Publicat de: Adrian | Aprilie 22, 2011

Este vreodata prea tarziu?…

Am avut de-a face cu multi oameni deznadajduiti, prin specificul activitatii pe care o desfasor in mod voluntar, si am auzit de prea multe ori expresia „acum este prea tarziu”. Si totusi, nu poti sa nu te intrebi uneori daca nu cumva unele lucruri se intampla „prea tarziu”: scuzele care, adesea, vin „prea tarziu”, regretele celui care loveste cu masina pe trecerea de pietoni pe cineva si-l schilodeste pe viata, floarea care, in loc sa-i fie daruita sotiei in timpul vietii, ii este asezata pe mormant… Si totusi… este vreodata prea tarziu cu adevarat pentru ceva?

Pentru unele lucruri, oricat de trist ar fi, din pacate, da, poate fi prea tarziu. Cineva mi-a scris ca a cazut in patima jocurilor de noroc, a acumulat datorii enorme si risca sa isi piarda casa pe care a cumparat-o (cu credit) pentru sotia si pruncul lor. „Este prea tarziu sa mai pot face ceva”, parea a-mi spune, printre randuri, cu toata deznadejdea omului ce realizeaza unde se afla. Si totusi… este oare, vreodata, cu adevarat, prea tarziu? Uneori, trebuie pur si simplu sa admitem ca nu putem schimba raul facut. Ca nu putem da timpul inapoi pentru a actiona cu „mintea romanului cea de pe urma”. Pentru ca, daca am putea, probabil ca am actiona altfel. Nu pot sa nu ma intreb daca totusi… este oare cu adevarat prea tarziu, atata vreme cat traiesti?

Ca individ, am capatat un dar fantastic din partea Creatorului nostru: capacitatea de a ne analiza comportamentul – ganduri, fapte, actiuni. Si, mai ales, de a ni-l supune dreptei judecati a Bunului, Induratului si Milostivului Stapanitor a toate. In lumina voiei Lui, lucrurile se vad altfel; comportamentele si motivele care au dus la acesta, oricat de justificabile ar fi parut intr-un anumit moment, palesc in fata realitatii ca dreptatea este dreptate si adevarul este adevar.

Daca am invatat ceva in cele peste trei decenii de cand sunt aici, de cand umblu, cad, ma ridic, cad iarasi, iarasi ma ridic, este ca Bunatatea Lui nu are margini si ca ne indeamna la dreapta si cuvenita pocainta. Intotdeauna m-a surprins faptul ca, desi „in ziua de apoi”, ucigasii, hotii, mincinosii si toti ceilalti pacatosi „nu vor intra in imparatia lui Dumnezeu”, in ziua de astazi mesajul Lui este cu totul altul: „cine fura sa nu mai fure”… si asa mai departe. Altfel spus, daca ai ajuns cumva in punctul in care iti spui „pentru mine este prea tarziu”, mesajul Lui ar putea suna cu totul altfel decat ti-l poti imagina. Poate ca este prea tarziu pentru a indrepta ceea ce ai facut, pentru a-ti sterge datoria acumulata, insa poti munci cu mainile tale pentru a o restitui, putin cate putin, pana cand creditul va fi pe zero. Poate ca este prea tarziu pentru pietonul pe care l-ai lovit pe trecere, insa nu este prea tarziu pentru a-ti cere scuze, pentru a-l ajuta sa ajunga la spital, sa se trateze si sa limiteze raul deja facut, pentru a nu se extinde. Poate ca, din multe puncte de vedere, este prea tarziu pentru a indrepta anumite strambaciuni facute, insa nu este prea tarziu pentru a-ti revizui comportamentul, pentru a te ridica din noroiul in care zaci, pentru a-ti scutura hainele si a merge mai departe. Mare atentie insa la modul in care pornesti! Daca uiti ce ai facut, si daca te comporti ca atare, daca tratezi cu usurinta iertarea pe care, in indelunga Lui bunatate si indurare, Dumnezeu ti-a acordat-o, atunci nu ai castigat nimic, pentru ca vei recadea in aceeasi greseala cu prima ocazie ivita!

Iertarea lui Dumnezeu, desi oferita cu generozitate, nu este nicidecum gratuita! Pentru ea, El a platit cu sange, intr-o zi precum cea pe care o celebram astazi, numind-o „Vinerea mare”. Este mai scumpa decat ne-am fi putut-o permite vreodata! Asa ca, daca AZI te gandesti daca nu cumva este prea tarziu, imi permit sa iti spun ca niciodata nu este prea tarziu pentru a o lua de la capat in umblarea spre lumina, spre adevar, spre bunatate, spre indurarea Lui. Daca te-ai hotarat sa faci insa pasul acesta, nu uita unde ai fost, nu uita groapa adanca si mocirla in care te-ai zbatut, in deznadejde, ci invata din greselile si caderile tale, si mergi inainte mai hotarat ca niciodata! Revizuieste-ti viata, prioritatile, lucrurile care conteaza intr-adevar pentru tine, care sunt cu adevarat importante, vezi unde si de ce ai cazut, pretuieste darul lui nespus de mare si sansa pe care ai primit-o pentru a trai o viata noua si, mai ales, traieste calauzit de aceste ganduri, fiind vrednic de sansa si de harul Lui!

Anunțuri

Responses

  1. De fiecare data cand inteleg ca Dumnezeu ma priveste cu nemarginita-i dragoste chiar si dupa am cazut in acelasi pacat sau dupa ce L-am tratat cu aceeasi ucigatoare indiferenta… simt ca nu merit sa fiu iubita atat. Cand privesc in urma…vad cu usurinta ca pe calea pe care am mers, El a presarat felurite circumstante menite a-mi atrage atentia…si de atatea ori am trecut cu gratie pe langa ocaziile primite.

    uneori… suntem undeva intre pericolul de a crede ca e prea tarziu…si pericolul de a amana intoarcerea in ideea unui har neconditionat care ne asteapta…

    Si cine stie…cat ne va mai astepta…

  2. Sfintele Paşti cu pace, sănătate şi lumină în suflet! Hristos a înviat, dragă Adrian!

  3. Adevarat a inviat, Alex! Multumesc pentru urari si iti doresc, la randul meu, sarbatori fericite si linistite, in familie, alaturi de cei dragi!

  4. Paste fericit!

  5. Multumesc, Oanaclara! Sarbatori fericite iti doresc si eu, alaturi de cei pe care ii iubesti!

    Cu prietenie,
    Adrian


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: