Publicat de: Adrian | Februarie 4, 2008

Impresii din Piata Universitatii, sau Requiem CNSAS

Lume adunata buluc, ieri, in Piata Universitatii. Dar nu atat de multa precum imi imaginam.

Am parcat la o oarecare distanta, convins fiind ca circulatia va fi restrictionata in zona. Prima surpriza: se putea merge cu masina in directia Universitate-Unirii, precum si in directia Universitate-Romana. Ma gandesc: „sa fi plecat deja?” „Sa se fi adunat mai devreme, si sa fi plecat intr-o anumita directie? Dar unde? La Guvern? La Parlament? La Cotroceni?”

A doua surpriza… Nu plecasera… Erau acolo… La Fantani… Acolo unde, cu ani in urma, se cantase „Mai bine golan, decat comunist…”. Ma asteptam sa fie mai multi… Nu stiu de ce am avut senzatia ca, macar de data aceasta, vom renunta la „romanismul” nostru, la lehamitea si indiferenta care ne caracterizeaza si vom iesi in strada.

Nu incetez sa ma minunez de ceea ce tind sa cred specificul nostru national: palavrageala si revolta exprimata doar verbal, nu prin actiuni concrete. S-a vorbit destul de mult despre revoltatoarea situatie prin care o institutie care a functionat bine-mersi timp de ani de zile a fost declarata peste noapte neconstitutionala, doar pentru ca si-a permis sa deranjeze o serie de personaje cu ochi albastri. Talk-show-uri, declaratii politice, articole, reportaje, oameni revoltati… si… in sfarsit, o initiativa concreta…

Marturisesc ca atunci cand am citit ca 23 de organizatii reprezentante ale societatii civile si-au dat mana si au organizat o serie de mitinguri de protest, o raza de speranta a incoltit in sufletul multora, dar si al meu… Poate ca totusi… avem o societate civila… Poate ca totusi… vom reusi sa iesim din miserupismul nostru cotidian, din lehamitea noastra specific romaneasca, si vom incerca sa le aratam baietilor cu ochii albastri (ei, uite… asta da stereotip… de parca securistii ar avea ochii doar… albastri… sau de parca toti cei cu ochii albastri sunt securisti…) ca nu suntem de acord cu ceea ce fac, si ca suntem dispusi sa luptam cu mijloacele legale pentru a nu le permite sa ne calce demnitatea si drepturile in picioare… mai ales in conditiile in care, teoretic, suntem o tara libera si democrata, membra a Uniunii Europene… a NATO…

Ma gandeam in sinea mea ca, daca fiecare dintre cele 23 de organizatii isi va mobiliza membrii sa iasa in strada, se va aduna o mare multime in Piata Universitatii… Poate ca de aceea am si fost atat de surprins sa vad cateva sute de oameni, nu cateva mii, cum ma asteptam…

Ei, numarul celor prezenti e o alta problema… Se pare ca nimeni nu stie exact cati au fost… Am auzit vehiculandu-se diverse variante: „peste 300”, „nici 500”, „in jur de 500”, „in jur de 1 000″… Eu unul recunosc: intotdeauna am avut probleme cu cifrele si cu aproximarile cantitative… dar sunt de acord cu faptul ca au fost intre 300 si 1000 de persoane… 🙂

Ca de obicei, multi pensionari… Majoritatea, as putea spune, au fost fie pensionari, fie „revolutionari”. Restul, persoane intre 25 si 35 de ani… ceea ce m-a bucurat putin, dupa dusul rece de care vorbeam… Cateva cupluri cu copii…

M-am intalnit si cu cativa cunoscuti. Trei dintre ei… din aceeasi biserica in care merg si eu… Unul mi-a marturisit ca a venit pentru ca face parte dintr-un partid… „si de-aia sunt aici”. „Tu din ce organizatie faci parte?” „Din nici una…”, i-am raspuns… „Ba, din contra, lucrez in administratie… Dar sunt aici pentru ca sustin demersul societatii civile – si pentru ca sunt, la randul meu, revoltat cu privire la desfiintarea CNSAS”…

Ceilalti doi (sot si sotie, si cu fetita pe deasupra!) mi-au marturisit ca au lasat plimbarea in parc pentru mai tarziu, pentru ca „oamenii trebuie sa se implice in rezolvarea problemelor care ne privesc pe toti, pentru ca, daca toti ar prefera sa stea la caldurica, acasa, cei care emit hotarari injuste ar crede ca pot face ceea ce vor ei sa faca, si ca noua nu ne pasa…”. Are dreptate, intr-un fel…

Ma intreb, cateodata, de ce ne mai agitam, de ce vorbim, de ce ne aratam revolta verbal, daca, atunci cand este vorba despre ceva concret, organizat, nu suntem capabili de un demers bine organizat si structurat, de ceva care sa arate forta si hotararea noastra, a celor care i-am avansat in functii si in demnitati pe cei care NE REPREZINTA, NU NE CONDUC?

Inchei, gandindu-ma la spiritul vizionar al celui/ celor care au propus, acum 18 ani, ca „Desteapta-te romane” sa devina imnul nostru national… Ce sa te astepti de la o natiune care recunoaste, indirect, prin imnul sau national, ca… doarme, si i se cere sa se destepte din somnul sau… de moarte?!

Atasez linkurile catorva articole din presa centrala:

Felix scoate Securitatea din ilegalitate ;

La luptă împotriva „nemernicilor, securiştilor şi jigodiilor”! ;

Ultima solutie: Dosariada se muta pe net, Guvernul vrea sa infieze CNSAS;

„Procesul impotriva restauratiei”, in Piata Universitatii;

Societatea civila are solutii naive pentru criza CNSAS;

Apel catre Curtea Constitutionala: desfiintati politia rutiera, CNCD si CNA!;

CNSAS: 25 de magistrati au primit verdict de politie politica;

In cazul CNSAS, judecatorul Predescu a continuat munca politicianului Predescu.

NOTA: Titlurile de mai sus si continutul articolelor NU reprezinta in mod necesar si opiniile mele, fiind citate DOAR pentru a va ajuta sa va faceti o impresie cat mai corecta asupra evenimentului in sine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: