Cine sunt…

Mda… Este, cu siguranta, una dintre cele mai dificile intrebari… Probabil ca va imaginati ca nu o sa intru acum in cine stie ce detalii, ci o sa raspund „politically correct”, astfel incat sa nu intru de buna voie „in corzi”, dar nici sa las pagina goala…

De fapt, cred ca majoritatea sunt interesati mai degraba de banalitati precum varsta, stare civila, pregatire etc. decat de sensul profund al intrebarii, sens pe care, sincer vorbind, ma straduiesc sa il descopar. Paradoxul este ca, desi am studiat cativa ani diverse discipline umaniste, inca aflu despre mine tot felul de chestii surprinzatoare. Confruntandu-ma cu tot felul de situatii in tumultul cotidian, ma aflu (re)actionand, gandind, vorbind, nu de putine ori, altfel decat m(i)-as fi imaginat, anticipand momentul respectiv. Altfel spus, nu pot avea pretentia ca eu insumi ma cunosc pe deplin…

Heiiii… Asta nu inseamna ca nu stiu cate ceva despre mine… Uite, de exemplu, stiu ca acum starnesc tot felul de intrebari gen „de ce tot bat campii, in loc sa va spun odata ce vreti sa stiti”… Bine, bine… fie!…

2007 este anul care mi-a schimbat prefixul… Am 33 de ani (gata, am deja trei ani de cand am intrat in categoria „oamenilor seriosi”, a „maturilor”…), sunt casatorit de 12 ani (nu de la 12 ani… glumetilor! 🙂 ), am un baietel superb, in varsta de 6 ani si o sotie pe care o iubesc mult, fara de care nu as fi reusit sa ajung pana aici.

In timpul liber sunt jurnalist independent, iar pe „plantatie” lucrez in domeniul social, cu expertiza in relatia cu societatea civila. Sunt suicidolog, licentiat in teologie, litere (limba si literatura romana), sociologie, psihologie, am un MA in Practical Theology, un master in Management organizational si al resurselor umane, sunt masterand MDiv (Master of Divinity) si doctor in teologie (in total vreo 28-29 de ani de scoala).

(Da, si eu ma intreb ce m-o fi apucat de am stat atata amar de vreme pe bancile scolii… un posibil raspuns ar fi ca… am incercat sa aflu cine sunt… 🙂 ).

Imi place muzica, in general (desi sunt si genuri pe care nu le suport… vorba celor de la Romantic… „muzica, nu zgomot…”), ascult Magic FM, Radio Guerilla si Radio Vocea Evangheliei, mai si cant uneori, spre disperarea celor care ma asculta, imi place sa calatoresc, imi place natura, imi place frumosul, imi plac pestii de acvariu si cartile bune, imi plac antichitatile („vechiturile”, cum le spun ai mei), sunt adeptul lucrurilor practice, nu al vorbariei inutile, sunt familist convins, bucurestean „sadea”, sunt crestin protestant, urasc formalismul de orice natura, prefacatoria, duplicitatea, si incerc sa duc o viata echilibrata din cat mai multe puncte de vedere, ferindu-ma de extreme… Ca nu-mi reuseste mereu… e alta poveste…

A… era sa uit esentialul… Daca-i intrebati pe cei care ma cunosc „cine sunt…”, va vor raspunde „Emanuel – Adrian SARBU”.

Alte detalii? Bine, va mai spun si ca sunt nascut in aceeasi zi si in aceeasi luna cu tatal meu… (normal ca difera anul… ce intrebare-i asta? 🙂 )

Responses

  1. Bine-i vinit bibicule…
    ma intrebam chiar daca au timp si alti reveisti sa plonjeze in blogareala…

    de pe malul frumos al Pacificului
    iti doresc cele bune si vesnice!

    emi pavel(pt tine)
    aka mr_artzar

  2. Multamim de intampinare si de urari, preacucernice! Bucuros de oaspeti, mai cu seama cand e vorba de alti reveisti (ca, vorba ceea, si daca te adapostisi sub artar, tot reveist ai ramas, si in sufletul tau, si in al nostru).
    Cat despre plonjat, cred ca e (cel putin pentru moment) cam mult spus. Mai degraba „incerc apa”, cu varful degetelor de la un picior, ca sa vad daca nu cumva e prea rece pentru mine… Oricum, important e ca m-am descaltat, mi-am scos si ciorapii 🙂 si-am varat cateva degete in „blogareala”.
    De pe malurile incarcate cu de toate (de la alge la sticle de plastic, pantofi, buruieni etc.) ale Dambovitei, cu o oarecare invidie (in limitele bunului simt, evident) pentru privelistea cu care ma tentasi, cu aceeasi dorinta ca cele bune si vesnice sa te napadeasca si sa nu te paraseasca,

    adrian

    aka addsalu

  3. Draga Adrian,
    Ti-am urmarit cu interes postarile pe masa rotunda si in alte spatii electronice! Bine ai benit in blogosfera! Nici nu am stiut ca esti pe-aici! AM vazut ca chiar m-ai pus si-n blogrollul tau! Multumesc. O sa te pun si eu la mine. Intre timp, daca vrei, te rog sa schimbi link-ul meu ca sa arate catre noul meu blog, http://dorupope.com

    M-am mutat ca am mai mult spatiu aici.

    Mai vorbim, Domnul cu tine!

  4. Felicitari pentru noul tau loc!
    Pentru ca vad in tine un talent te indemn, sa dai mai departe .
    Suntem fericiti sa te citim,fii binecuvintat tu si familia ta .

  5. Stimate Adrian Sarbu

    Felicitari pentru initiativa de a lasa randuri pentru noi. Parca mai mult ca niciodata este nevoie de oameni instruiti sa explice mistere, lucruri simple, cuvinte si viata crestina celor ca si mine care au o nemasurata nevoie.
    Dumnezeu sa te tina aproape si fie ca macar un om din cei care te citesc sa se schimbe spre bine…
    Cu respect
    Dan Spaniard

  6. Spaniardule, prezenta ta pe blogul meu nu doar ca ma onoreaza, dar ma si obliga. Ma obliga la o calitate de care, sincer, nu ma simt (inca) in stare. Ma obliga la o traire crestina autentica din care sa izvorasca apoi ganduri si idei, traire la care acum doar tanjesc, aspir… Profunzimea ta si hotararea cu care lupti impotriva formalismului si a falsitatii au fost mereu surse de inspiratie pentru mine.
    De asemenea, cu respect,
    Adrian

  7. cred ca ar fi interesant sa reluam discutia din Pta Universitatii. Deci daca vrei, suntem disponibili.
    Cristi si Dana.

  8. Sigur, Cristi, cand vreti voi. Daca pot sa va ajut si altfel, odata ce aveti infiintat ONG-ul, just let me know.

    Adrian

  9. Am citit ca sunteti licentiat in teologie si am mai citit pe blogul dumneavoastra ca atunci cand crezi ca nu mai ai nici o speranta e bine sa vorbesti cu cineva.Eu sunt intr-un astfel de moment! NU mai vad nici o solutie…viata mea in acest moment este un chin si din cauza asta ii chinui si pe cai pe care ii iubesc din tot sufletul si totusi nu am cu cine sa vorbesc.Pe uni ii protejez sa nu sufere si ei …..altora nu pot sa le spun pentru ca s-ar putea sa ma afecteze tot pe mine ceea ce as destainui.Singura speranta mi-a ramas Dumnezeu…ma rog, plang si ma rog si am impresia ca nu ajunge nimic din rugamintile mele la Cel de Sus!Mi-a trecut si gandul sinuciderii prin cap dar am o fetita de 2 ani si nu suport gandul ca n-o s-o mai vad!

  10. @Dayanna – te voi contacta in privat, pe adresa de mail pe care ai trecut-o aici. Ma bucur mult pentru ca te-ai gandit la fetita ta atunci cand ti-au trecut prin minte acele ganduri. Nu te gandi doar ca nu ai mai vedea-o daca ai face acel gest, ci gandeste-te si la faptul ca i-ai putea marca intregul destin… Toata viata ei s-ar gandi si ar incerca sa isi explice „de ce? de ce ai facut-o?”

    Daca ai timp, incearca sa citesti cateva marturii ale unor astfel de supravietuitori ai unor sinucigasi pe blogul pe care l-am dedicat celor care cocheteaza cu gandul sinuciderii sau care sunt supravietuitori, urmasi ai unor oameni care au ales suicidul. Adresa este http://suicid.wordpress.com.

    Te voi contacta in cursul zilei de azi. La prima vedere, cred ca ai nevoie nu de un psiholog licentiat si in teologie, ci mai degraba de un pastor. Il voi contacta pe un amic de-al meu, il voi ruga sa citeasca ce ai scris aici si, cu permisiunea lui, iti voi trimite datele sale de contact.

    Intre timp, ti-as sugera sa (re)citesti cartea Iov. Pe mine unul m-a ajutat mereu in vremuri negre… Era un prilej permanent de a-mi reminti ca situatia mea nu-i este necunoscuta lui Dumnezeu si ca, oricat de multe ar fi problemele cu care m-as confrunta intr-un anumit moment, Dumnezeu a fixat o limita, dincolo de care nu se va trece… Iar la sfarsitul tuturor, daca voi ramane in viata in ciuda tuturor greutatilor si a tentatiilor de a o termina cu viata asta (vei vedea ca si Iov a fost ispitit sa o faca…), vei vedea binecuvantarea lui Dumnezeu…

    Nu e usor, dar nimeni nu ne-a promis ca va fi usor… Iisus Christos ne-a spus ca vom avea necazuri… dar ne-a spus si „indrazniti, caci Eu am biruit lumea”, un fel de „capul sus, copii, caci eu voi fi cu voi, nicidecum nu va voi parasi”…

  11. Va multumesc mult pentru cuvintele frumoase precum si pentru bunatatea de care ati dat dovada.

  12. @Dayanna – oricand, Dayanna. Te rog, fa uz de contactele pe care ti le-am trimis!

    Cu rabdare, perseverenta si credinta in bunul Dumnezeu, toate se vor rezolva, mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul! Eu unul sunt ferm convins de asta!

  13. Am primit meajul dumneavoastra si v-am scris si dumneavoastra si domnului Parinte.E mai greu sa sun pentru ca eu locuiesc acum in Marea Britanie.
    Oricum va multumesc …e mai simplu cand poti sa-ti deschizi sufletul!

  14. @Dayanna – eu inca nu am primit nimic. Nu-i bai in legatura cu sunatul, ramane varianta e-mailului. Poate chiar e un avantaj uneori… cand scrii reusesti sa iti aduni mai bine gandurile…

  15. Ca sa fiu in ton cu comentariu facut anterior la discutia despre ”intamplator”,pot spune ca nu intamplator am ajuns sa accesez acest site.Multumesc pentru experientele pe care ni le imparatasiti,deoarece e mai putin dureros sa tragi invataminte,decat sa simti pe propria-ti piele.

  16. @corina – prea ma „domnesti”… Ma faci sa ma simt de 100 de ani si nu am decat 30. Sau ma faci sa ma simt mult mai important decat sunt…

    Pentru prieteni sunt, simplu, Adrian. Deci… te rog sa ma tutuiesti…

  17. Am inteles Adrian,am sa incerc sa te tutuiesc.diferenta de varsta dintre noi doi este doar de 8ani,dar asa am simtit ca tb sa ma adresez.

  18. Adriane… sa iti spun ca ai „un nume predestinat”? 🙂 (Pro TV-istii stiu de ce! 🙂 )
    Am o presimtire, ca imi vor placea multe dintre subiectele scrise de tine… deocamdata, am reusit sa iti citesc doar prezentarea si comentariile postate aici… dar a fost suficient pentru a-mi „creiona” o impresie… 😉 Voi reveni cu placere!

  19. @Sorina – placerea e de partea mea, Sorina. Sunt onorat pentru ca mi-ai trecut „pragul”.

    Adrian

  20. Am citit majoritatea postarilor la diferite subiecte si mi-a atras atentia Dayanna care spune ca este in Marea Britanie si se pare ca trece prin momente mai dificile. Eu locuiesc tot in MB deci daca ar dori mi-ar face placere sa ma contacteze sa ne cunoastem si sa vorbim.
    Nu am stiut alt mod de a o contacta de aceea am ales aceasta cale.
    Deci daca v-a dori sa ma contacteze imi poate scrie pe adresa danaestaicu@yahoo.co.uk
    Multumesc si binecuvantari !

  21. @Daniela – Multumesc pentru implicare, Daniela. Ii voi transmite mesajul tau Dayannei. Daca vrei sa citesti mai multe despre ea, mi-a dat permisiunea de a posta corespondenta noastra (cu protejarea identitatii ei, normal, si a altor date despre care am crezut ca este important sa le protejez) pe blogul http://suicid.wordpress.com.

  22. Mai omule… pe langa ca am dat total accidental de blogul tau, am pornit pana si calculatorul accidental si accidental sunt treaz la ora asta … am ramas si fascinat de pledoaria ta pentru antropologia filozofica pe care ai rezumat-o aici ( … o adevarata enigma).
    N-am citit decat cine sunt … si nici nu o sa citesc mai mult, insa … trebuia sa las un comment. Nu ma lasa inima sa inchid browserul. Bine ca m-ai sunt si oameni ca tine, puncte albe in vastul complex de bloguri inutile, fara idee, fara pic de simt artistic sau pe romaneste spus … tampite.
    Daca mi-ai fii student ti-as da un 10 ;).

  23. Wow… Ai reusit sa ma lasi cu gura cascata… Daca nu m-as fi logat inainte la admin, as fi zis ca nu e vorba despre blogul meu… 🙂

    Multumesc pentru complimente Alex (din modestie nu le numesc constatari, ci complimente… :-p ).

    Ca o gazda buna ce incerc sa fiu, da-mi voie sa iti urez bun venit pe aici si… la cat mai multe comentarii… Ei, nu e nevoie sa fie toate asa… 🙂

    Adrian

    PS Multzam anticipat pentru 10… Apropo… Unde predai? Ca poate ma reprofilez…

  24. buna.
    ma numesc Madalin sunt un crestin din Petrosani si acum descopar lumea blogurilor si ma bucur ca am dat de tine. urasc formalismul cu toata puterea si fatarnicia si in special relogiozitatea crestina. Apropo de psihologie, ieri am fost la psiholog pentru angajare si am vb un pic cu psihologul dupa teste si mi-a zis ca ce bine ca m-am intors spre religie, nu m-am putut abtine sa nu i contrazic ca nu am nici o legatura cu religia si ca de fapt asta este cea mai mare buba a crestinismului contemporan ca a ajuns o religie la fel ca toate celelalte.
    Acum ce sa spun despre blogul tau? Mi-a placut mult, si mi-ar place sa vb mai mult pe viitor. Si mie imi place psihologia si de mult caut un psiholog crestin care sa aibe discernamant in ceea ce alege din aceasta stinta umanista(printre altele nu suport umanismul si accentul tot mai mare pus pe om si pe cat de maret e el…..:) acum mi-am adus aminte ca am zis ca am sa postez asta undeva pe net….. Duminica am predicat intr-o biserica, nu are rost sa ii dau numele, si vb impotriva duhului lumii am zis ca filozofia lumii care a influentat in parte si biserica este: „Din om, prin om si pentru om sunt toate lucrurile. A lui sa fie gloria.” si o femeie din Adunare a raspuns cu Amin.
    Nu mi-am putut crede urechile. Am subliniat ca nu este de loc amin la afirmatia asta, dar ea a aratat ca intradevar biserica sau asa zisa biserica este afectata de acest umanism sec.
    sper sa vb mai mult si in caz ca ai timp la dispozitie sa mai incurajezi un tanar crestin care nu este parte a vreunei denominatiuni care se lupta sa gandeasca in stereotipuri, care are nevoie de ajutor atat timp cat este sincer, scriptural si nestandardizat m-as bucura sa povestim. Multumesc mult

  25. o mica rectificare…..:)
    care se lupta sa NU gandeasca in stereotipuri

    se mai intampla si la case mai mari si inca o data scuze de greselile gramaticale gen stinta in loc de stiinta dar fiind pe blog mai facem si greseli fara sa avem timp sa ne corectam.
    mersi inca o data si astept raspunsul tau

  26. Madalin,

    Interesanta atat ilustratia, cat si abordarea ta generala, trebuie sa marturisesc. Iar faptul ca urasti formalismul ne aseaza in aceeasi barca…

    Mi-ar face placere sa stam de vorba mai pe indelete. Dar am sesizat ca tu esti din Petrosani, iar eu imi fac veacul (vezi ce ambitii am? 🙂 ) prin Bucuresti. Dar la cate variante exista acum, nu cred ca este o problema.

    Ma poti aborda pe mail – scrisorica at gmail punct com. E o adresa care imi va directiona automat mesajul catre inboxul meu. Adresa curenta nu o scriu niciodata pe net din motive de spam. Dar nu a fost nici un caz in care cineva sa imi scrie si sa nu raspund, chiar daca nu imediat. Deci astept un mail si iti voi putea indica apoi, eventual, si un id de mess.

    Cu prietenie,

    Adrian

    PS Nu-ti face probleme in privinta greselilor gramaticale. Am fost prof de romana acum muuuulti ani… 🙂 Acum ma ocup de cu totul alte lucruri, desi imi place scrisul si scriitura in continuare…

  27. Mare mirare mare.
    Asadar …mai exista teologi,sociologi,masteranzi,doctoranzi,jurnalisti,etc.
    ,,all in one”care…nu au uitat sa fie smeriti.
    Nu imi pot reveni,siderat sint,,,sehr geehrter Bruder”[in germana e simplu,in romaneste ar fi ceva gen,,mult stimat,deosebit de valoros”,na].
    Sa mai fie smerenie crestina pe bloguri?
    Uite ca mai sint 7000 de persoane de genul lui Ilie TISBITUL,MAI SINT…
    PENTRU CA INTIMPLATOR V-AM DESCOPERIT,CONSIDERATI COMENTUL…un semn dezinteresat de pretuire crestina.

  28. @evol – bine ai venit pe aici, si sper sa revii. Scuze pentru registrul folosit, dar obisnuiesc sa imi tutuiesc prietenii.

    Aprecierile tale, evol, ma fac sa ma simt jenat. Mi-as dori sa nu uit sa fiu smerit dar, din pacate, tot ce am constatat este ca am o problema cu mandria… si tot ce reusesc sa fac este sa lupt din rasputeri sa o tin in frau. Din pacate, iarasi spun, nu imi iese intotdeauna.

    Dar multumesc pentru imaginea pe care o am in ochii tai… O sa o iau ca pe o incurajare, nu ca pe o constatare. M-as simti mai confortabil in felul acesta.

    Cu prietenie,
    Adrian

  29. Mi se pare fireste sa te cerce oarece duh de inaltare.
    Constat ce te-a haruit natura cu good-looking si minte bugat.
    Dar e bine sa ne smerim ,sa nu ne smereasca Tatal.
    Daca ne-ai da poza fara umbre…la soare poate am indrazni a ne uita.
    Dar la ADRIAN…NUMAI cu ochelari de eclipsa.
    E frumos zimbetul tau.
    Imi inspira incredere.
    Ca unii psihologi,mai ales cei freudieni ma fac sa ma ia cu tremurici.
    Esti primul psiholog in fata caruia nu simt nevoia sa iau distonocalm,pe bune.
    Si doar tot cu oameni lucram amindoi,nu cu fiare.
    Sa stii ca are efect catartic poza.
    Sa fii iubit,de Dulcineea si gradinarul tau.
    Nu uita…cu o floare nu,nu ,nu se face primavara…think about that,dear friend…

  30. @Amic – nu ma ajuti deloc… 🙂

    Multumesc, multumesc, multumesc.

    Ca orientare terapeutica, eu inclin mai degraba spre ceea ce se numeste „integrational counseling”. Insa ma consider (inca) invatacel.

    Nu stiu ce sa zic in legatura cu distonocalmul… Sa fie oare datorita faptului ca nu suntem face-to face? 🙂 Glumesc, desigur, dar marturisesc ca sunt de-a dreptul flatat. Colturile gurii mi-au ajuns pana la urechi, intr-un zambet imens…

    In privinta florii… Ce pot sa zic… nici cu doua-trei, nici chiar cu 10, ca odinioara, parca tot nu se face primavara… 🙂

    Dar, de dragul ochelarilor tai de soare (de eclipsa), ma voi gandi la asta, impreuna cu Dulcineea si cu gradinarul… Desi nu garantez ca vor mai aparea si alte flori… Cel putin nu in curtea noastra… Dar daca le numaram si pe ale vecinilor… (nu am zis vecinelor 🙂 , pentru ca am principii clare in acest sens) poate vine totusi primavara…

  31. UN COPAC CU FLORI…CE MINUNE…
    Daca se pierde o floare[in Hades] ramii ca un pom desfrunzit,o spun din experienta trista a 3 familii dragi,carora,nu stiu de ce ,Tatal le-a luat copiii in timpul fara timp.
    Eu ma incapatinez sa sustin evanghelia demografica,pentru curtea mea cu flori,logic.
    Fiecare e liber sa aiba sau nu sageti in tolba,cund iese la lupta amara a acestei mari treceri.
    Din lumina spre lumina de veci

  32. @amic – orice ar fi, niciodata o floare nu poate inlocui o alta floare. Pentru ca fiecare este unica.

  33. @amic – Am fost foarte tentat sa sterg comentariul tau. Pana la urma chiar am decis sa o fac. No offense, dar… efectiv nu am putut sa il las. Putem discuta lejer pe alte subiecte. Ti-am spus deja ca nu ma ajuta cu nimic astfel de comentarii.

    Nu am 4 facultati. In 9 ani de facultate am reusit sa obtin, de pe bancile a DOUA facultati cu dubla specializare, licenta in cele 4 domenii de activitate. That’s all. Iar doctoratul reprezinta o fericita imbinare a tuturor acestor preocupari ale mele, cu scopul de a fi de ajutor unui anumit segment social. Atat si nimic mai mult.

  34. ,,Smerenia merge inaintea slavei”

  35. Tot citind blogul tau, ,,luminat de adevar si iubire,luminat de preasfintulCuvint” am tras o concluzie.
    Mai exista oameni normali.
    Is siderat.
    Credeam ca toti au plecat acasa la Domnul.
    Dar inca nu i-a dus pe toti.
    Traiasca normalii!.
    Cei [ne]normali,sa ia loc pe banca pedepsitilor la tacere.
    Pina le [re]vine mintea la cap.
    Tu,dar,Adrian,vorbeste si nu tacea.
    Ai fost gasit vrednic de a blogui,na.
    Zice mama mia…a ta e pe mess,bag sama…

  36. Sarut mana, maicuta, pentru incurajari si pentru cuvintele frumoase! Si te mai astept!

  37. Exista un soi de crestin putin inteles astazi si care desi nu se stie exact ce vrea si ce spune este respins din prima doar din cauza etichetei pe care o poarta. De multe ori ii este rusine sau frica sa se identifice cu aceasta doctrina pe care o indrageste, dar fie ca o face fie ca nu, astazi este destul de greu sa fi calvinst si sa ai o viata usoara in Romania. Daca esti un astfel de crestin, daca esti tare sau slab in credinta ta, daca ai nevoie sa vorbesti si cu altii care cred aceste adevaruri vechi, neschimbatoare, pretioase si iubite de atat de multe secole te invit pe http://calvinisti.wordpress.com/2008/10/25/hello-world/ BLOGUL CALVINSTILOR DIN ROMANIA.

    Imi pare rau ca suna ca o reclama la un produs cosmetic, nu am intentionat asta, dar sper sa va faceti timp si sa cititi acest mic blog deocamdata, care sper eu ca in timp sa creasca nu numai in informatie, ci in cunoasterea lui Dumnezeu si sa ajute cat mai multi crestini sa cunoasca adevarul biblic asa cum a fost el predicat de multi crestini iubiti si respectati.
    Potoroaca Madalin

  38. Ce sentiment delicat te incearca daca stii ca cineva te asteapta…
    Asa cum sunt pe blog eu vin
    Stiinta n-am
    Tu-mi fii alin,moncher
    Eeeee,dar tot la jupinache imi sta gindul
    Nici o poza cu printisorul…
    Simt ca ma topesc de dor dupa piticul tau

  39. @esperanto – din motive personale am decis sa nu postez nici o poza cu piciul meu. Nu te supara, cred ca este cel mai bine asa.

  40. De curiozitate, oare crestinii cu cine voteaza?
    Eu voi vota PD-L.
    Argumente: imi place Macovei, Blaga…; nu-mi place Tariceanu si toate ordonantele lor de urgenta si in special prietenia lor cu PSD .
    Avem alte alternative?
    Doresc sa cunosc niste opinii competente legat de implicarea crestinilor in politica. Eu cred ca e de datoria noastra sa ne implicam, sa le supunem romanilor ca exista si oameni curati, care doresc sincer binele romanilor, care se pot implica in proiecte de legii care pot usura de exemplu viata mamelor care stau acasa ocupandu-se de ocupatia copiilor in detrimentul unui salariu (care inevitabil diminueaza veniturile familiilor).
    Am sansa ca sotul meu sa mai faca niste „lucrari” in afara serviciului din care mai aduce niste bani.
    Ce ne facem cu cei care nu pot beneficia de aceasta.
    Fac cu copii temele, au o masa calda (cel mare- 10 ani, cel mic 6 ani- l-am mutat la o gradinita cu program de 4 ore), cand vin de la scoala, gradinita ma pot ocupa mai mult de ei, dar de cand am ramas acasa (6 luni) s-au redus veniturile.
    Cel mare, din cauza ca statea foarte mult timp singur acasa dupa de venea de la scoala, cu calculatorul si tv, dupa ce isi facea temele , se cam salbaticise, aproape ca a facut o depresie si m-am hotarat sa raman cu ei o perioada, iar acum , dupa aproape 6 luni, nu vor sa ma lase sa ma duc la munca.
    Acest subiect trebuie dezbatut pe larg si chiar va rog sa o faceti , si sa propuneti si niste solutii.
    Credeti ca se poate emite o lege prin care sa sa acorde o suma de bani conditionata chiar de rezultatele scolare ale copiilor, de efectele vizibile in viata copiilor nostrii atunci cand te ocupi tu ca parinte de el, nu strada, nu numai invatatorii, nu prietenii, calculatorul, televizorul….
    V-am ascultat de multe ori emisiunile pe aceste teme dar cum poti plati facturile si toate cheltuielile de scoala, doar dintr-un salariu, in cazul sotului meu fericit de 2000 ron (avem credit de ~700ron la banca pt materiale de constructie), care nu este suficient deoarece construim la casa in care stam cu 2 copii(terenul e de la primarie) de 10 ani la ea si inca stam intr-o camera 4 persoane,pentru ca celelalte nu sunt gata.
    Nu mai pot sa stau ca tb sa continui activitatea la bucatarie (curatenie si pregatit masa copiilor)
    Astept sfaturi.
    Imi plac foarte mult emisiunile tale addsalu.
    Pacat ca nu le pot asculta pe toate.

  41. De curiozitate, oare crestinii cu cine voteaza?
    Eu voi vota PD-L.
    Argumente: imi place Macovei, Blaga…; nu-mi place Tariceanu si toate ordonantele lor de urgenta si in special prietenia lor cu PSD .
    Avem alte alternative?
    Doresc sa cunosc niste opinii competente legat de implicarea crestinilor in politica. Eu cred ca e de datoria noastra sa ne implicam, sa le supunem romanilor ca exista si oameni curati, care doresc sincer binele romanilor, care se pot implica in proiecte de legii care pot usura de exemplu viata mamelor care stau acasa ocupandu-se de educatia copiilor in detrimentul unui salariu (care inevitabil diminueaza veniturile familiilor).
    Am sansa ca sotul meu sa mai faca niste „lucrari” in afara serviciului din care mai aduce niste bani.
    Ce ne facem cu cei care nu pot beneficia de aceasta.
    Fac cu copii temele, au o masa calda (cel mare- 10 ani, cel mic 6 ani- l-am mutat la o gradinita cu program de 4 ore), cand vin de la scoala, gradinita ma pot ocupa mai mult de ei, dar de cand am ramas acasa (6 luni) s-au redus veniturile.
    Cel mare, din cauza ca statea foarte mult timp singur acasa dupa de venea de la scoala, cu calculatorul si tv, dupa ce isi facea temele , se cam salbaticise, aproape ca a facut o depresie si m-am hotarat sa raman cu ei o perioada, iar acum , dupa aproape 6 luni, nu vor sa ma lase sa ma duc la munca.
    Acest subiect trebuie dezbatut pe larg si chiar va rog sa o faceti , si sa propuneti si niste solutii.
    Credeti ca se poate emite o lege prin care sa sa acorde o suma de bani conditionata chiar de rezultatele scolare ale copiilor, de efectele vizibile in viata copiilor nostrii atunci cand te ocupi tu ca parinte de el, nu strada, nu numai invatatorii, nu prietenii, calculatorul, televizorul….
    V-am ascultat de multe ori emisiunile pe aceste teme dar cum poti plati facturile si toate cheltuielile de scoala, doar dintr-un salariu, in cazul sotului meu fericit de 2000 ron (avem credit de ~700ron la banca pt materiale de constructie), care nu este suficient deoarece construim la casa in care stam cu 2 copii(terenul e de la primarie) de 10 ani la ea si inca stam intr-o camera 4 persoane,pentru ca celelalte nu sunt gata.
    Nu mai pot sa stau ca tb sa continui activitatea la bucatarie (curatenie si pregatit masa copiilor)
    Astept sfaturi.
    Imi plac foarte mult emisiunile tale addsalu.
    Pacat ca nu le pot asculta pe toate.

  42. Am intrat pe blogul tau,probabil,ca multi altii cautand anumite informatii,in cazul meu dorinta de informare pentru infiintarea unui ONG.
    De ce am ramas mai mult?
    Titlul tau,,Jurnal de tatic,,m-a atras.
    Am dorit sa aflu mai multe despre tine ,apoi…am dorit sa te citesc mai mult pentru ca mi-ai parut o personalitate complexa si..iata-ma rasfoindu-te cu interes.
    Surprinzator,nu scriu pe bloguri,nu imi place sa intru in vorba doar de dragul de fi,,pe acolo,,
    Observ ca se nasc multe subiecte legate de crestinatate,de credinta…frunzaresc,trec mai departe…
    Sunt generatia (35 ani) care nu a avut credinta incetatenita din familie,atunci era ceva ascuns,credinta era in suflet.
    Credinta pentru mine ,si acum,inseamna:bun simt,respectarea regulilor moralitatii,linistea mea sufleteasca,dorinta de a fi alaturi de aproapele meu,dar sunt nascute aceste reguli dintr-o credinta in divinitate,m-am intrebat de multe ori?
    Sunt aceste reguli pe care le consider esentiale pentru o viata echilibrata social si spiritual,dictate de credinta in divinitate?
    Am intalnit atat de multe persoane fatarnice,care sub acoperisul bisericii si facand uz de credinta,ca oameni au un comportament ce lasa mult de dorit…
    Si atunci mi-am pus intrebarea…
    De ce biserica?
    De ce cautam linistea in interiorul unei incaperi?
    De ce acceptam reguli impuse de crestinatate si nu respectam regulile de moraliltate(ciuadata exprimare,m-am jucat putin cu cuvintele:) )
    Daca consider ca exista ceva divin care ne coordoneaza drumul in viata?
    Hm…
    Echilibrul l-am gasit in interiorul meu,constientizarea greselilor si acceptarea repercursiunilor survenite ulterior,a fost interpretarea atat de des folosita in regilie,,pentru greselile noastre platim,,

    Sper ca vei gasi pertinent comentariul meu,
    sunt intrebari ce nasc in sufletul meu si incerc sa gasesc calea intre psihologie si religie.
    In acest moment ,consider ca acceptarea religiei in cadrul psihologiei,este benefica pentru pacient.

    (am stat pe ganduri daca sa postez linkul blogului meu.imi place aici la tine,mi-ar place sa mai discutam,iar EU sunt aici in blogul meu,eu…initial profesional,dar sunt convinsa,ca vei descoperi cine sunt EU cea din spatele a ceea ce scriu)

  43. @ Maria – Nu stiu cu cine voteaza ceilalti crestini. Eu unul am votat „in alb”. Trei stampile pe unul, patru pe cel de-al doilea buletin de vot. Pentru ca, vorba romanului, „pleac-ai nostri, vin ai nostri… Noi ramanem tot ca… ” 🙂

    Multumesc mult pentru sugestiile legate de viitoarele subiecte. Voi incerca sa tin cont de ele!

  44. @Liliana – bine ai venit pe blogul meu!
    Si eu sunt unul dintre cei care incearca sa gaseasca un echilibru intre religie si psihologie, considerandu-l extrem de benefic pentru pacient/ client. Sunt convins ca vom descoperi multe subiecte comune de discutie… Si… da, ti-am vizitat blogul, mi se pare foarte interesant faptul ca pornesti, practic, intr-o activitate de pionierat la noi!

    Te mai astept!

  45. Dooooooor de fete senine,care coboara Taborul iubirii noastre cea de toate zilele
    A iubi[crestineste…evident…] e verbul sanatatii mintale
    Romain Rolland ne vorbea de pustiul ce ne cuprinde cind nu mai avem pe cine sau ce iubi
    Dar…blogurile senine sint o sansa de a mai avea…inca,ceva de iubit
    ,,Ce minune ca esti,
    Ce mirare ca sint…cititor de blog”
    Dar…ochelarii de eclipsa cine mi i-a subtilizat,cheri?

  46. Sa fie oare la mine (ochelarii…)? Nu, pentru ca doua perechi avut-am – ai mei si ai Dulcineei mele… Si i-am donat la un moment dat, intr-o campanie dedicata, pentru nu stiu ce popor din Africa unde urma sa fie o alta eclipsa… Am crezut ca nu-mi mai trebuiesc… 😀

  47. Am citit mai sus ca te pot asculta Addsalu.
    Imi poti spune,unde?

    Acum am citit ce scria Maria,
    de faptul ca a ales sa stea acasa o perioada pentru copiii ei.
    Nu o sa-ti para rau!
    A investi in copilul tau dragoste,atentie,prezenta efectiva,este cel mai de pret lucru!
    E greu fiindca te confrunti cu probleme materiale,dar bucuriile pe care ti le aduce copilul?
    Faptul ca nu te lasa sa pleci la serviciu,inseamna ca inca nu sunt pregatiti,mai au nevoie de tine,nu ai ,,reparat,,inca sufletelul lui.
    Incearca cat stai acum acasa sa il obisnuiesti si cu plecarea ta iar la serviciu,dar la modul ca…,,ii acorzi incredere,sti ca se va descurca,ca ii vei fi oricum alaturi:la telefon..,,
    Maria,
    pentru acest gest,de a intrerupe activitatea o perioada,ai dat dovada de multa maturitate,de aceea din tot sufletul…
    TE ADMIR!!!

  48. @Liliana – ti-am raspuns in privat. Sper ca ai primit mailul.

  49. Daaa,multe mame si-ar intrerupe activitatea,dar…recesiunea economica,oooooo….
    Ce sa faca mamele obisnuite?
    Care se descurca la firul parului cu finantele?

  50. Pax,
    oare chiar multe mame si-ar intrerupe activitatea??
    Nu uiti ca traim o revolutie a femeilor?
    Femeile superputernice care au o activitate(serviciu),copii de crescut si case de intretinut.
    Rar vei vedea o femeie sa stea acasa de buna voie,poate cele care au o conditie materiala foarte buna,dar crede-ma ,acelea sunt implicate in diverse proiecte,fundatii etc.Aceastea nu se duc la serviciu pentru a face bani,ale sunt implicate in diverse activitato ce le dau satisfactii,sentimentul ca sunt importante,sunt mai mult decat mame si sotii.
    Daca am incurajat-o pe Maria,
    este fiindca la un moment dat se pird pasi din educatia copiilor nostri si atunci trebuie sa avem maturitatea sa luam o pauza,evident daca ne-o putem permite financiar,aici ma refer si la familiile de conditie medie…
    Putem alege sa mergem mai departe si sa nu observam comportamentele aparent ingrijoratoare ale copiilor,sa le acceptam sau sa cautam alte persoane pentru a ne ajuta!
    Cu respect,
    am raspuns celor doua intrebari ale tale:),
    Liliana

  51. Draga mea Liliana,
    multumesc foarte mult pentru incurajari.
    Baiatul meu cel mare, este foarte incantat ca am renuntat la servici deoarece nu mai este singur atat de mult timp.
    Invata foarte bine, are o invatatoare foarte exigenta, iar eu incerc sa-l ajut cat mai mult. Comparativ cu perioada in care lucram- acum stam mai mult de vorba, invatam la geografie, istorie, civica, materii la care sunt necesare explicatii suplimentare, sa-i explici copilului sensul mai multor cuvinte, e necesar mai intai sa-ti reamintesti tu ,sa deschizi tu dictionarele sa aflii toate sinonimele, antonimele si apoi sa i le traduci lui.
    Tentatia lor este sa-si faca temele cam superficial, acolo…, sa nu-i incaseze un „i”, ca-l pedepseste mami!( urechiat, nu calculator, nu desene….)
    Lupt de multe ori sa-l fac sa citeasca ceva in plus, sa deschida mai des atlasul de geografie, culegerea de matematica, etc.
    Desenele acestea animate sunt o mare problema pentru noi parintii ( cum plec de langa ei activeaza canalele de desene)!
    Cel mic, este un nazdravan, este genul care ia, cere, lupta; cu el am alte probleme, trebuie sa-i canalizez constructiv consumul de energie.
    Dupa cei doi ani de stat acasa cu el(vb de cel mic) am fost socata de transformarea lui in urma „gradinitei”, era un copil foarte cuminte, si dupa un an, devenise violent, obraznic, si foarte foarte agitat, si foarte ascuns, acasa nu folosea deloc expresiile invatate de la unii colegi, iar eu sunt foarte atenta la copii cu care intra in contact cand ies pe strada ( NU SUNTEM PRIETENI DE LOC CU COPII CARE FOLOSESC ANUMITE CUVINTE SI CARE SUNT VIOLENTI).
    Sansa mea a fost ca cel mare fusese si el la aceeasi gradinita , un copil linistit, care nu vorbea urat,neinfluentabil, alfel educatoarele ar fi spus ca avem noi parintii probleme!
    Un alt beneficiu al vietii mele de casnica este acela ca am mai mult timp pentru a citi (printre care minunatele carti ale JOSH McDOWELL), am descoperit predicile lui Iosif Ton pe internet si in timp ce ma ocup de treburile din gospodarie dau calculatorul la maxim, las toate usile deschise ca sa le pot auzi si din bucatarie (ascult, trebaluiesc si reflectez la ele)!

    Stii ce imi doream cel mai mult cand eram mica, la scoala, poate chiar si mai tarziu?
    Sa stea mama mai mult cu noi acasa!!!
    Cand mi-au spus copii ca vor sa stau mai mult cu ei , mi-am reamintit ceea ce ii ceream eu mamei.

    Cred ca cea mai buna investitie este educatia copiilor.

    Totodata am timp sa-mi vizitez mai des si mama, sa merg si la biserica mai des decat o faceam.

    Cred ca acest stil de viata impus de aceasta
    societate ne dezorientaza chiar pe noi adultii.

    Crezi ca votand in alb, sa nevotand putem schimba ceva?
    Se trage undeva un semnal de alarma, poate in constiinta cuiva dar ce folos ca nu are nici un efect practic.
    Urmarind anumite emisiuni, am inteles care este raul cel mai mic si am ales. A contat.
    Mai trist e numarul mare al celor care au votat cu cei care acum cativa ani buni au scos minerii in strada, care au jefuit aceasta tara sistematic.
    Sa ne rugam pentru innoirea mintii lor.

  52. Alte bolguri crestine? (Vichi)

  53. Maria,te felicit.
    Are dreptate LILIANA.
    Nu banii sint problema uneori.
    Ci nevoia femeii de a fi importanta.
    Mai ales daca sotul nu apreciaza munca ei in casa.
    Sigur ca nimeni nu poate trai din negatii.
    In general barbatii zic:nevasta nu lucreaza,ii cu copiii,acasa.
    Pai,e cea mai monotona si lipsita de apreciere munca.
    Nu degeaba gospodinele sint depresive.
    Femeile au nevoie de 7 atingeri semnificative pe zi.
    Adica:o mingiiere,o imbratisare,o vorba buna,o lauda,un zimbet ghidus,un ,,ooof,ce grozava esti in rochia asta”, ,,wow,ce mincare gustoasa ai facut”.

  54. Maria,

    Spuneai, vorbind despre votul in alb: „Se trage undeva un semnal de alarma, poate in constiinta cuiva dar ce folos ca nu are nici un efect practic. Urmarind anumite emisiuni, am inteles care este raul cel mai mic si am ales. A contat.”

    Problema mea este ca m-am saturat sa aleg dintre doua rele si permanent sa fiu nevoit sa descopar care este „raul mai mic”. Vreau sa aleg ceva bun, dar daca nu mi se da ocazia voi alege sa imi exercit dreptul de vot si voi da un blam actualei clase politice…

    Cel mai corect mi s-ar parea sa existe pe buletinele de vot si optiunea „nici un candidat”…

  55. Cata dreptate ai.Si uite asa au mai trecut ..18 ani

  56. S-a vorbit si s-a scris mult despre batranii care isi lasa casa unor familii, rude, prieteni, contra ingrijirii acestora.Sunt multe cazuri de genul in care acestia din urma nu isi respecta obligatiile,din nefericire.

    Sunt si cazuri in care se intampla invers. Iti iei un angajament(sunt cam 6 ani de atunci) de acest fel si esti chinuit(si intraga familie) de o persoana in varsta care la prima vedere iti starneste toata compasiunea , intri intr-o astfel de „poveste” in care investesti bani, suflet, energie, timp si constati ca orice ai face nu reusesti sa multumesti o altfel de persoana (care pe deasupra este si alcoolica, care o intereseaza daca ,atunci cand te duci sa-i duci ceea ce trebuie, i-ai adus”sticluta”, lucru pe care nu prea vrei sa-l faci ca nu e sanatos in primul rand pt ea – la 86 ani!!!)

    Din cauza felului in care arata locuinta (din paianta, veche), nu poti, locui impreuna cu ea , dar te stradui sa ii asiguri tot ceea ce e necesar , pt ca omul vrea sa moara „in casa lui”, nu il poti convinge sa convietuiasca in alta parte.
    Deci: are hrana si totusi se duce pe la portile vecinilor si cere de mancare!!!
    Te consulti (acum vreo 2 ani cred), cu cei de la Asistenta sociala (parca asa se numesc) si iti spun ca nu poti s-o internezi, sa o duci undeva sa faca un tratament, si uite asa intrii intr-un cerc vicios.Si bineinteles ca esti suspectat de ei ca de fapt tu nu vrei decat sa scapi de ea.
    Pensia o cheltuie pe diverse (majoritatea sticle), sunt vecini amatori sa se duca sa-i cumpere „sticlele” uneori omitand sa-i ruturneze restul.

    Trist este faptul ca ea spune ca toata pensia i-o ia persoanele care au grija de ea.
    Acest lucru a „prins” si esti reclamat de un vecin ca ii furi pensia.
    Cand aflii acest lucru, ce reactie poti sa ai?
    Ramai socat.
    Binenteles ca batrana neaga ca ar fi adevarat (blesteme, injurii)…..dar ramane sa vedem umarea.
    Multi ar spune „dar iti ramane ceva”.
    Deocamdata investesti, energie, bani, suflet…, si dureros este faptul ca nu reusesti sa o faci fericita!

  57. @ Maria – de ce am senzatia ca nu vorbesti doar „la modul general”?

    Uneori, tot ce poti sa faci este sa investesti. Si atat. Si rezultatele s-ar putea sa nu fie vizibile niciodata. Dar daca tu stii ca ai facut tot ce ai putut, asta ar trebui sa fie suficient inaintea Celui in fata Caruia conteaza!

  58. Nu vorbesc doar la modul general.
    E ceva ce mi se intampla. V-am prezentat acest „caz” pentru a stii ca nu toate „povestile” prezentate la TV sau in presa sunt reale.
    Ma doare rautatea celor din jur care speculeaza anumite situatii pentru a te rani si poate chiar faptul ca cei abilitati si in masura sa te poata ajuta in anumite situatii(de a inslesni posibilitatea de a trata aceste persoane) nu o fac, crezand ca toti nu suntem altceva decat niste profitori.
    Am vazut acum cativa ani la tv un caz similar in care cei care se ocupase de cea cu care incheiase un act dupa cativa ani s-au ales cu nimic si pe deasupra au fost si expusi public, si ceea ce era mai rau nimeni nu ii credea, poate doar…noi.
    „Avantajul” nostru este ca din toamna aceasta , nemaiputandu-se deplasa cu usurinta, nu mai pleaca pe strazi.
    Cat despre persoana cu reclamatia…nu comentez.
    Este mutata de curand in zona(2 ani) si se pare ca nu cunoaste situatia indeajuns de bine , doar de la acei binevoitori care au profitat din plin.Eu si sotul meu nu l-am spus niciodata nimic acelor vecini desi stiam ce fac.

  59. Dumnezeu cunoaste adevarul, dar in memoria oamenilor ramane o „pata” pe care nu doresc sa o poarte si copii mei. (viitorii beneficiarii ai locuintei)

  60. Maria,

    Cred ca suntem singurul popor care are in folclorul sau o zicala de genul „sa moara si capra vecinului”. Probabil ca este la mijloc si invidia multora, care insa nu sunt dispusi sa faca si anumite sacrificii, insa le-ar face cu ochiul ideea de a avea inca o proprietate…
    Si, cum rautatile si barfele rauvoitoare nu-i costa nimic… iacata situatia…

    Oricum, cred ca ai procedat bine nespunandu-le nimic. Oamenii oricum vor vorbi vrute si nevrute. Nu-i poti impiedica in nici un fel sa faca asta, asa cum nu poti impiedica apa sa curga…

    Tu fa ceea ce stii ca ai de facut, cum poti mai bine, ca pentru Dumnezeu. Iar El, care este sus, iti va rasplati eforturile!

  61. Multumesc!
    Oricum, se pare ca tot raul spre bine. Am convins-o sa vina o perioada la noi si se pare ca e destul de linistita.

  62. Cu permisiunea Dulcineei tale,esti o minune de baiat,da` mai bine sterge comentu` sa nu te pomenesti cu conserve de sarbatori
    Esti asa cum arata poza o lumina din lumina de veci.
    Sintem de neam de Dumnezeu.
    Si fata lui Moise stralucea coborind Taborul.
    Ma intreb daca esti neam cu Sirbu…numele alea de pe listele electorale,Adrian Sirbu cred
    Asa de amoru` artei,na.

  63. mai bine stergeeeeeee-l

  64. asadar nu-i cenzura,frate,putem fabula non-stop cu dragutul Adrian

  65. 🙂 Pe tata il cheama asa… dar nu-i barbosul de pe listele electorale… 🙂

    Avem acelasi prenume pentru ca m-am nascut chiar de ziua lui…

    Deci… nu am legaturi cu mogulul media.

    In privinta cenzurii sau al fabularii… Singurele comentarii pe care le moderez sunt cele injurioase ori calomnioase. In rest…

  66. Salutare! Felicitari pentru blog! Vroiam sa iti cer acordul pentru a publica pe site-ul meu (www.prieten.go.ro) o parte din postul Timpul – prieten sau dusman (bineinteles voi indica sursa: addsalu.wordpress.com). Astept raspuns! Mult succes!

  67. Catalin,

    Multumesc. Poti sa ii dai bataie. Asa cum am scris si la „Copyright”, se poate prelua orice, cu indicarea numelui meu si a adresei web.

    Adrian

  68. Mishto blog. T-aves baxtalo!
    BOris C

  69. Panimaete li vi pa ruski?
    Ia toliko pa ruski gavariu.
    Bog liubovi.
    Ia oceni liubliu etot blog.
    Ia haciu znati skoliko kamunisticeskii gasudarstvenii tavarisci iscio panimaiut pa ruski.
    Da svidania,umoristiceskii pisateli

  70. @Boris

    Haoleo… Conasule… Ma pierdusi cu urarea lu’ matale… O traducere pentru profani nu ai? Oricum, inteleg ca e de bine… sau cel putin asta sper… 🙂

  71. @piatdesiatniki

    Ia ni gavri (gavariu?) pa ruski… Adicatelea m-am uitat ca pisica in calendar (era sa o zic pe aia cu poarta noua, dar am varsta animalutului matur, nu a celui tanar, si nu vreau sa dau nastere altor discutii… 🙂 ).

    Daca pisateli se refera la ce cred eu, tin sa te asigur ca de la un an sunt cat se poate de ok din punctul asta de vedere… 🙂

    Lasand gluma la o parte, cred ca e de bine, asa ca multumesc mult. Si te mai astept, dar sa „gavaresti” rumunski… 😀

  72. ,,Si mindru-n toate cele”e domnul student,masterand,doctorand de profesie…asta la misto,biensur,cheri.
    Daca ai umor nu te vei imbolnavi de inima[rea],amice.

  73. Vreau sa te invit la intalnirea bloggerilor evanghelici. Nu am gasit in pagina asta emailul tau. Te rog trimite-mi tu un email la adresa voiculesti at gmail punct com ca sa iti dau toate detaliile sau intra pe rouavietii.ro/2009/04/16/what-would-jesus-post-intalnirea-bloggerilor-evanghelici

  74. Multumesc pentru invitatie. Am raspuns in privat, pe adresa indicata!

  75. cred ca ar trebui sa asculti si city fm asa de curiozitate macar

    bravo tie ca ai o familei 😀 si nu trebuie eu sa iti zic cat de importanta e si cat trebuie sa o apreciezi

    Dar nu trebuie sa studiez atatea chestiuni ca sa afli cine esti,si nici daca te uiti in oglinda nu afli cine esti

    nu trebuie sa afli cine esti de fapt cred ca tu te construesti
    tu te faci ce esti iar tu te-ai facut un familist convins si un credincios la fel de convins
    eu cred ca asta esti nu cred ca m-ai ai ce sa afli despre tine decat daca vrei sa schimbi asta si NU AI DECE

  76. Alex,

    Am ascultat ocazional si City FM. Un amic de-al meu este ascultator fidel. Noaptea in special au muzica foarte buna.

    Eu ascult insa mai mult in masina, dimineata in drum spre serviciu si la intoarcere spre casa. Dimineata nu as schimba matinalul de la Guerilla pentru altceva, insa la intoarcere mai butonez… in functie de tonusul pe care il am si de ce mi se ofera aleg fie RVE (94.2FM), fie Guerilla, Europa FM, Romantic… sau altceva aleatoriu.

    Da, am o familie extraordinara, si ma simt implinit ca om, ca barbat, cap de familie… Iti doresc, la randul meu, sa ai parte si tu de multe impliniri si pe acest plan!

    Cred ca rolul personal in autodevenire este extrem de important, insa nu este singurul care conteaza. Am citit undeva o maxima: „spre ce/ cine privesti, aceea/ Acela te va modela”. Cred in rolul formator al lui Dumnezeu, in puterea schimbarii pe care El o da, cred in noi inceputuri… si cred ca fiecare dintre noi are (inca) destule lucruri de schimbat… Doar in „ziua aceea” nu vom mai avea nimic de schimbat…

    Oricum, multumesc de vizita si de complimente. Si te mai astept. Cu vizite, nu neaparat cu complimente… 🙂

    Adrian

  77. Har si pace de la DOMNUL ISUS HRISTOS FIUL TATALUI CERESC side la mine multa dreagoste frateasca in DOMNUL . da bine faci ca dai sfaturi intelepte celor ce tile cer si au nevoie de ele sa te ajute dumnezeu si sa te tina in putere si sa te pazeasca de a cadea in vreo extrema calaea dreapta este B I B L I A cuvintul ce il dai la unul si la altul sa fie dupa voia tatalui ceresc amin amin . amin ,amin ++++++++++++

  78. @ Ioan.c Spania – multumesc, si simte-te binevenit aici oricand.

    Cu prietenie,
    Adrian

    • Fratia ta Iti multumesc ca ai raspuns la cele scrise de mine . Si acum daca imi este ingaduit de fratia ta as dori sa sa aduc oarece sfaturi mult folossitoare mie si poate si celor ce vor avea rabdarea sa citeasca si sa cugete bine la ce scriu ( DIN CARTEA SFINTULUI ISAC SIRUL) aceasta este voia duhului SFINT ca iubiti lui sa traiasca in nencetate ostenulii spre a nu da loc trufie si mindriei in inimile noastre ce in smerenie si rabdare sa traim pe acest pamint .Nu locuieste DUHUL LUI DUMNEZEU in acei ce traiesc in pace cu duhul deavolului :Dupa cum unul ce iubea pe DUMNEZEU a zis mam jurat sa mor in fie care zi : Din aceasta se cunoaste robi lui dumnezeu cei curati ca acestia traiesc in scIrbe si strimtorari iar lumea in desfatare si odihna pentru ca nu a bine voit BUNUL DUMNEZEU ca iubiti lui sa aiba odihna in aceasta viata ce a voit ca ei sa traiasca in scIrbe si in nevoi in goliciune in greutati de tot felu in datorii in singuratate in in bolii in batai in zdrobirea inimi cu trup bolnavicios si chip scIrbit departe de neamuri intro stare ce nu se aseamana cu a celor lalti oameni in locuinta singuratica si linistita cu totul ne vazut de oameni si slobod de griji ce aduc mingIieri lumesti(pamIntesti). Pentru aceasta ,acestia plIng si lumea rIde ;acestia suspina si lumea se bucura acestia postesc si lumease desfateaza . ziua traiesc In ostenelii si noaptea se pregatesc la nevionte si se Implineste la ei cuvIntul ce zice in lume necazuri vetii avea dar in Nine zice DOMNUL numa bucurii si desfatar HRISTOS MINTUITORUL nostru , a carui dragoste este mai puternica de cIt moareta cea trupeasca , sa arate in noi puterea dragostei lui amin amin amin +++++++ daca sint greseli de ortografie stnt din cauza ca sint de mult timp srain inb asta lume departata de tara si de multe ori nu Imi aduc aminte cum se spune la un lucru sau l altul nu este mindrie nici alt ceva iertatima va rog domnul sa va aibe in paza lui

  79. Off topic:

    V-ati gandit sa oferiti fluxul rss complet (pentru cei ce ciresc din Google Reader – care oricum sunt grabiti si nu vor intra pe pagina)?

    Aici este o argumentare foarte buna
    http://subiectiv.ro/netu/problema-feed-urilor-rss-pe-bloguri/

    Optiunea se poate seta din

    {blogul-tau}.wordpress.com/wp-admin/options-reading.php
    Pentru fiecare articol dintr-un feed, arată Text complet

  80. Done. Multumesc pentru sugestie si ajutor.

  81. M-as bucura daca am face un schimb de linkuri.
    Blogul meu este Jurnalul lui Mitruţ
    http://mitrutstiopu.blogspot.com

    Multa binecuvantare iti doresc si inima plina de buciurie de sus!

  82. @ Mitrut – Done.

    Bine ai venit pe aici, si multumesc pentru urari! A, si sper ca nu mi-ai dorit „buciurie”, ci bucurie… 🙂

  83. Da, viteza e de vina si ma smeresc si spun ca si ochii: recunosc ca ma lasa.
    Daca mai adaugi la asta si faptul ca sunt foarte slab la folosirea tastaturii. 🙂
    Dar tu m-ai inteles si deja iertat!
    Acum am revenit sa iti doresc un an „fara criza” in domeniul spiritual!

    Cu dragoste,
    Mitrut Stiopu

  84. Fii pe pace! Sunt o fire mai vesela, motiv pentru care gasesc mereu motive de un zambet-doua…

    Multumesc pentru urari. Si eu iti doresc un an plin de batalii castigate! Pentru ca sunt convins ca nu „crizele” sunt adevaratele noastre probleme, ci mai degraba maniera in care reusim (sau nu) sa le traversam…

  85. nice blog.
    te-am adăugat în blogroll

    multă binecuvântare

  86. Adi esti un profesor „beton” si ai o dragoste mare for your neighbours. God bless you!

  87. Te rog sa modifici adresa blogului meu.
    Noua adresa este http://mitrut.ro
    Iti multumesc frumos!

  88. Multe binecuvantri pentru lucrarea pe care o faceti printre tineri, Dumnezeu sa va ajute

  89. Salutari din Australia,
    Frumos blogul tau. Dumnezeu sa te binecuvinteze pentru tot ceea ce faci pentru cei din jurul tau. Esti una dintre personele care ma stimulat sa aleg cariera pe care o practic. Pasiunea ta pentru ceea ce faci, pentru pedagogie m-au ajutat sa inteleg dragostea de carte. Stiu ca sunt multi ani de atunci dar ma bucur ca iti pot multumi acum prin acest blog. Thank you!
    O fosta studenta de liceu 🙂

  90. Iti multumesc mult! 🙂

  91. Adrian,cum pot distribui postarile tale de pe acest blog pe facebook sau google?
    Nu poti pune un buton fb si google sa dam numai click si sa redistribuim,hi?
    Apoi,pe acest blog ai o adresa de contact?Sau io chiar nu ma pricep deloc,noa,scuze…

  92. Draga Miri, din pacate timpul nu mi-a permis sa ma mai ocup asa cum obisnuiam de acest blog, dar voi incerca sa vad ce se poate face in legatura cu butonul de Fb de care vorbesti. Voi lua legatura cu (pffff… cum suna!…) altii mai in tema cu blogareala decat sunt eu in acest moment si sunt sigur ca se poate gasi o solutie. Pana atunci, poti copia linkul din browser, dupa care, cu Paste pe Facebook, ar trebui sa mearga, Cat despre adresa de contact, imi poti scrie la „scrisorica[at]gmail[punct]com” (am scris-o astfel din motive legate de spam).

  93. Ok,ai putea si domnia ta sa pui articolele de aici pe fb al domniei tale
    Si de acolo ar fi usor sa le ,,share”

  94. men thin you are smart..woumen think you are handsom…i mean you are a very charismatic person…my god


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: