Publicat de: Adrian | Februarie 13, 2011

Discutii despre prag. Pragul… electoral

Copil fiind, pot sa marturisesc ca m-am straduit sa inteleg tot felul de lucruri. De exemplu, la ce folosesc pragurile. Adica, da, aratau frumos, din lemn masiv, rindeluite putin in fata, pentru ca riscul de „impiedicare” sa fie cat mai mic posibil, lacuite cu grija pentru protectie… Dar nu aveai voie sa calci pe el, ca se suparau adultii casei, trebuia sa ai mereu grija sa nu cazi… La un moment dat, nu mai stiu din ce motive, pragul nostru de la intrare a trebuit sa fie scos. Doua ciocane si gata, a fost indepartat. Parca usa nu mai avea acelasi aspect… In fine, situatia nu a tinut mult timp, pentru ca in aceeasi zi a fost repus pe pozitie. Doua cuie mai mari decat m-as fi asteptat (deh, sa fie solide…), cateva ciocane si gata.

Si totusi… La ce o fi folosind acel prag?… Da, m-am tot intrebat. Odata chiar am crezut ca am gasit raspunsul. Daca, Doamne-fere, o fi vreo inundatie-ceva, sa nu intre apa direct in casa… Sau sa nu intre frigul… Cu prima chestie m-am dumirit relativ repede, cand am avut chiar noi o inundatie intr-o noapte. M-a trezit din somn mama si, semi-adormit, am dat apa cu matura afara din casa… si am constatat ca daca inlaturam pragul apa se duce mai repede… Am crezut atunci ca asta e raspunsul… Si probabil ca e bun si impotriva vantului, a curentului… Sau a vietatilor care ar putea intra pe sub usa… Dar si cu astea m-am lamurit. Cu prima, cand am observat ca se poate vedea lumina de pe scara pe sub usa, in ciuda pragului. Iar cu a doua, atunci cand vecinii de deasupra, care pe atunci isi faceau probabil curatenie doar de vreo doua ori pe an, au inceput sa deranjeze gandacii de bucatarie, iar acestia s-au refugiat care pe unde au vazut cu antenele. Unul a rupt-o la fuga pe usa noastra. Am dat sa-l prind, dupa care mi-am zis ca n-are incotro sa fuga… Pragul isi va face datoria… Dar a disparut pe undeva printre el si usa, asa ca doar descuind usa rapid l-am putut prinde pe ticalos si l-am pus la punct. Ma rog, pe el sau ce a mai ramas din el…

Dar  nu despre asta voiam sa scriu. In fine, toata polologhia de la inceput a fost legata de amintirile si cugetarile mele despre un anume prag. Care prag, fie vorba intre noi, poate avea un rol doar atata vreme cat este bine construit, bine montat si reuseste sa etanseizeze cumva spatiul care ar putea ramane liber altminteri pe sub usa.

Nu cred ca este vreo diferenta nici in ceea ce priveste pragul electoral. Teoretic, toata lumea ar trebui sa poata fi reprezentata in Parlament, acolo unde se iau deciziile legislative. Insa, in acelasi timp, deciziile luate trebuie sa ii priveasca pe cei mai multi, nu sa fie unele individuale. Sa apere drepturile cetateanului, dar in raport cu deciziile majoritatii. Pentru ca, ne place sau nu, legea nu reprezinta altceva decat o conventie a unei colectivitati, pe care aceasta se obliga sa o respecte. Altfel spus, un lucru este socotit bun pentru ca o colectivitate il considera ca atare. Deci majoritatea trebuie sa fie reprezentata si ea trebuie sa poata avea dreptul de a decide pentru colectivitate.

Pragul electoral, la noi, este acum de 5%. Ceea ce inseamna ca, daca o formatiune politica este investita, prin vot, de 5% dintre votanti, atunci aceasta poate accede la functii in Legislativ. Desigur, este un procent mult mai bun decat precedentul, care  a permis accesul in Parlament al mult prea multor formatiuni politice si oameni politici, in numeroase ocazii parca fiind picati din Luna. Acum se discuta despre micsorarea acestui prag. Desigur, este un alt hatar pe care il cere o formatiune ingrijorata ca nu va mai reusi sa intruneasca 5% din sufragii. Ar fi o decizie extrem de paguboasa, in opinia mea. Mai mult decat atat, sustin cu tarie ca aceasta schimbare a pragului electoral este necesara, insa nu in jos, ci in sus. Un prag trebuie facut cat mai bine, adjustat pentru a se potrivi cat mai bine nevoilor MAJORITATII, nu unei minoritati. El trebuie sa se fixeze perfect pe usa care asigura accesul, nu sa fie cat mai slabit si cat mai lax, pentru ca orice praf si orice ganganie sa se poata strecura in voie inauntru.

Nu am nimic impotriva celor mici, a celor socotiti neinsemnati si prea adesea nebagati in seamna. Insa consider ca politica este cu totul si cu totul altceva, si ca Legea trebuie sa vizeze bunastarea si bunul mers al comunitatii, nu al unei anumite minoritati. Si nu ma refer aici nici la criterii etnice, nici la unele culturale, religioase, sexuale sau de orice alta natura. Consider insa ca s-a mers un timp mult prea indelungat decat ne-am putea permite, ca natie, pe „cartea” celor multi care, impreuna, ar putea face ca lucrurile sa mearga inainte. Pe cartea numeroaselor aliante electorale si algoritmilor care ne ingretoseaza din ce in ce mai des. Pentru ca este imposibil ca oameni care reprezinta interese atat de diferite sa se poata intelege pe termen lung. Mai devreme sau mai tarziu, aliantele fortate si mariajele electorale din interes sau din dragoste de ciolan vor sfarsi printr-un colaps zgomotos, prin balacareli publice, prin tradari nonsalante sau printr-un divort plin de ranchiuna si de patos.

Da, pragul electoral trebuie schimbat, dar in sus, trebuie ridicat macar la un 10%, pentru a asigura accesul a doua, cel mult trei sau patru partide mari in legislativ. Pentru ca algoritmii sa fie cat mai simpli, pentru ca interesele sa fie cat mai clare si pentru ca opozitia sa fie clar opozitie, stanga sa fie stanga, dreapta sa fie dreapta si sa evitam monstruozitatile nefiresti de genul socio-liberalismului nascut doar din dorinta de a pune capat unei perioade marcata de indelungi incompetente. Pentru ca este nefiresc si strigator la cer ca destinele unei natii sa fie hotarate de un procent de doar 30% din populatia Romaniei. Pentru ca este nefiresc ca romanii care nici macar nu locuiesc aici, ci in afara granitelor tarii, in Republica Moldova sau oriunde in Diaspora, sa ne aleaga Presedintele si Legislativul. Cu tot respectul, este nefiresc, iar lucrul acesta ni se datoreaza in mare parte. Pentru ca am lasat ca greata si lehamitea sa ne tina deoparte, in loc sa ne determine sa ne dezicem public, prin vot, de cei care nu au ce cauta in locuri, institutii, functii sau fotolii prea inalte pentru crasa lor incompetenta si groteasca lor coruptie. Asa se face ca au votat in locul nostru cei care, culmea, sunt cel mai putin afectati de ceea ce se intampla aici si care, culmea, sunt cel mai usor de manipulat de sistemul ticalosit reinventat si reinventat, precum un perpetuum mobile perfect si cumplit de real.

Nu zic ca, schimband pragul electoral, lucrurile se vor schimba neaparat in bine. Insa ma incapatanez sa cred ca, macar in felul acesta, coborarea va fi mai lenta, fara a fi directionata inspre scopuri si interese partizane, straine de interesul general. Pentru ca, macar, cei mari vor trebui sa lupte cu  cei mari si atat, fara a se refugia in ajutorul celor mici, dar atat de dornici de putere incat au fost gata sa isi ofere pretinsa virtute oricui a fost dispus sa plateasca pretul cerut. Iar apoi, cand pretul oferit a fost mai mare de cealalta parte, sa treaca fara nici o ezitare sau umbra de regret in celalalt pat. Pardon, in cealalta tabara. Pentru ca, daca lupta se va da intre doua sau trei partide mari, poate macar atunci acestea vor avea decenta de a fi consecventi unor doctrine mai presus de interesele vremelnice si pecuniare. Sau, mai simplist si mai idealisti vorbind, pentru ca cei mari ar trebui sa fie mai greu de convins decat cei mici, gata sa se agate de orice pentru a forma impreuna o „majoritate”…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: