(Deloc) Preacucernicul tontoroi pe mormântul unui ateu

Consider absolut puerile comentariile legate de moartea savantului ateu Stephen Hawking. Ateismul a fost alegerea lui, așa cum credința este opțiunea noastră. A mea! Consider că nu-și au rostul aerele de superioritate ale unora care, între noi fie vorba, nu sunt capabili nici măcar să îi scrie numele corect, darămite să îi poată combate vreunul din argumente cu mijloacele rațiunii. Ateismul a fost pariul lui, așa cum credința este pariul nostru. Dacă a pierdut acel pariu, atunci ar trebui să fiți triști, în loc să triumfați. Dar stați puțin… cine sunteți voi ca să puteți decide dacă a pierdut sau nu?!…

A, și dacă încă nu v-am enervat complet, țineți-vă bine, pentru că mai am una de zis: consider că Stephen Hawking a făcut pentru creștinătate mai mult decât zeci de predicatori care astăzi îl arată cu degetul. Pentru că, prin argumentele lui, ne-a determinat să ieșim din zona noastră de confort, să gândim, să contra-argumentăm sau, atunci când nu am mai putut găsi vreun argument valid, să tăcem, pur și simplu, alegând să credem, să nădăjduim în Dumnezeu, chiar „împotriva oricărei nădejdi”.

Cu tot respectul, dacă un profesor ateu v-a făcut să vă îndepărtați de Dumnezeu, înseamnă că nu ați înțeles absolut nimic din creștinism, din jertfa Lui Hristos pentru umanitate. Dacă vă aflați în această situație, ar trebui să-i fiți recunoscători lui Hawking, pentru că nu a făcut decât să dea la o parte „spoiala” pe care unii, pe nedrept, o numesc „credință”…

Publicitate