Publicat de: Adrian | Februarie 1, 2008

Biserica, Securitatea si CNSAS-ul

Pe cei mai multi dintre noi, anuntul referitor la posibilitatea desfiintarii CNSAS ne-a luat prin surprindere. Ne asteptam ca acei colaboratori convinsi ai fostelor structuri ale Securitatii sa nu stea cu mainile in san, ne asteptam sa incerce sa puna bete in roate si sa faca o serie de miscari de culise menite a incetini mersul firesc al lucrurilor.  Ne asteptam sa traga toate sforile la care aveau acces, sa apeleze la toti politicienii „unsi cu toate alifiile”, cum se spune, pentru a impiedica accesul la anumite dosare sau, cum au fost atatea cazuri celebre, sa le faca sa dispara cu totul, de parca anumite persoane extrem de influente ar fi fost imaculati precum un nou-nascut, in ciuda faptului ca „toti stiau de relatia lor imorala”… Vorba aceea, „hotul neprins e negustor cinstit”…

Probabil insa ca, la fel ca si mine, majoritatea oamenilor de buna credinta nu si-au imaginat nici in cele mai negre momente ca Raul va fi atat de influent incat va reusi, nici mai mult nici mai putin, decat DESFIINTAREA CNSAS… fie ea si pe moment. Sincer, ma indoiesc ca aceasta structura va fi desfiintata definitiv. Romania are nevoie, macar ca imagine, de aceasta structura institutionala care arata lumii ca, vezi Doamne, suntem deschisi procesului democratic si „lepadarii de Satana”, recte de comunism…

Desi multe dintre dosarele instrumentate au avut, clar, iz politic, desi, nu de putine ori, s-au folosit in campaniile murdare ale unora, pentru a-i denigra pe cei ajunsi in pozitii incomode, cu opinii si atitudini incomode, era totusi o oarecare liniste confortabila, un minim de confort psihic sa stii ca exista acea institutie si ca, fie si ca urmare a unor presiuni publice ale unor personalitati (politice, dar nu numai) direct interesate, fie ca urmare a unor presiuni din partea comunitatii internationale, se (mai) face (si) dreptate, se (mai) actioneaza (si) corect, si in timp util…

Acum, recunosc, initial m-a cuprins un soi de neliniste… Pare ca Raul a invins… Dar sunt (aproape) convins de faptul ca situatia in sine nu va persista foarte mult timp, in primul rand datorita presiunilor internationale (in special ale Comunitatii Europene) care sunt sigur ca vor aparea, mai devreme sau mai tarziu, in al doilea rand pentru ca 2008 este an electoral si miscarea „nu da bine” la imaginea si-asa extrem de sifonata a clasei politice romanesti, si in al treilea rand datorita presiunilor societatii civile care, de asemenea, sunt convins ca nu vor intarzia sa apara. Problema cu Societatea Civila la noi este insa ca nu este suficient de bine conturata si, mai ales, nu este suficient de coagulata incat sa urmareasca un tel comun; inca exista mentalitatea grupuletului, a factiunilor, nu primeaza vointa colectiva, acel deziderat comun care sa ne faca sa uitam de bucatica noastra, de dreptul nostru la ciolan, de ambitiile si de orgoliile personale .

Din pacate, si Biserica este tributara acelorasi limitari ca si Societatea Civila (dealtfel, este una din componentele Societatii Civile). Ea are insa o motivatie mai puternica decat restul componentelor Societatii Civile – este vorba despre motivatia teologica, pastorala, pentru care lucrurile TREBUIE sa mearga spre mai bine.

Desi, si aici, au existat (si exista, din pacate) jocuri politice, miscari de culise (uneori de o ferocitate de-a dreptul… diabolica) si interese straine de „lucrarea lui Dumnezeu”, cum ii spunem noi, prezenta Binelui, a oamenilor care incearca sa se raporteze la un standard superior de conduita, la modelul biblic, trait si experimentat de atatea generatii chiar si in mijlocul celor mai crunte perioade de persecutie si de negura da mult mai multe sanse de reusita unor demersuri purificatoare si de impacare cu trecutul, pentru a putea merge apoi linistiti mai departe.

Doar un dialog civilizat, matur, intre membrii comunitatilor implicate, disponibilitatea de a ne recunoaste limitarile, slabiciunile, pacatele, in fata celor vizati direct ori indirect, pe de o parte si, de cealalta parte, disponibilitatea de a asculta, de a fi obiectivi in ciuda antipatiilor marturisite ori nemarturisite si, in ultima instanta, disponibilitatea de a ierta si de a ne inabusi setea de sange (manifestata atat de acerb mai ales in spatiul virtual). Sincer, imi doresc ca lucrul acesta sa aiba loc in Biserica, chiar si in conditiile in care procesul deconspirarii si al asumarii trecutului a fost stopat la nivelul celui mai concret demers intreprins pana in momentul de fata (institutional vorbind). Mai mult decat atat, sper ca Biserica sa fie constienta pe deplin de faptul ca vindecarea ranilor sale (ale „madularelor trupului sau”) poate avea loc doar in conditiile recunoasterii, apoi al asumarii trecutului si, nu in ultimul rand, in conditiile identificarii unor solutii viabile care sa duca, in cele din urma, la reconciliere si reintoarcere la puritatea, bunavointa si iubirea cu care am fost mandatati de Capul Bisericii, Domnul Iisus Christos.

Anunțuri

Responses

  1. Salut si eu prima zi de activitate a Agorei Christi din cadrul „lunii deconspirarii”. Sper, la randul meu, ca acolo se va reusi purtarea unui dialog civilizat, fara atacuri la persoana si fara resentimente, in conditiile in care pe toate celelalte bloguri lucrul acesta a esuat. Succes!

    http://agorachristi.wordpress.com/


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: