Jurnal de tatic

Am vazut odata, la o prietena din Lumea Noua, un jurnal extrem de interesant… Se numea, daca imi amintesc bine, “The Expectant Mother’s Diary”, Jurnalul viitoarei mamici… Mi s-a parut o idee traznet! Dealtfel, mereu i-am invidiat pe americani pentru sutele de versiuni specializate ale Bibliei (pentru pastori, preoti, psihologi, consilieri, pentru barbati, pentru femei, ba pana si pentru iubitorii de animale…), pentru tonele de material bibliografic in orice domeniu… Acum m-am trezit ca ii invidiez si pentru faptul ca viitoarele lor mamici au ceva ce nu imi imaginez ca ale noastre vor avea prea curand…

Si uite asa s-a starnit in mine dorinta ca, daca voi avea, la un moment dat, un copil, atunci mi-ar placea ca el sa poata citi, peste ani, trairile noastre vizavi de diversele evenimente cu care aveam sa ne confruntam ca viitori parinti…

Cum preaiubita mea sotie, Dana, mi-a dat de inteles ca “nu se simte chemata” sa faca asta (normal, e ca si cum m-ai fi pus pe mine sa tin un discurs despre fisiunea atomilor…), am decis ca, daca vreau sa avem asa ceva, peste ani, atunci va trebui sa pun osul la treaba…

Romantic din fire si cu gandul si la temuta depresie post-partum, despre care tot citisem in perioada aceea, m-am gandit ca nu ar fi deloc lipsit de inspiratie sa il scriu fara ca Dana sa stie… Si, slava Domnului, ocaziile nu mi-au lipsit… Cei care au trecut pe acolo stiu ca o femeie insarcinata se poate confrunta cu o serie de stari neobisnuite, incepand cu celebrele “pofte” si terminand cu “trasul pe dreapta” muuuuuult mai devreme decat in conditii normale… Si uite-asa, iacata-l pe Adrian al meu cum a asternut pe hartie, nopti in sir, o serie de ganduri, de cugetari, de trairi, de fragmente din sufletul lui…

Intregul demers s-a dovedit ulterior cum nu se putea mai binevenit, si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Pe la jumatatea celei de-a sasea luni de sarcina, ne-am trezit cu totii ca Dana trebuia internata de urgenta in spital, cu diagnosticul “colecistita acuta severa”… Ulterior avea sa sufere o operatie in urma careia i-a fost excizata fierea, s-a intervenit asupra pancreasului, in care se varsase excesul de bila… si, ca si cum nu ar fi fost de ajuns, medicul ei obstetrician, cel care a “tras toate sforile” pentru ca operatia sa aiba loc in cele mai bune conditii, cel care ne-a si prezentat unuia dintre cei mai buni chirurgi bucuresteni, m-a tras deoparte si m-a prevenit: “Mai Adriane, eu iti spun tie, dar te rog sa o tii doar pentru  tine… La o operatie de gravitatea acesteia, sunt doar 40% sanse de reusita…”

Desi eram crestin de ceva vreme, cred ca pot spune, fara sa gresesc prea mult, ca atunci am invatat sa ma rog… sa sper… sa descopar frumusetea dragostei fratilor mei intru credinta, a celor care, de pe doua continente, din cinci tari, s-au unit cu mine in rugaciune si m-au sprijinit moral, emotional si material…

In acele vremuri, Jurnalul meu de viitor tatic s-a dovedit a fi extrem de util… Imediat cum a iesit de la ATI (Reanimare) sotioara mea, la doar cateva zile de la operatie (zile care mi s-au parut extrem de lungi, in care dormeam imbracat, cu telefonul mobil langa mine, gata sa plec imediat spre spital la primul “bip”), s-a nascut “Piciulica” al nostru… cel care a prilejuit scrierea Jurnalului, si i-am putut inmana Danei opera completa…

Judecand dupa reactiile ei, pot spune ca a fost, intr-adevar, o miscare inteleapta…

Cat despre continuare, la indemnul mai multor prieteni buni, am inceput sa mai notez cate ceva si din experienta mea de tatic…

P. S.  Gasiti „Jurnalul” in coloana din partea dreapta (cativa centimetri mai sus, in dreapta textului pe care-l cititi acum, acolo unde scrie „Categories/ Jurnalul unui viitor tatic”). Singura problema este ca, dorind sa-l introduc in ordine cronologica, primele randuri pe care le-am scris sunt acum… la sfarsit, si viceversa… Cata dreptate avea tata atunci cand imi spunea „grea e tehnica asta!”…  🙂

Anunțuri

Responses

  1. FELICITARI!!!
    …VREAU SA CITESC TOT

  2. 🙂

  3. Desi am doar 22 ani ,nu sunt nici casatorita si nici nu am copii(eu inca ma consider un copil)ma gandesc mereu la faptul ca mi-as dori sa urmez cursurile unei : ACADEMII PT PARINTI SAU MAMICI,dar din pacate la noi nu am auzit sa se fii infiintat asa ceva.Ma declar entuziasmata sa aud ca si taticii isi fac timp de cugetari.Felicitari !! ”comoara” careia ii dedicati jurnalul cu siguranta va stii sa aprecieze la momentul potrivit gestul tatalui de a-si nota gandurile dupa momentul procrearii.

  4. @corina – multumesc mult. Sper sa ii placa si piciului, la momentul potrivit. Daca nu, eu oricum le-am scris… Iar destinatara lor initiala – sotioara mea draga – s-a declarat de-a dreptul incantata de ele. Deci scopul meu initial a fost atins…

    Apropo, am descoperit ca nu sunt singurul care a facut asta… Am mai vazut prin blogosfera cel putin un tatic care mi-a urmat exemplul… Nu stiu insa daca va nota pana la sfarsit… pentru ca trebuie sa recunosc ca a fost usor sa ma apuc de treaba, dar a fost destul de greu sa perseverez pana la sfarsit…

  5. eu am un baiat adorabil si chiar imi pare nespus de rau ca nu am tinut un jurnal…nu i-am facut destule filme, poze etc
    virtejul vietii profesionale, rutina, stresul m-au facut sa pierd din vedere de multe ori acest aspect, pe care-l luam „as granted”…(am destul timp, de ce sa ma grabesc etc) iar apoi cind am realizat ca sunt momente cind pentru orice joc / silaba / ris / voce / nazbatie exista „o ultima irepetabila data”…a fost prea tarziu… abia acum am „mintea” sa privesc in urma si sa va sfatuiesc si pe voi sa tineti un jurnal ZILNIC cu bunele si relele copilului…peste ani va fi AUR curat ! 🙂

  6. @Mariana Duma – in primul rand, bun venit pe blogul meu. Sunt onorat de fiecare data cand imi calca pragul o persoana deosebit de activa in domeniul sau (in cazul tau – o persoana deosebit de implicata in diverse initiative utile ale societatii civile – uuups, am comis-o… am sarit peste eticheta, dar sper din suflet ca nu este o problema faptul ca indraznesc sa vorbesc la persoana a doua singular…). Apropo, poate stam de vorba o data mai pe indelete si gasim ceva posibilitati de colaborare, intrucat si eu incerc sa tin aproape de societatea civila… Daca am ok-ul tau, incerc sa iti trimit un mail pe adresa pe care ai trecut-o aici, si poate luam legatura si intr-un cadru mai oficial. Desigur, acolo eu nu voi mai fi… addsalu… 🙂

    Ai perfecta dreptate in privinta jurnalului, a pozelor, filmarilor etc. Pe de alta parte insa, trebuie sa fim constienti si de faptul ca exista si reversul medaliei – sa fii atat de preocupat de aceste lucruri, incat evenimentele in sine, acele momente unice, sa treaca pe langa tine, iar tu sa ramai doar cu pozele…

    Cred ca este foarte greu sa gasesti un echilibru intre cele doua aspecte…

    Cu deosebita apreciere,

    Adrian

  7. În calendarul ortodox azi e Sf. Martir Adrian. Chiar dacă protestanţii nu au tradiţia aceasta a onomasticilor, primeşte un sincer La multi ani, dragă Adrian! Şi numai bine în toate!

  8. @Alex Androne – Iti foarte multumesc! Daca tot suntem aici, parca a fost si Sf. Alexandru… asa ca te rog sa primesti, la randul meu, toate urarile de bine aferente…

  9. Mulţumesc din suflet pentru urare! Da, Sf. Alexandru e pe 30 august.
    Un gând bun tuturor!

  10. m-am amuzat teribil!!!! felicitari! am sa iti citesc si eu jurnalul!promit!

  11. @andreea stancu – inteleg ca esti prima data pe blogul meu. Imi revine atunci placuta datorie de a-ti ura bun venit aici si de a te asigura ca placerea va fi de partea mea, ori de cate ori vei reveni.

    Adrian

  12. Da,mie mi-a dat Tata 3 pitici[si..mi-am mai luat o fetita dela altii…de curind].
    Pot afirma ca nu cunosc bucurie mai mare decit a fi parinte.
    Dar,uite ca nu am prea scris.
    O sa incep,nu e tirziu,desi cel mare are 8 ani,ei,da,si-ar putea scrie singur jurnalul.
    Si chiar pentru ceilalti,ce idee grozava,multumimi,Adrian si Emanuel.

  13. Evol,

    Eu de-abia ma descurc cu unul… Nu pot decat sa ma inclin in fata oricui reuseste sa faca fata provocarii de a fi parinte pentru mai mult de atat… la cel mai sincer mod cu putinta. Este o slujba full-time care te solicita la maximum din toate punctele de vedere si, din pacate, este si cea unde este atat de usor sa dai chix…

    Niciodata nu e prea tarziu sa scrii un jurnal, asa ca eu unul te incurajez din suflet sa o faci. Poate chiar, daca vei dori, ne vei putea impartasi aici cateva din gandurile tale.

  14. addsalu, abia acum vad comentariul tau ca raspuns la al meu, de demult…:)
    1. sigur ca nu ma derajeaza sa ne tutuim, in fond nu in asta consta respectul 🙂
    2. ai contactele mele pe blogul meu, cauta-ma si vorbim cum sa luptam impreuna pentru cauze civice (pastrarea patrimoniului cultural, spatii verzi din bucuresti si din tara, branding romania..)

    te astept sa dai un semn, cu prietenie,
    Mariana Duma 🙂

    • Bună ,
      Și noi , încercam sa facem ceva pentru societatea in care traim , fara sa cerem nimic ăn schimb .
      Avem un site , unde încercam sa ne unim forțele .
      Sper să reuțim ceva pentru societatea în care nu prea conteazi , daca nu esti șmecher .
      Avem un site de întalnire cu ramificatii peste harta țării .
      Nu știu daca am voie sa îl zic este , forumul-social .
      O zi minunată .

  15. Mariana,

    You’ve got mail…

  16. Mentionez si ca lucrez norma intreaga ,nu usor.
    Lucrul cu oamenii e epuizant.
    Mai ales ca ii tratez holistic[si duhul si sufletul si trupul].
    Secretul?
    Dragostea de aproapele.
    Valabil si pentru cresterea iedutilor.
    Iedutii tre grijiti de lup.
    SupraVEGHEATI PERMANENT.
    sI…multa rabdare,rugaciunea inimii[isihasta?]
    Love,everlasting love.

  17. Investitie, grija, protectie, rabdare, rugaciune… dar mai presus de toate… dragoste… Le-ai sintetizat cum nu se poate mai bine, evol!

    Thks, bro!

  18. Iedutii sint singura mea cauza de ,,mindrie”[nu conotatia negativa,concurentiala,nu]
    De bucurie extrema.
    Nu ca nu am motive si pentru alte multumiri.
    Dar,din tot ce am realizat,tot iedutii is pe primul loc.
    Ma intitulez ,,capra cu trei iezi”.
    Ii pazesc de lupul postmodern,cu a lui gogomanii.
    Cind eram la un master destul de dificil pentru formatia mea profesionala[din alt domeniu de cunoastere] ma consolam ca voi sti ce sa spun copiilor,despre pragmatica postmodernitatii.
    Asa e,vremile sint tulburi.
    Hristos e farul noptii lungi.
    ,,Mai e mult din noapte?”
    Avem menirea sa luminam copilasii.
    ,,Mica lumina mea poate lumina,lumina,luumina”

  19. Mi-e dor de micutul jupinache
    Oare adoarme tot cu Beatrice in gind?

  20. O sa revin cu noutati… Am inteles aluzia… 🙂

  21. Cind am tahicardie deschid un blog luminat de adevar si iubire
    Luminat de preasfintul Cuvint
    Si…ma calmez,da,ma calmez
    Durerea e ca luata cu mina Lui
    A Domnului
    ,,Rasplata sa-ti fie deplina
    Din poartea Domnului Dumnezeului lui Israel
    Sub ale carui aripi ai venit sa bloguiesti”

  22. Da,cuvintele tamaduiesc
    Sau ucid
    E atita viata la voi pe blog…
    Voi=tu,jupinache,Dulcineea,cheri
    Mai trec pe aici
    Din gind in gind

  23. Multumesc mult pentru cuvintele frumoase. Mi-au mers la suflet, cheri!

  24. Da,Domnul transmite prin noi viata
    Din belsug

  25. @super – multumesc mult, desi nu sunt sigur ca piedestalul pe care constat ca m-ati asezat este „de nasul meu”…

  26. E mea culpa
    Asa obisnuiesc
    Sa ma entuziasmez de tot si toate
    Mirarea e o caracteristica a copilariei inimii
    ,,CIND NU MAI SINTEM COPII,AM MURIT DE MULT”
    Zicea fratiorul Constantin Brincusi
    Cel care sculpta infinitul tinjirii dupa paradisul pierdut

  27. Ramii copilul rasafatat al Tatalui Tau
    Nu te inalt
    Ma vindeca la propriu blogul tau
    Si nu am facut fixatie,cheri
    Haladuiesc pe enspe bloguri de domni si tante,fara discriminare…
    La tine se poarta bunul simt si caldura aceea dupa care tinjim toti
    De aceea vin cu drag pe la voi
    Dar…ce face jupinache?
    Printesa de abanos e tot mai ravissante…
    Creola temperamentala…de zahar ars
    Cine stie,cheri?
    Nepatrunse sint caile blogherilor…si ale odraslelor lor…Speranta firava…rasare,de la Klausenburg spre Bucuroaia de la BUCURESTI…

  28. Jupanachele meu a invatat cifrele… Si acum ma suna ori de cate ori vrea sufletelul lui… Isi formeaza numarul singurel… Si numai ce-i aud glasciorul de cristal…

  29. Stai sa vezi cand o incepe sa telefoneze special ca sa ceara ceva… sau cand o incepe seria „De ce…”-urilor 🙂

  30. Seria „de ce”-urilor a inceput de multisor, pentru ca haiducul meu are deja 5 anisori… Dar astept cu nerabdare – si curiozitate… – sa sune sa ceara si altceva decat sa stea acasa… in zilele in care ar trebui sa mearga la gradinita si nu are chef… 🙂

  31. Buuun,dar ce grozav e cind ajung acasa dintre boli si bolnavi si dau de atitea glascioare,fetisoare senine,chiote.
    Adica…ce-i aia…un singur glascior?
    Sa vezi ce trio armonia e sa auzi 2,3,4,5,6…,,n” voci

  32. Pax,
    cate glascioare ai tu in ,,gradina ta,,?

    In we am participat la un concurs de sah cu baiatul.
    Am ramas impresionata sa vad 5 frati incepand de la 16 ani pana la 4 ani in sala.Toti fratii acestei familii jucau sah,8 frati,iar fratele cel mare de 26 de ani campion national.
    Impresionant …si toti in locurile fruntase pentru varsta lor…
    Ce ii face pe acesti copii deosebiti?
    Parintii lor si modul in care ii educa…CINSTE LOR!

  33. Am 3 glascioare de ingeri dulci,8,6,4 anisori,dar…voiam o echipa de fotbal
    Pentru ca…in familie…se poarta…10-12…
    Dar medicii,bata-i vina atita mi-au indicat
    Adica mi-au interzis si al treilea
    Dar…fiind in breasla lor…am riscat si am invins
    Ce ne faceam noi fara printesa de abanos?
    E creola si cocheta ca un fotomodel.
    Iar baieteii hiperactivi au distrus cam tot ce are omu` la o casa
    Asa ca…am decis sa-i dau la karate
    Sa invete legile de fair-play din lupta corp la corp
    Nu corp la vitrina,biblioteca,dulap,diverse obiecte…
    Dar…mai am si 4 copii…ai altora,4 fetite de la diverse fundatii,ong
    Asa…sa fiu ,,trendy”
    Se poarta…caritatea si la case mai mari
    A mea are doar…3 nivele,mai am loc de vreo 11 prunci ,zic eu
    Eu…nu maria sa,jumatatea mea,well,cheri…

  34. Placut impresionata!!!
    Trendy-trendy,dar sa ai si cu ce…:)

    Ne scuzi ,Adrian,ca am ,,barfit,,putin in jurnalul tau…

  35. Nu-i bai… 🙂

    Asta inseamna ca sunteti de-ale casei, ceea ce nu poate decat sa ma bucure…

  36. Daaaaaaa,logoreea e boala femenina a subsemnatei.
    ,,Sint greu batrinii de pornit…
    DAR…de-i pornesti,
    Sint greu…de oprit”
    G.COSBUC asa descoperire a facut.
    De cind am schimbat prefixul,ii dau dreptate.

  37. E interesanta ideea de jurnal!
    Personal, am destule motive să-mi aduc aminte de momentele fericite!
    Primul, de neuitat… e când l-am văzut pe juniorul nostru împreună… soția mea a spus atât… Doamne, cât e de frumos!
    M-am simțit mândru…! Apoi l-au luat moașele la înfășat!
    Eram un cuplu onorat!

  38. Multzam de impresii, Florin!

  39. Ce mai face jupanache al nostru?
    Ca dor imi e de dumnealui…
    Copiii sint zimbetul lui Dumnezeu.

  40. Revin cu detalii noi cat de curand, promit!

  41. Addsalu, te felicit pentru acest jurnal. Sunt convins ca iti va placea si tie sa il recitesti peste ani, si mai ales copiilor tai sa vada care au fost trairile taticului. Sa ai grija, insa, pentru ca ultimele articole ale blogului nu prea se inscriu in tematica de jurnal de tatic. Poate ca asta ai si vrut… eu doar ma asteptam sa gasesc mai mult contnut despre taticie.

  42. Nobine, multumesc!

    Blogul nu este doar „jurnal de tatic”; este un „jurnal al calatoriei mele”, cum s-a numit initial, un „jurnal al sarbului”, iar rolul de tata este o parte insemnata, e drept, insa este doar o parte, nu are exclusivitatea… Mai sunt si sot, om cu anumite specializari, preocupari…

    Continutul despre „taticie” il gasesti in categoria „jurnal de tatic”.

  43. Taticie,
    great, job.
    Ce minunat
    sa te oglindesti
    in puii de om,
    sa le simti minutele in jurul gitului,
    sa raspunzi intrebarilor lor inocente.
    Copiii sunt zimbetul lui Dumnezeu,
    e tot ce ducem cu noi
    in timpul fara timp.
    Ferice de cei care ii primesc cu bucurie
    si ii cresc in iubire.

  44. Ati reusit sa imi captivati intr-atat atentia incat ma tot minunez cand vad ca deja e ora 00:55. Felicitari.
    Ce vreau de la dumneavoastra: sunt din Oradea, si am auzit acum seara la RVE emisiunica despre „slabirea cu 480 mililitri si simultan salvarea a trei vieti…”; as dori in forma scrisa, si aprobarea de a trimite respectivul document colegilor.
    Apreciez practica credintei imbinata cu o viata activa si plina de cultura.
    Va asigur de respectele mele.

  45. @ Mircea – Multumesc pentru aprecieri. Ma onoreaza.

    Gasiti articolul aici: https://addsalu.wordpress.com/2009/03/11/cum-sa-slabesti-o-jumatate-de-kilogram-in-doar-opt-minute/

    Il puteti prelua fara probleme, cu acceptul meu, si il puteti distribui atata timp cat sunt respectate doua reguli minimale: precizarea obligatorie a sursei (nume si link) si, respectiv, sa o faceti in scopuri necomerciale (conform sectiunii „Copyright” din coloana din partea dreapta.

    Cu salutari colegiale,

    E. A. Sarbu

  46. Felicitari dragul meu pentru acest blog! L-am citit cap – coada si am ramas profund impresioanta, atat de usurinta cu care abordezi teme dificile, grele si considerate tabu, dar si de dragostea si pasiunea care reies din fiecare postare. felicitari pentru jurnalul tau de tatic, sunt convinsa ca esti un tata si un sot extraordinar. te pup cu drag

  47. Aurelia,

    Iti multumesc mult pentru aprecieri. Adevarul este insa ca am alaturi niste persoane deosebite. Cu drag si eu!

  48. oare ce mai face pustiulica?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: