Publicat de: Adrian | Septembrie 6, 2011

Despre tacere

Uneori, cel mai greu lucru pe care il poţi face, ca om, este sa taci. Sa pastrezi tacerea asupra unor realitati pe care ceilalţi nu le cunosc. Sau sa taci atunci cand „adevarul” tau nici nu-l ajuta, nici nu-l imbogateste, nici nu-i schimba cu nimic (in bine) situatia „aproapelui” tau.

Richard Wurmbrand spunea, la un moment dat, ca exista o solutie pentru acele situatii in care nu ai de spus nici un cuvant bun, frumos sau inaltator pentru cel de langa tine: sa TACI!

Oricat de ciudat ar parea, la prima vedere, cred ca exista situatii in viata in care cuvintele, fie ele cat de mestesugite sau de bine alese, sunt de prisos sau chiar indezirabile. Exista si adevaruri care nu trebuiesc spuse. Exista situatii in care cel mai usor lucru pe care il poate face cineva este sa isi dea frau liber buzelor, sa rosteasca toate cuvintele care ii galopeaza nebune, lasand in urma lor glota, epiglota, uvula, palatul palatin, limba, incisivii si izbucnind smintite catre receptorul care le primeste nauc, de parca ar fi fost lovit cu leuca. In fata unei asemenea privelisti dezolante, emitatorul de-abia atunci realizeaza puterea ucigatoare a unor vorbe. Scuzele nu-i mai sunt de nici un folos sau de vreun ajutor; nici un „am vorbit la nervi”, „nu am gandit ce am spus” nu poate recupera sau redresa sufletul zdrobit al interlocutorului. Este uimitor cum cateva cuvinte pot transforma un om voinic intr-o leguma, intr-un interval de timp ce nu se masoara in zile sau in ore, ci in secunde…

Prin urmare, repet (si imi sustin afirmatiile): uneori, cel mai greu lucru pe care il poţi face, ca om, este sa taci. Sa pastrezi tacerea asupra unor realitati pe care ceilalţi nu le cunosc. Sau sa taci atunci cand „adevarul” tau nici nu-l ajuta, nici nu-l imbogateste, nici nu-i schimba cu nimic (in bine) situatia „aproapelui” tau.

Dintre toate disciplinele pe care le poate deprinde cineva, s-ar putea spune ca aceasta – a tacerii – este cea mai anevoioasa, cea mai solicitanta si, poate, cea mai nesuferita.

Intotdeauna insa eforturile facute in aceasta directie (oricat de mari sau de intense ar fi fost acestea) vor fi de preferat cumplitei lupte interioare care apare in sufletul celui care a dezvaluit „taina” aproapelui sau cuiva care s-a folosit de ea pentru a rani, a dezbina, a face rau.

Anunțuri

Responses

  1. Tatal meu spunea ca omul petrece cativa ani invatand sa vorbeasca. Apoi toata viata ar trebui sa invete sa taca. Unii nu reusesc asta niciodata.

  2. „Tăcerea e ca mierea!” – fain proverb, cu mult…miez. Şi-am mai auzit o vorbă tare înţeleaptă: „mai bine să-ţi pară rău că nu ai spus ceva (poţi să zici şi mai târziu), decât să-ţi pară rău că ai spus!” O vorbă spusă cum nu trebuie, nu o mai poţi lua înapoi!
    E mare lucru să învăţăm …tăcerea…

  3. cineva a spus cam asa;
    esti stapan doar pe cuvintele pe care nu le-ai spus,
    pe cele rostite nu le mai poti controla


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: