Publicat de: Adrian | August 30, 2011

Pensionarii, salariatii si bugetarii

Poate ca unii dintre dumneavoastra, vazand insiruirea „pensionarii, salariatii si bugetarii”, veti considera ca sintagma „salariatii si bugetarii” este redundanta. Va impartasesc opinia, insa constat din ce in ce mai des faptul ca, la nivel declarativ, clasa politica, ea insasi bugetara, considera ca exista doua tipuri de oameni in campul muncii: cei care lucreaza, efectiv, care duc tot greul economiei, care sustin din contributiile lor si cu sudoarea fruntii lor pensionarii, asistatii social, singurii care merita aplaudati si elogiati, carora li se datoreaza bunul mers al tarii; cea de-a doua categorie este atat de blamata, incat aproape ca mi-e rusine sa ii pronunt denumirea generica: bugetarii. Acestia din urma, desi muncesc, desi cotizeaza, desi isi platesc toate impozitele, taxele si contributiile, sunt considerati un fel de paraziti ai Sistemului. Sistem care, repet, ar fi sustinut exclusiv de munca si sudoarea salariatilor din Privat. Care privat, intre noi fie vorba, nu se da in laturi sa ii treaca salariatului (stiti de-acum, a acelui salariat care il tine in spate nu doar pe pensionar, somer, asistat social, ci si pe bugetarul care, precum o lipitoare, nu stie sa faca altceva decat sa „suga” resursele financiare si materiale de la Buget) in cartea de munca un salariu echivalent cu MINIMUL pe economie, iar „in mana”, adica „la negru”, suficienti bani cat sa-l pastreze cu zambetul pe buze si dornic sa munceasca inclusiv sambata si duminica, daca este cazul. Care privat, de asemenea, nu se da in laturi sa declare falimentul uneia dintre firmele pe care le detine doar pentru a scapa de datoriile neplatite, sa isi deschida ulterior o alta la care sa isi mute angajatii si bunurile si sa o ia de la inceput cu datoriile. Datorii pe care, evident, le va lasa tot neplatite. In fine, care privat nu se da in laturi sa ceara preturi duble sau chiar triple de la Stat, atunci cand face afaceri cu Statul si participa la licitatii sau la cererile de oferta.

Buuuuun. Sa revenim deci la bugetari. Nimeni nu intelege de ce se tot plang, in conditiile in care toata presa vuieste ca ar avea salariile ca in privat. De ce sunt spagari, de ce nu iti zambesc atunci cand le trantesti in fata ca „ii tii pe banii tai” (voi reveni asupra acestei afirmatii… merita glosat mai mult!), de ce taraganeaza lucrurile si se inconjoara de hartii. Da, exista statistici care arata ca salariile „la Stat” sunt similare, ba chiar putin mai mari decat „in privat”. Diferenta este ca „la Stat” se platesc toate darile, toate contributiile, in vreme ce in privat se eludeaza legea ori de cate ori exista prilejul si posibilitatea. Poate ca nu peste tot, dar in marea majoritate a firmelor „de buzunar” (si care constituie „grosul” acelei entitati colective pe care o numim generic „Privat”). Desigur, in cazul multinationalelor discutia este alta. Insa si in cazul majoritatii bugetarilor discutia este alta decat varianta romantata si idealizata care este prezentata de oile cu sorici din politicul romanesc. Si intre angajatii bugetari exista privilegiati ai sortii, care ridica lunar sume la care „prostimea” nu poate nici sa viseze ca va ajunge intr-un an calendaristic. Si in sistemul bugetar exista soferi sau personal de curatenie care sunt platiti mai bine decat sunt platiti, in alte institutii, persoane cu functii de raspundere. Daca ar arata cu degetul DOAR catre ei, poate ca nu ar fi nimic de spus. Ci doar de lasat capul in jos, de rosit in obraji si de luat masuri. Insa, din pacate, declaratii precum cea a Presedintelui Romaniei care, ca de obicei, ii pune pe toti pe picior de egalitate (uitand ca domnia sa este, la randu-i, bugetar!) nu fac decat sa alimenteze, pe de o parte, resentimente (venite deopotriva din partea „privatilor”, cat si a celor care fac parte din „prostimea” bugetara) si, pe de alta parte, critici si suspiciuni in ceea ce priveste realismul si onestitatea intentiilor sale de a redresa natiunea in fruntea careia, vremelnic,  se afla.

Romania nu mai poate sta mult cu 4,9 milioane de pensionari si 4,2 milioane de salariati, din care 1,2 milioane angajati la stat, traind tot din ce produc cei 3 milioane, a declarat luni presedintele Traian Basescu, relateaza Agerpres. Seful statului a facut aceste afirmatii la Rosia Montana, in judetul Alba, unde a mers pentru a se informa despre proiectul minier din zona.

Intrebat de jurnalisti daca proiectul minier de la Rosia Montana poate reprezenta o salvare pentru tara, Basescu a raspuns: „Acest proiect singur nu poate salva Romania. Romania nu e in situatia in care sa fie salvata, dar trebuie sa privim cu realism la situatia pe care o avem in capacitatea Romaniei de a face plati de pensii, de salarii, cheltuieli sociale si este clar ca nu vom putea continua la nesfarsit sa imprumutam bani ca sa platim pensiile. Si aici, nu as vrea sa speculati ca am venit la Rosia Montana sa vorbesc de pensionari, dar e o realitate a bugetului nostru. E greu, foarte greu, sa tii cu 4,2 milioane de oameni angajati, care platesc CAS, 4,9 milioane de pensionari. De asta imprumutam si anul acesta, si la anul vom imprumuta alte 3,6 miliarde, pentru ca nu creste consistent numarul de salariati”.  Hotnews.ro, 29 august 2011

Mesajul presedintelui este cat se poate de simplu (lasand la o parte implicarea intr-o mega-afacere a unui Privat cu Statul): Romania se imprumuta. De ce se imprumuta? Pentru a-i plati pe pensionari, pe de o parte, si pe bugetari, pe de alta parte. Cine este de vina pentru toata situatia creata? Este simplu: VOI. Voi toti, cei care nu sunteti de acord cu Mine, cu politica pe care o promovez, cu proiectele in care ma implic indiferent daca este ok sau nu din punctul de vedere al functiei in care am fost investit de voi.

De ce am o problema cu aceste afirmatii? Nu doar din pricina argumentelor pe care deja le-am expus, ci si pentru ca, in definitiv, daca s-a ajuns in situatia in care astazi Statul Roman sa fie nevoit sa se imprumute pentru a-si putea plati OBLIGATIILE, aceasta este din pricina clasei politice care a votat legi si ordonante strambe, nu din pricina NOASTRA, stimate Domnule Presedinte. Este din pricina clasei politice care a permis, printr-un sistem legislativ stramb, ca zeci de mii de barbati sa se pensioneze la patruzeci si ceva de ani, pe motiv ca au fost militari si ca nu mai fac fata cerintelor fizice. In loc sa ii treaca la o munca de birou, sa faca „hartogaria” pe care o face nu stiu ce nepot al nu stiu cui, cei din clasa politica au inchis ochii si i-au dat drumul la pensie, desi avea doar 40, 42, 45 de ani si o putere de munca pe care a ales ulterior sa si-o demonstreze angajandu-se din nou. Este din pricina clasei politice care a dat legi si hotarari valabile doar o zi, sau cateva zile, sau cateva luni, doar pentru ca atunci trebuia sa se pensioneze nu stiu ce var, fin, frate sau cumnat de-al lor. Este din vina clasei politice care nu a fost capabil sa pastreze in tara forta de munca pe care o valorifica acum strainii. Da, pe acei salariati despre care aceeasi clasa politica spunea ca sunt neperformanti, ca nu sunt muncitori, ca trag chiulul si ca au pretentii prea mari.

Si, in ultima instanta, este si vina Dumneavoastra, domnule Presedinte. Pentru ca Dumneavoastra ati promulgat acele legi si hotarari, in loc sa le retrimiteti spre analiza si modificari fie Parlamentului, fie Guvernului, conform atributiilor care va revin, in calitate de intaiul statator al celor 1,2 milioane de bugetari ai natiunii.

Desi, daca ma gandesc mai bine, lucrurile sunt chiar mai simple. Dumneavoastra aveti dreptate cand indreptati degetul spre NOI. NOI suntem de vina, in ultima instanta. Pentru ca, fara NOI, nimic nu ar fi functionat. Fara pensionarii care au muncit o viata, nu am fi avut nimic cladit in ziua in care ne-am angajat. Fara domeniul privat, nu am fi avut nevoie de serviciile publice pe care sa le platim din banii nostri, ai tuturor. Fara salariatii bugetari nu am fi avut serviciile cu pricina, nu ar putea fi asigurata ordinea publica, sanatatea, asistenta sociala, invatamantul, cultura etc. Iar fara votul NOSTRU, al tuturor, nu am fi avut acea clasa politica care (nu va obositi sa imi semnalati cacofonia, in cazul de fata este voita si meritata) a votat legile strambe ale caror ponoase le tragem cu totii astazi.

Da, sunt dezamagit. Sunt mahnit pana peste poate. Dar nu voi pleca din tara. Ma incapatanez sa raman aici, soptindu-i tarisoarei mele precum Lapusneanu odinioara: daca tu imi transmiti ca nu ma vrei, prin toate demersurile si actiunile Politicului, eu te vreau. INCA te mai vreau. Nu am renuntat. Dar am invatat din greseli. Am invatat ca nu este ok sa fiu nevoit la infinit sa aleg, pe buletinul de vot, intre Necuratul si fiu-sau ori tatane-sau. Si am invatat ca, daca norii si negura nu sunt vesnice, nici samavolnicia, nevolnicia si nevrednicia celor cocotati in functii vor trebui la un moment dat sa faca loc competentei autentice si profesionalismului. Sper sa nu fiu niciodata atat de deznadajduit incat sa incetez sa mai sper si sa mai cred ca aceste deziderate (care acum par de-a dreptul utopice) se vor putea infaptui si aici. Pentru ca, daca o voi face, atunci ma voi declara definitiv invins si voi emigra, la randul meu, fara a ma mai uita inapoi. Si, precum trimisii Mantuitorului de altadata, imi voi scutura pana si praful de pe incaltari. Doamne, fereste-ne! Si Doamne-ajuta la mai bine!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: