

Poate ca si de data aceasta exagerez, insa tot nu sunt de acord cu tam-tamul urias iscat in jurul recalcularii pensiilor speciale. Nu, in nici un caz din principiul „sa moara si capra vecinului”, cu care nu am agreat niciodata, ci mai degraba in virtutea unei echitati calcate in picioare, ca de obicei, si in acest sector.

Nu intentionez in nici un caz sa bagatelizez ori sa minimizez importanta muncii tuturor celor care activeaza in acest sector de activitate, unul extrem de important dealtfel pentru bunul mers al unui Stat de drept. Mai mult decat atat, faptul ca sunt ofiter in rezerva ma face sa empatizez intr-o anumita masura insa, in acelasi timp, ma determina sa imi pastrez rezervele vizavi de toate protestele disperate ale celor care, pana mai ieri, au beneficiat de niste pensii la care majoritatea „amarastenilor” nu au putut decat sa viseze, in zadar.

Voi incerca sa sintetizez cateva dintre motivele care ma determina sa fiu de acord cu recalcularea pensiilor speciale:

1. Modul in care s-a contribuit la sistemul public de pensii a fost unul diferit de cel general, motiv pentru care nu exista nici o ratiune pentru care s-ar putea agrea ca pensionarii din acest sistem sa fie net avantajati fata de ceilalti:

Există o mare diferen­ţă între statutul pensiilor magistra­ţi­lor şi cel al pensiilor din apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Şi unele, şi celelalte beneficiau de un mod de calcul mai avantajos decât cel aplicat în cazul pensionarilor „obiş­nuiţi”, garantându-se un cuantum de 80% din ultimul salariu în primul caz şi de 60% în cel de-al doilea.
Dar în vreme ce magistraţii au con­tribuit de-a lungul carierei la sistemul asigurărilor sociale de stat, ca şi ceilalţi salariaţi, şi li se subven­ţio­nea­ză de la bugetul de stat doar diferenţa între pensia contributivă şi acel procent de 80%, celor din structurile militarizate li se reţinea o contribuţie de doar 5%, care mergea la bugetul de stat, iar pensiile lor sunt plătite integral de acesta din urmă, prin bugetele ministerelor respective. 
Sursa

2. In numeroase cazuri, atat perioada in care s-a contribuit, cat si varsta limita de pensionare au fost unele mult mai mici decat cele ale altor categorii sociale. Ma indoiesc ca mai exista vreun sector public in care un barbat sa se poata lauda cu statutul de pensionar pentru limita de varsta la 45-50 de ani.

Desigur, aici se poate argumenta faptul ca meseria implica o anumita uzura fizica si psihica mult mai mare decat altele. Nu contesta nimeni lucrul acesta, si consider ca trebuie avut tot respectul pentru cei care au fost dispusi sa isi dedice o viata unei cariere militare, cu pregatire fizica temeinica, cu „reciclari” periodice, cu bagajul facut si mereu gata sa raspunda la „alarme”. In acelasi timp insa, trebuie admis faptul ca, la varsta pensionarii, marea majoritate a celor care au lucrat in sistem, nu sunt in nici un caz niste barbati „terminati”, cea mai buna dovada in acest sens fiind faptul ca un procent covarsitor dintre ei se reintorc pe piata muncii, fie in corpul politistilor comunitari, fie in domeniul privat. Ori, din moment ce pentru noii angajatori ei nu sunt considerati in nici un caz „expirati”, ci experti numai buni de utilizat pentru larga expertiza si pentru cariera care le sta in spate, nu vad de ce ar fi considerati ca atare doar atunci cand se discuta despre… pensie. In plus, trebuie de asemenea sa fim suficient de onesti incat sa admitem ca nici macar in domeniul militar sau al ordinii publice nu exista exclusiv posturi care sa ceara o conditie fizica foarte buna, ca sa nu mai vorbim despre faptul ca, inclusiv in randul cadrelor active, exista suficiente persoane care nu poseda o conditie fizica de invidiat…

De asemenea, consider strigator la cer faptul ca, in conditiile in care exista pensionari care au contribuit la sistemul public de pensii 40-45 de ani, pensia acestora sa fie de 1000-1500 de lei, in conditiile in care pentru perioade de cotizare mult mai mici, pensia unora sa fie si de zece ori mai mare. Iar lucrul acesta nu este valabil doar in  cazul celor care au avut parte de meserii „linistite”, ci si de altii care au avut parte de alte riscuri zilnice ori care au infruntat chiar pericolul mortii.

3. Un alt argument vizeaza un grad de periculozitate mult mai mare, pe care cei in cauza si l-au asumat de buna voie. De acord si, iarasi spun, am tot respectul pentru cei dispusi sa isi riste viata pentru patria lor si a noastra (si nu sunt vorbe mari). Si aici insa trebuie sa fim onesti si sa admitem faptul ca, in realitate, atat riscul ipotetic, cat si situatiile in care a fost vorba efectiv despre un atare risc, nu au fost atat de dese precum le place unora sa vehiculeze. Altfel spus, mie unuia mi se pare total inadmisibil ca o persoana care isi risca viata ACUM zilnic, pe strada, patruland prin te miri ce cartier rau famat, sa aiba un venit de 1500-2000 de lei, in cazurile relativ bune, in conditiile in care un „fost” sa beneficieze de o pensie de 9000 de lei sau chiar mai mult…

Cel mai bun argument aici mi se pare ca il prezinta conditiile mizere in care traiesc veteranii de razboi, adevaratii nedreptatiti ai sistemului actual. Oamenii acestia chiar au luptat intr-un razboi, chiar au infruntat moartea pe campul de lupta, nu doar ipotetic, iar curajul lor este rasplatit actualmente cu o indemnizatie care poate fi considerata o adevarata batjocura – 50-70 de lei. Ei ar trebui recunoscuti si constiti pentru riscurile la care s-au expus, nu altii…

4. Penultimul argument asupra caruia ma voi opri il reprezinta afirmatia ca pensia este un drept al lor, care au contribuit o viata, si ca nu poate nimeni decide ce sa se faca cu banii lor. Daca ar fi asa, ar fi intr-adevar corect. Problema consta insa, pe de o parte, in faptul ca nu s-a contribuit in aceeasi masura in care au contribuit alte categorii sociale, ci in procente care i-au favorizat de-a lungul carierei si, pe de alta parte, ca legislatia privind pensionarea acestor categorii sociale le-a fost net favorabila primilor, nefiind aceeasi pentru toti. Altfel spus, daca este o singura regula pentru toti, respectiv aceea a acordarii unei pensii intr-un raport corect cu contributivitatea, atunci aceasta ar trebui sa se aplice si acestor categorii socio-profesionale. Ori, in cazul de fata, desi s-a contribuit mai putin si procentual, si ca limita de timp, pensiile acestora sunt luate din acelasi buget in care altii au contribuit si in procente mai mari, si ani mai multi… Ceea ce, in treacat fie spus, nu este nici corect, nici moral.

5. In fine, ultimul argument este strans legat de precedentul – pensia nu reprezinta altceva decat banii rezultati din propriile contributii. Cu regret o spun, dar este o afirmatie inexacta. Banii cu care au contribuit s-au dus demult, din pacate. Pensiile actuale sunt sustinute din contributiile generatiei actuale de salariati. Nu este vina nici a noastra, nici a actualilor pensionari, ci a unui sistem incompetent si incapabil care, din pacate, refuza cu incapatanare sa se eficientizeze. Poate parea putin egoist, insa trebuie sa admit faptul ca sunt extrem de preocupat de viitorul meu si al generatiei mele in ceea ce priveste banii care ne-au fost opriti lunar pentru… pensie. Desigur, nu ni s-a spus pentru pensiile cui, insa as putea afirma ca sunt aproape sigur ca toti ne-am gandit ca este vorba si despre pensiile… noastre…

Problema este una spinoasa, intr-adevar, oricum am intoarce-o pe toate fatetele. Trebuie sa se tina cont de contributivitate, asta este clar. In acelasi timp insa, trebuie sa se aiba in vedere si un set intreg de aspecte care sa vizeze si complexitatea, si natura muncii depuse, dar si perioada de cotizare si capacitatea individului de a supravietui. Si aici, indiferent daca vrem sau daca ne place ori ba, trebuie sa luam in calcul TOATE categoriile de pensionari, intrucat ei reprezinta o categorie vulnerabila.

Da, trebuiesc identificate „gaurile negre” din sistemul public si, da, recalcularea este un pas important. Nu este insa nici pe departe singurul care trebuie facut, urmatorul pe lista, in opinia mea, fiind cel al puzderiei de revolutionari aparuti precum ciupercile dupa ploaie, care beneficiaza lunar de indemnizatii de 1800 lei si de multe alte privilegii (care, din pacate, in multe dintre cazuri sunt necuvenite). Nu de alta, dar mi se pare chiar nedrept ca un veteran de razboi, care a fost ranit si care a infruntat ploaia de gloante in razboi luni de zile sa fie nevoit sa isi duca batranetile cu doar 50-70 de lei in plus, iar un revolutionar (fie el autentic sau ba) sa se lafaie in niste sume de peste 30 de ori mai mari…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: