Publicat de: Adrian | Iunie 11, 2008

Alta dezinformare a lui Daniel Mitrofan

De data asta chiar i-a pus capac… Am avut, pana in acest moment, senzatia ca totusi omul este sincer in demersurile lui. Am avut chiar, la un moment dat, dorinta de a „face pace”, ca intre frati. L-am sunat, mi-am cerut iertare nu pentru ce am scris, pentru ca imi sustin in continuare spusele, ci pentru ca l-am intristat. Chiar daca aveam dreptate in ceea ce sustineam, totusi aceasta dreptate a fost facuta cu pretul intristarii unui confrate pentru care a murit Christos. Nu am vrut asta. 

La un moment dat, am inceput sa ma gandesc ca, in ciuda modului sau radical si partinitor de a pune problema, ba chiar de a dezinforma, ascunzand privirilor curioase informatii legate, bunaoara, de calitatea de urmariti ai Securitatii pe care au avut-o multi dintre cei asezati la stalpul infamiei in asa-zisa lucrare Pigmei si uriasi – ajunsesem sa ma gandesc, ziceam, ca poate omul este totusi sincer in inima lui.

Si poate ca este. Poate ca eu scriu aceste ganduri aflandu-ma inca sub imperiul dezamagirii… Pentru ca am citit ultima „descoperire” a posesorului blogului intitulat nu doar pompos, ba chiar nejustificat, „Centrul de istorie si apologetica”.

Sau poate ca au dreptate cei care l-au numit „Diotref”… Sau cei din familia lui care au spus ca „Pigmei si uriasi” este „lucrarea Celui Rau”… In fine… Unul Singur are dreptul de a judeca… si doar El cunoaste ce e in inima omului cu adevarat…

Dar a avut dreptate un amic si fost coleg, care mi-a spus sa ma astept sa fiu lovit, dupa ce am argumentat ceea ce am argumentat si, mai ales, dupa ce am avut cutezanta de a critica acea pseudo-carte scrisa la comanda – „Pigmei si uriasi”. Spun ca este pseudo-carte pentru ca, in general, intr-o carte, autorul are un cuvant de spus. Dar autorii reali ai acelei culegeri de texte sunt, de fapt, fostii securisti care au intocmit rapoartele dupa ce si-au urmarit „subiectii”. Si un fost utecist care le-a pus cap la cap intr-o maniera vadit partizana si manipulatoare.

Redau in cele de mai jos atat continutul articolului – penibil – cat si comentariile pe care am incercat sa le postez acolo ca drept la replica. Comentarii pe care mi le-a cenzurat. Asa cum a demonstrat in numeroase randuri ca procedeaza cu tot ceea ce nu ii convine sau care nu ii sustin asa-zisa logica, in realitate concluzii extrem de pripite si de o subrezenie de-a dreptul puerila.

 

Elucidare la “O dezinformare a lui Daniel Mitrofan Posted by: addsalu | decembrie 27, 2007″


M-am mirat multa vreme de ce Emanuel-Adrian Sarbu a scris acest articol care doreste sa denatureze interpretarea logica a unor documente.  Multumita informarii date de presedintele Uniunii, cu privire la un protocol de colaborare intre Uniune si primarie, am cercetat lucrurile si am descoperit ca in perioada de negociere a protocolului, Adrian Sarbu ma “taia in bucati”.  De ce? Este rezonabil sa trag concluzia ca dorea o usa deschisa si acesta era pretul pe care el l-a stabilit in  sinea lui.  Emanuel-Adrian Sarbu era interfata in aceasta negociere intre Serviciul pentru Relatia cu Societatea Civila, intrucat este seful ei, iar protocolul s-a realizat intre Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti si Uniunea Baptista.

Il felicit pe Bibicus care ii pune in data de 10 iunie a.c. o intrebare competenta:” @addsalu – Vrei sa fi un avocat al Deavolului? sau un Natan?” lui Emanuel – Adrian SARBU
Seful Serviciului pentru Relatia cu Societatea Civila
Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti
CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI

 

Comentariile mele:

1. Postat la 08:10 PM

Daniele… imi pare rau, dar te pripesti… Da. Conduc acel serviciu. Dar daca tu crezi ca “te-am taiat in bucati” pentru a incheia un protocol cu Uniunea Baptista… te inseli amarnic. Meditatia ta pripita ma face sa cred ca ti-am supraestimat inteligenta si onestitatea.

Protocolul despre care vorbesti este unul strict pe domeniul social. Atat. Iar initiativa a pornit din vara anului trecut. Scrisoarea catre Uniune a fost trimisa in acelasi timp cu scrisorile catre o serie de alte culte oficial recunoscute. Si s-a concretizat in aceeasi saptamana in care s-a concretizat si cel cu Biserica Armeneasca. Asta ca sa te scutesc de efortul de a cauta date care sunt publice… si pe care le consideri elucidatoare…

Pentru cunostinta ta… Oti Bunaciu mi-a fost profesor atat la Facultate, cat si la TCM, acel institut in care, de asemenea, ai dat cu pietre in mod pripit.

Te-am „desfiintat” si in privinta lui Petre Dugulescu, nu doar in privinta lui IOAN Bunaciu (nu OTI Bunaciu). Acolo ce interes am avut, daca tot ma banuiesti de meschinarii?
Sau cum crezi ca s-a incheiat protocolul cu Biserica Armeneasca? Poate ai scris ceva si despre ei, si te-am “facut bucati”…

In plus, in momentul de fata, Consiliul General este in discutii cu alte patru culte… Poate ca si acolo oi avea eu vreun interes…

Sincer, sunt dezamagit… Aveam pretentii…

 

2. Postat la 08:21 PM

Inca ceva. Inainte ca “presedintele Uniunii” sa dea acea informare, a fost postat un articol pe blogul meu… Articol public… Postat la sfarsitul lui februarie… Adica imediat ce s-a semnat protocolul… Adica la peste doua luni de la articolul in care iti demascam manipularile si denaturarile, Daniel…

Asa ca ai fost printre ultimii care a aflat… Dar cred ca esti primul care face asemenea asocieri bolnave de idei.

Daca pana acum am avut o umbra de indoiala in privinta intentiilor tale, incep sa fiu din ce in ce mai convins de contrariu…

Cat despre Bibicus… dupa cum vezi, eu unul las sa treaca si comentariile care nu ma aplauda, ceea ce reprezinta o dovada suplimentara a unor intentii onorabile. Ceea ce, cu regret, nu pot spune despre tine. Nu uita ca intregul articol despre dezinformarile tale a pornit de la un drept la replica pe care mi l-ai refuzat, pentru simplul motiv ca iti dadeam peste cap asa-zisa argumentatie…

 

In afara de cele deja spuse… Nu mai am de afirmat decat un lucru: ori Daniel Mitrofan este in continuare e sincer, si atunci, cu mari regrete, este extrem de grav, demonstrand o data in plus nu doar modul in care isi argumenteaza tezele, ci si documentarea precara si lacunele in acest domeniu, ori omul este pus sa plateasca niste polite, si atunci putem intelege de ce nu apar in asa-zisa carte numele sonore din cercul de influenta al lui Paul Negrut si al universitatii pe care acesta din urma o conduce la Oradea (sa il banuiesc de intentii ascunse pentru faptul ca si-a dat demisia din functia de secretar al Uniunii imediat cum s-a schimbat conducerea cultului? Sau pentru ca s-a folosit de functia si de relatia cu Paul Negrut pentru a obtine acele „hartii” care i-au facilitat accesul la dosarele pastorilor, de unde a scos numai mizeriile… chiar daca au existat si lucruri bune in ele… Dar, vorba ceea, prin scandaluri si mizerii ajungi mai repede cunoscut decat scotand in evidenta faptele bune ale cuiva… Si, in plus, e mult mai usor sa pozezi in „martir” ca pseudo-justitiar…).

 

Inca ceva. Asta ca sa ii fie macar putin jena. Daca mai are vreo urma alterata de bun simt. Protocolul „s-a negociat” cu doua saptamani inainte de a fi semnat. Si s-a negociat cu juristul (jurista) Uniunii Baptiste, nu cu Presedintele acesteia, lucru care se poate verifica din mai multe surse. Consiliul General a propus o forma de protocol cadru, cea semnata si propusa si celorlalte culte, iar doamna jurista a negociat- si obtinut- modificarile operate in final. Deschiderea a fost, intr-adevar, a Presedintelui, dar domnia sa nu s-a pronuntat in privinta aspectelor juridice ale Protocolului. Mai mult decat atat, a existat un ultim ok (telefonic) al juridicului chiar inainte de a se semna. Daca tot afirma ca si-a facut temele, m-am convins de modul lipsit de profesionalism, de etica si de bun simt in care o face. 

 

Apoi, mergand pe logica domniei sale, precum si pe principiul „hotul se teme de hot”, daca i-a trecut prin minte ca as putea sa ma cobor pana acolo incat sa „il fac bucati” doar pentru a-i castiga favoarea lui Oti Bunaciu, ma intreb ce anume a vrut sa urmareasca Daniel Mitrofan facand bucati atatia pastori in ceea ce pe nedrept numeste „carte” – compilatia Pigmeilor (pentru ca uriasi nu am putut gasi). Probabil ca spera ca, lovind in apanajul lui Oti Bunaciu (in tatal sau si in cei din mediul sau apropiat), ii va asigura victoria contracandidatului actualului presedinte. Iar faptul ca nu i-a mers marsavia l-a determinat ulterior sa isi dea demisia din functia pe care a detinut-o.

Tin sa ii spun omului ca nu toti se preteaza la asemenea josnicii si slugarnicii. Iar eu in nici un caz. Toti cei care ma cunosc – si in primul rand toti fostii mei sefi, de la toate locurile de munca pe care le-am avut – pot sa spuna orice despre mine, numai ca am fost pupincurist nu. Si adauga-i aici si pe pastorii in ale caror biserici m-am inchinat si am slujit! Si pe fostii, si pe actualii mei colegi! Oare se poate spune acelasi lucru despre neinfricatul si neobositul intr-ale rascolirii mizeriilor din viata mai-marilor lui si ai nostri? Dati-mi voie sa ma indoiesc!

 

In oricare dintre cazuri, nu pot decat sa fiu dezamagit… Extrem de dezamagit.

Pentru ca, spre deosebire de eforturile domniei sale, care s-au concentrat aproape in totalitate pe DISTRUGEREA reputatiei multora, eforturile mele in domeniul in care ne-am intersectat s-au concentrat mai degraba spre o contrabalansare a situatiei, pe prezentarea acelor aspecte ignorate intentionat (acum incep sa cred ca au fost ignorate si cu rea-vointa). Pentru ca daca exista onestitate, exista si dorinta de a evalua un om privind la toate aspectele unei situatii. Nu doar la unele conjuncturi care, poate, il descalifica. Si pe care, in loc sa incerci sa il ajuti sa se ridice, nu stii cum sa incerci sa il infunzi mai tare. Acesta nu e crestinismul pe care l-am invatat eu de la Christos. E mai degraba ceva care ma duce cu gandul la parsivenia Stapanului lumii acesteia. La cei care sunt gata sa iti zambeasca in fata pana cand gasesc o modalitate de a te injunghia. Chiar daca nu au nimic concret, ci doar lucruri extrem de fragile si de interpretabile. Asa cum au fost cel putin doua cazuri pe care le-am combatut, cu argumente… Dar se vede treaba ca nu vrea sa priceapa… Ci isi astupa ochii, sa nu vada, si urechile, sa nu auda… Sa fie oare de bine?

In final, daca am ofensat pe cineva cu vreunul din cuvintele mai dure folosite aici, sau cu tonul meu, imi cer iertare. Evident, asta nu il include pe domnul Mitrofan, fata de care, de acum incolo, consider ca imi pot scutura praful de pe pantofi (pentru ca nu am trecut inca la sandale). Daca domnia sa nu mai este considerat „frate” de multi, ci este tratat ca „un pagan si un vames”, incep sa inteleg si eu de ce.

Tin sa il avertizez insa ca nu ii voi tolera atitudinile calomnioase si dezinformarile in spatiul public, mai ales datorita faptului ca, la randul meu, sunt persoana publica. Si, vorba regretatului Steinnhardt, parafrazata, e drept, eu nu confund crestinismul cu cretinismul, nici fratia cu tigania. Daca pentru una am tot respectul, pe cealalta nu mai sunt decis sa o tolerez.

Anunțuri

Responses

  1. Din păcate, Daniel Mitrofan a ratat şansa de a i se recunoaşte calitatea de cercetător istoric (eventual… isteric) şi, implicit, şansa de a avea credibilitate în demersul său început cu cartea Pigmei şi uriaşi (a cărei prezentare pe site-ul Editurii Cristianus nu e nici acum semnată de Marius Cruceru).

    Evident, blogul său este mediocru, titlul Centrul de istorie şi apologetică aducîndu-ne zîmbete ironice în colţul gurii.

    Nu vom uita curînd tîmpeniile pe care le-a scris despre grupul Agora Christi: „Pe blogul ‘Agora Christi’ s-a lansat o campanie de orbire a societăţii şi în special a credincioşilor baptişti cu privire la nevoia urgentă de deconspirare a celor care au vândut pe fraţii lor în credinţă şi disponibilitatea acestei acţiuni.”

    Iată că Daniel Mitrofan recidivează cu o aşa-zisă „elucidare” la adresa lui Emanuel-Adrian Sârbu.

    Atrag atenţia asupra modului radical (care devine isteric) şi părtinitor cu care Daniel Mitrofan abordează chestiuni publice, fie din trecut fie din prezent.

    Astfel, cercetarea autentică a trecutului confesional sau analiza critică a blogosferei evanghelice au de suferit din cauza unei astfel de atitudini (ideologice) care sancţionează rapid orice opinii diferite de cele ale „istoricului” Daniel Mitrofan sau ale noii tagme (vechi) de „pătrăţoşi” care se formează în jurul lui.

  2. @Alin Cristea – lipsa de cunostinte ELEMENTARE a personajului mitrofanian atat in domeniul istoriei, cat si al apologeticii a fost remarcata de majoritatea celor care au o minima pregatire intelectuala.

    Cu toate acestea, scandalurile „prind” la romani mai degraba decat „cercetarile istorice” autentice, mai ales daca este vorba despre persoane publice – iar pastorii, am afirmat-o in repetate randuri, sunt persoane publice si formatori de opinie.

    Mi se pare insa de-a dreptul imoral ca astfel de atitudini sa fie perpetuate in Biserica. Ba, mai mult, sa fie imbracate intr-o haina a evlaviei.

    In privinta modului radical (care este de mult isteric) si partinitor cu care Daniel Mitrofan abordeaza lucrurile, asa cum am spus, eu unul sunt dezolat. Sunt dezolat vazand cum un om cu studii superioare, care, e drept, nu a putut face fata cerintelor unui master la Praga (incep sa inteleg de ce i-a acuzat ca sunt liberali… probabil ca gandeau diferit), poate spune ca „a facut sapaturi” in ceea ce ma priveste si poate trage astfel de concluzii de-a dreptul bolnave… Mai ramane sa afirme ca am fost colaborator al Securitatii! O fi facut el sapaturi si in privinta asta! Ce daca aveam 12 ani cand a venit Revolutia! Ca doar si Pistruiatul a fost ilegalist la o varsta inca si mai frageda…

    Radem noi, dar nu prea e de ras… E de plans!…

    Toate acele asa-zise sapaturi facute de „istoricul” si de „apologetul” Daniel Mitrofan – si ma refer aici, normal, la informatiile ca atare, si nu la concluziile bolnave pe care le trage – puteau fi gasite cu usurinta pe blogul meu, la timpul la care au fost de actualitate.

    Cat despre functia pe care o am… chiar daca am pastrat o anumita discretie in privinta ei, nu era nici ea clasificata, fiind afisata pe pagina web a institutiei la care lucrez.

    Si, ca sa il scutesc pe jenantul auto-intitulat „cercetator” de alte eforturi, ii pot oferi, la cerere, un CV actualizat cu toate functiile pe care le-am detinut de-a lungul timpului si cu toate proiectele pe care le-am derulat de-a lungul timpului. Sau, ca sa il citez, toate proiectele a caror interfata am fost. Nu de alta, dar sunt destule si nu vreau sa ii rapesc pretiosul timp de la studiul altor cazuri „monstruoase” de felul acesta.

    Toata intamplarea imi intareste convingerea ca trebuie initiat un demers public, o analiza serioasa si competenta a cazurilor prezentate in jenanta sa contributie intitulata Pigmei si uriasi. Pentru ca, asa cum a fost cazul lui Petru Dugulescu si cum am incercat sa arat ca a fost si cazul lui Ioan Bunaciu, este foarte posibil sa mai fie multe altele…

  3. http://nazireat4him.blogspot.com Oare aceasta sa fie realitatea si din mediul evanghelic crestin romanesc?

  4. Dragi „domni”..e prea mult deja,,,cel mai duhovnicesc dedeaza intotdeauna,,,
    Despre familia Mitrofan, a carei marturie frumoasa
    este cunoscuta de foarte multa lume,,,numai de bine,,celelalte …jigniri,etc. e bine sa le trecem la capitolul”uitate” si daca se poate „iertate” nu se face.
    Iertate de Domnul.

    ps.nu e cazul sa invoce faptul ca nici fr Marius nu a semnat ,care a fost atat de blamat,din invidie cruda de Alin C….adica acum era neaparata nevoie….
    Daca ar fi mai multa maturitate,ar fi mai benefic pt.cel care va citeste,asa…cu regret,,crestin,inseamna altceva…
    Numai bine!

  5. *erata Cedeaza

  6. Stimata doamna, intr-o omleta este suficient ca un singur ou sa fie stricat…
    Nu am contestat – sau comentat – niciodata marturia frumoasa a familiei Mitrofan, ci doar pe cea a a lui Daniel Mitrofan si, de asemenea, profesionalismul – de fapt, amatorismul – acestuia, cel care se preteaza la asemenea josnicii in spatiul public.

    In rest, ceilalti membri ai familiei Mitrofan au, ca si pana acum, toata consideratia mea. Niciodata nu am judecat ansamblul din perspectiva unui caz izolat si nu voi incepe nici acum sa o fac.

    Nu cred ca o oaie neagra face ca intreaga turma sa fie ca atare, dupa cum nu cred ca o turma alba face ca oaia neagra sa fie mai putin neagra.

    Cred ca ati citit despre incercarea mea de a le face „uitate”, ba chiar si „iertate”. Avand insa in vedere faptul ca respectivul „domn” s-a pretat la ce s-a pretat, si faptul ca a refuzat sa imi publice pe site-ul unde a publicat acele mizerii normalul drept la replica, nu pot retrage aceasta postare.

    O voi face insa – si doar de dragul pacii!!! – in conditiile in care voi primi scuzele domniei sale, publicate atat pe blogul sau, cat si pe al meu, unde am fost nevoit sa imi postez dreptul la replica si la o imagine corecta, nu deformata, urmate de retragerea manipularii vadit rauvoitoare.

    Inca ceva: faptul ca sunt crestin nu inseamna automat ca trebuie sa inghit toate mizeriile din partea oricui. Nici Mantuitorul nu a facut-o mereu, nici apostolul Pavel, nici alti crestini…

    In cartea Proverbe scrie, la un moment dat, sa nu raspundem nebunului dupa nebunia lui… Dar versetul imediat urmator spune „raspunde totusi nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu se creada intelept”… Pastrand proportiile, cred ca principiul este limpede…

    Repet: daca voi vedea scuzele domniei sale prezentate public, pentru dezinformarea sa malitioasa, postate atat pe blogul sau, cat si pe blogul meu, urmate de retragerea articolului defaimator, imi voi retrage si eu postarea de aici. Pana atunci, sunt o persoana publica, iar imaginea mea nu este ciuca bataii nimanui.

  7. Adrian si dragi frati!

    Problema nociva a cazului Mitrofan devine acuta in special cand vine vorba de atacuri la persoana!
    De regula cand ataci o persoana care te combate, probabil incerci in mod subconstient sa argumentezi pe metoda „pumnului in gura”!

    Mi se pare de-a dreptul jenant ca nu s-a luat nicio masura de catre biserica unde mergea, nu stiu daca mai merge(!) Daniel M.

    La fel ca Adrian, am detinut functia de director relatii cu societatea civila in cadrul unei primarii de sector. Sincer, nu vad o conducere dintr-o institutie publica dispusa in a face un protocol cu o biserica neoprotestanta doar ca un „X” e neoprotestant si … vai il ajuta!

    Alegatiile unui personaj, fie el si evanghelic in masura in care „atacul” lui Adrian fata de Mitrofan s-ar justifica prin acel protcol sunt nu fantasmagorice, dar un pic bolnave!

    Daniel, ai o problema frate!

    Du-te si consulta un specialist, ne vom ruga pentru tine!!!

    In al doilea rand,
    ma mir ca nu a actionat nimeni in justitie un individ care din punct de vedere legal a ofensat nu o serie de persoane, ci cateva biserici.. e drept Apostolul Pavel ne indeamna sa rezolvam problema intre noi, dar daca fratii nu vor.. ce-i de facut!

    Personal, in urmatorul comitet voi aduce in atentia fratilor situatia creata prin modul in care fr-le Ioan Bunaciu a fost „mocirlit” de catre un individ cu „frustrari teologice” ce nu poate prezenta decat o culegere de texte slabut selectata si penibil editata in prag de congres electiv!

    CONSIDER CA E MOMENTUL SA SE IA ATITUDINE FATA DE O CIUDATA INCHIZITIE PORNITA DE NEAVENITI!

    Adrian,
    Diotref sau Alexandru au avut roluri pozitive in cresterea credintei apostolului Ioan si Pavel!
    Poate e randul sa ne uitam la efectul curativ al noii conduceri la uniune, cine stie poate se mai vindeca comunitatea baptista de crotalii ciudati contemporani cultici!!!

    Ce zici?!?!

  8. Florin,

    Am constatat a nu stiu cata oara ca nu se poate discuta cu Mitrofan. Asa cum am scris deja, in momentul in care am postat prima oara pe blogul meu argumentele care ii desfiintau (logic, rational), am facut-o pentru ca el insusi mi-a refuzat dreptul la replica. Am incercat sa ii contraargumentez punct cu punct.

    El insa nu doar ca a refuzat sa imi posteze comentariile (poate ca asta nu m-ar fi deranjat atat de mult, desi mi se pare josnic sa nu postezi un comentariu doar pentru ca cel care il posteaza nu e de acord cu tine), ba mi-a mentionat numele intr-o formulare care ma punea intr-o lumina proasta, vadit partinitoare. Deci, altfel spus, eu eram the bad guy here…

    Asa a aparut postarea mea. Dupa cum se poate vedea inca, din acea postare mi-am autocenzurat unele idei, tocmai pentru a nu-l pune intr-o lumina mai proasta decat cea in care el insusi s-a pozitionat. Motivul? Am incercat sa fiu cat de fair-play am putut, date fiind circumstantele, dar si sa arat manipularile pe care le-a facut in acel context si in altele.

    Apoi, asa cum am spus, am incercat sa las loc de buna ziua… Ca sa vad ca ma ataca din nou, fara nici un pic de jena si de temei… Stii care este culmea lipsei de bun simt? El pretinde ca a aflat de parteneriatul cu pricina recent, de la presedintele cultului. Ei bine, eu insumi am dat un comunicat pe blogul meu in care am oferit multe detalii despre acel parteneriat, exact atunci cand s-a semnat. Daca as fi avut ceva de ascuns, oare as fi fost atat de lipsit de intelepciune incat tocmai eu sa postez asa ceva?

    Apoi, el spune ca s-a documentat si a aflat mai multe. Pai, singurele informatii pertinente si avizate, existente pe net, pana nu demult, au fost cele de pe blogul meu… Putea sa aiba decenta sa recunoasca lucrul acesta.

    In afara de asta, daca ar fi lucrat cu mainile curate, oare nu mi-ar fi postat dreptul meu la replica? Pentru ca am incercat de doua ori sa postez ceva in apararea mea pe blogul lui, si nu le-a postat nici pana in momentul acesta… Oare astea sunt intentii curate?

    Inca ceva… Daca omul chiar lucreaza cu mainile curate si cu frica de Dumnezeu, asa cum afirma, oare de ce ii este frica sa dea drumul liber tuturor comentariilor? Si nu ma refer aici, evident, la cele care contin injurii ori calomnii… Pe acelea este cat se poate de normal sa le moderezi… dar pe cele in care ti se aduc niste contraargumente… mi se pare de-a dreptul samavolnic sa le retii… Doar pentru ca asa are el impresia ca strica imaginea unui om… Ma rog, unui alt om… alaturi de multe alte imagini…

    Tin sa ii spun acestui Diotref (desi, ai dreptate, termenul de „crotal” poate ca e mai adecvat) ca nu ma va intimida in nici un fel, in ciuda practicilor deprinse, poate, de pe vremea cand era mandru membru UTC.

    Pai asta e chiar culmea deconspirarii… daca stau sa ma gandesc… un fost membru al Uniunii Tinerilor Comunisti (UTC) se joaca de-a dosariada, folosind exact metodele fostilor sai maestri si mentori… adica ascunzand probe, dar considerandu-i pe cei care nu-i plac, ori cei cu care a avut conflicte, „dusmani ai poporului”… ma rog, ai Bisericii… Asa ceva nu se face…

  9. Adrian,

    Cu exceptia calitatii de pionier, n-am avut alta demnitate in fostul regim, ba din contra mama a suferit din cauza faptului ca bunicul meu s-a retras din Partidul Comunist Roman!

    Nu cred ca pot avea drept de analiza si cercetare anumite persoane care nu reprezinta punctul de vedere al Uniunii Bisericilor Crestine Baptiste!!!!

    Consider in continuare ca e nevoie sa se ceara un punct de vedere si al bisericilor in care acei oameni manjiti de Ogica al dosarelor baptistilor sa aiba un vuant de spus, personal voface ceva in sencul asta!!!

    Cu bine si binecuvantari,
    Florin MURAT

  10. Florin,

    Cand ziceam de calitatea de fost membru UTC, nu ma refeream la tine, ci la Mitrofan.

    Si eu am fost si soim al patriei, si pionier… Dar atat. Dealtfel, atat eu, cat si tu nu aveam pe atunci varsta necesara pentru a fi macar utecisti…

    Nu ca asta ar fi important. Decat, poate, recurgand la principiul defect al autorului Pigmeilor – daca un pastor a avut semnat un angajament cu Securitatea, a tradat Biserica si si-a tradat fratii. Pe acelasi principiu, mi se pare mult mai grav sa fi fost el insusi membru UTC… Macar pastorii au o scuza… Au fost OBLIGATI sa semneze astfel de angajamente si sa scrie acele note de protocol, pe care le-au ametit asa cum au stiut ei mai bine. Desigur ca au existat si exceptii… Acei oameni nu cred ca au vreo scuza… Dar sa acuzi aiurea niste oameni care efectiv au contribuit la bunul mers, la supravietuirea Bisericii… mi se pare josnic! Ei, macar, spuneam, au avut scuza de a fi fost obligati sa semneze acele angajamente, sub niste presiuni teribile. Dar Mitrofan ce scuza a avut pentru a se inscrie in UTC, aripa tanara a PCR? Acolo te inscriai de buna voie…

    Va spune, probabil, ca s-a retras… cand si-a dat seama de ororile sistemului… Si are pretentia sa fie crezut si sa i se accepte explicatia, in timp ce el insusi se arata lipsit de orice urma de intelegere vizavi de altii care s-au aflat in situatii mai putin evidente decat a lui (ca diferenta de la a face un rau pentru ca te-au obligat si ai cedat, versus a-l face de buna voie…). Stiu ca este un argument fortat… Dar oare nu la fel de fortat si de ridicol este ceea ce sustine autorul Pigmeilor? Nu va amintesc metodele lui diversioniste de tehnicile fostei Securitati? Cea care ascundea fapte si prezenta lucrurile in asa fel incat sa manipuleze auditoriul in cel mai ordinar mod cu putinta? Sau de Inchizitie? De vanatoarea de vrajitoare, facuta de oameni cu o mentalitate si o moralitate indoielnica?

    Adineauri am vorbit cu un fost participant la conferinta de la Arad, si imi spunea ca un membru al familiei lui Mitrofan le spunea fratilor sa nu ia in seama cartea aceea, pentru ca „ii lucrarea Satanei”…

    In privinta necesitatii exprimarii unui punct de vedere din partea bisericilor unde pastoresc cei pe care Mitrofan si-a permis sa ii numeasca Pigmei, sunt de acord cu tine. La urma-urmei, daca e cineva care ar trebui sa aiba un cuvant de spus, ei bine, acele biserici sunt in primul rand indreptatite sa o faca.

    Prin urmare, ai toata sustinerea mea. Mai mult decat atat, fiind consecvent principiului enuntat – de a incerca sa ofer argumente reale care ar putea contrabalansa avalansa de informatii partinitoare oferite de adevaratul Pigmeu, iti voi oferi si voi oferi oricarei biserici doritoare sa faca lucrul acesta spatiu aici, pe blogul meu, pentru a posta punctele lor de vedere oficiale.

    Daca vrem o judecata dreapta, atunci mie unuia imi este cat se poate de clar – Mitrofan nu este capabil sa gestioneze astfel de lucruri. Daca in privinta mea, care nu am avut de-a face cu Securitatea (doar ai mei au fost sicanati, atat parintii, cat si bunicii), Mitrofan si-a permis sa ASCUNDA acele informatii care nu i-a convenit si sa le scoata din contextul lor, sa le manipuleze pentru a ajunge la acea concluzie de om bolnav, atunci imi dau seama cum a putut reactiona in fata atator dosare… Ceva de genul „a, asta e de bine… o scoatem… nu ne intereseaza… X-ulescu a fost „dusmanul poporului”… Asa cum am spus, omul isi tradeaza „scoala”… si mentalitatea…

    Deja, pentru mine unul, a trecut de mult de faza „spune-l Bisericii”. Biserica stie situatia lui. La fel si familia, care ii priveste lucrarea asa cum am aflat si eu azi… Prin urmare, cred ca este la faza „sa fie pentru tine ca un pagan si un vames”…

  11. @addsalu

    – se pare ca spiritele s-au incins mult, mult mai mult decat mi-am putut eu inchipui; nici pe departe ca mi-as fi dorit-o.
    – de asemenea nu pot fi de’acord cu asprimile ambilor duelati. Incearcati amandoi sa nu purtati razboaiele altora.
    Adrian, o posibiliate optima pentru dialog apare atunci cand purtatorii accepta realmente posibilitatea ca opiniile (sau punctul lor de vedere) pot fi intradevar gresite. Adevarul absolut nu poate fi detinut de cineva anume pe Terra asta; asadar franturi din el detinem sau uneori pretindem ca detinem si noi.
    Cu siguranta ‘isoriile’ copiate din arhivele securitatii si insirate intr-o carte nu vin cu o pretentie de adevar absolut; sunt o istorie subiectiva cu siguranta a securistilor (cum ai si spus). Totodata nu este deloc un motiv de mandrie pentri nimeni care are asa note informative; nici motiv de jubileu pentru altii care n-au de nici un fel.
    Oricum, daca unu din voi vrea sa-l ‘ridice’ pe celalalt, asta nu se va face niciodata de pe-o treapta superioara.
    Intrebarea ce i-am adresat-o lui Adrian inca ramane; cu totii uneori devenim un avocat al Deavolului in diferite marimi (cu sau fara o stiinta foarte constienta) dar sa nu ne avantam prea tare in aparari, precum nici in judecati. De altfel judecata cum ati mai spus este a Domnului si noua nu ne este data pt. ca suntem incapabili insa nu stiu daca apararea ne-ar fi data chiar cu mana larga. Apararea face si ea parte tot din judecata.

    Adrian, te cred si stiu cum este cand – you can’t reason with a man- dar solutia nu este o riposta acida mereu si mereu.
    Din totdeauna lucrurile s-au vazut diferit dintre Bucuresti si Timisoara (est-vest); eu sunt undeva la mijloc 🙂 hehe. Trebuie sa recunosc capacitatea din tine „La noblesse oblige” la fel pot spune si despre adversarul tau, chiar daca nu subscriu ambilor.

    In final imi exprim dezamagirea vis-a-vis de poporul roman; am mai facut-o o data fugitiv in al 2-lea comentariu al meu.
    1. Pt. ca nu am avut romani fermi pe acest taram spiritual in vremuri tulburi, grele, de prigoana. Il admir daca pot spune la maxim pe R. Wurmbrand; capacitate si profunzime de gandire si traire. A sustinut si promovat si luptat pt. biserica subterana (nu ma pot abtine sa nu spun ca acest termen lipseste cu desavarsire din ‘providenta’ fr. Ioan Bunaciu – domnia lui are biserici construite din piatra si orchestra)…no offence. Wurmbrand era evreu… chiar daca a iesit in topul celor mari 10 romani. Pot fi mandru cu un evreu ce a suferit din partea romanilor.
    2. Cu toate astea in trecut ma declar intrigat conducerea pocaitilor nostrii chiar si de azi. Traim oare vremuri de apostazie?
    3. Avandu’le pe’acestea 2’a vad azi ca fiind roman pot intelege destul de mult, si nu-mi plac batai dintr’astea tipic romanesti.

    Ma opresc din scris… ca „vorba multa saracia omului”

    v-am salutat …. cu P@CE

  12. @ Bibicus – ai dreptate in multe din afirmatiile tale. Voi mai reflecta indeosebi in privinta unora dintre ele si apoi voi lua o decizie in ceea ce priveste acest conflict re-declansat, cu buna stiinta, de oponentul meu ideatic.

    Ma bucur ca ai remarcat faptul ca tind sa actionez conform principiului „la noblesse oblige”. Totusi, nu vad unde ai sesizat acest principiu la Daniel Mitrofan, din moment ce nu mi s-a acordat niciodata posibilitatea de a imi apara nu doar ideile sustinute, ci si imaginea pe care tine cu tot dinadinsul sa o prezinte distorsionat… Mie atitudini de genul acesta mi se par nu doar ca s-ar bate cap in cap cu principiul enuntat, ba chiar l-ar sfida pe fata. Mi se pare o atitudine mai degraba miseleasca, de genul musca si fugi…

    Dar, in fine… Cine priveste obiectiv faptele poate trage concluziile care se impun. Cu toata stradania mea, imi dau seama ca in momente de felul acesta nu poti fi obiectiv, mai ales cand multi dintre cei care ma cunosc ma suna si imi spun ca sunt stupefiati de neobrazarea si de lipsa de fair-play cu care se joaca si se ataca, mai nou, in mediul evanghelic romanesc. Nu este nici primul si, din pacate, nu va fi nici ultimul caz… Aici exista insa un numitor comun: Daniel Mitrofan.

    Asa cum am mai spus insa, nu sunt dispus sa ii mai trec cu vederea lui Daniel Mitrofan obrazniciile si atacurile nejustificate facute in spatiul public. Asa cum el are o imagine publica (asa cum e ea), si eu am o imagine publica. Sunt dispus sa imi recunosc greselile si sa imi accept slabiciunile, insa nu voi accepta minciunile sfruntate si mojiciile nimanui. Nici macar pe cele ale unora care-si spun frati (dar care, conform afirmatiilor celor din propria familie, au facut „lucrarea celui Rau” si, mai mult, continua sa o faca).

    PS Dupa cum vezi, Bibicus, cuvintele tale insele au fost scoase din contextul lor general, iar o deschidere combativa spre dialog a fost transformata in acel atac murdar.

  13. Pentru cei care la revolutie aveau doar 12ani si nu au facut rau nimanui,as vrea sa le spun ca ar fi bine sa nu comenteze ,pentruca nu au trait acele vremuri urite si de trista amintire cind nu stiai unde sa vorbesti ceva important in casa ta,de fapt la fel se intimpla si acum.
    As vrea sa-i intreb pe cei ce critica cu asa mare interes pe Mitrofan, nu-l cunosc nu stiu cine este dar ceea ce a scris de citeva persoane a venit sa-mi confirme ce banuiam de multi ani si imi era frica sa afirm asa ceva { vreau sa spun despre persoane pe care le cunosc personal si prin ceea ce au facut au dat dovada clara de tradare la adresa fratilor}.
    Dar vreau sa intreb ceva, oare in fata Domnului puteti sa-i aparati,aveti aceasta putere ,aveti acest drept,stiti citi frati si surori au suferit din cauza unor frati pe care voi ii aparati .
    Daca ii iubiti cu adevarat indemnatii sa-si ceara iertare de la fratii lor inainte de pleca de pe acest pamint ,usurati-le judecata in fata Domnului,nu-i faceti sa se vada nevinovati si buni ca veti raspunde si voi in fata Domnului,nu glumiti cu astfgel de lucruri, Domnul sa va lumineze

  14. @ Ioana – Stimata doamna, faptul ca la Revolutie aveam 12 ani este total irelevant. In Biblie veti gasi cazuri ale unor oameni care au ajuns imparati la 12 ani, ba chiar si la varste mai fragede. Ceea ce omiteti Dvs este ca in momentul de fata NU mai am 12 ani, ci 31. Iar specializarile pe care le am in mai multe domenii imi permit sa vad limpede cand cineva trateaza cu amatorism un astfel de subiect important.

    Ideea pe care o sustineti – „daca ii iubiti cu adevarat indemnatii sa-si ceara iertare de la fratii lor inainte de pleca de pe acest pamint ,usurati-le judecata in fata Domnului,nu-i faceti sa se vada nevinovati si buni ca veti raspunde si voi in fata Domnului”, este sustinuta de Daniel Mitrofan. Toate bune si frumoase, si poate ca m-ar fi convins de bunele lui intentii daca nu ar fi fost multiple alte lucruri care sa imi are (mie si multor altor persoane) faptul ca aceste intentii nu au fost tocmai curate. Cum altfel va explicati faptul ca, in cartea lui, pe care chiar parintii lui Mitrofan o considera „lucrarea Satanei” (!!!), el ii demasca doar pe cei apropiati lui Otniel Bunaciu (Bunaciu sr., Talpos etc.), si nu sufla un cuvintel despre cei din cercul fostului presedinte al cultului, Paul Negrut? Oare pe acolo… chiar nimeni sa nu fi colaborat, sa nu fi avut nevoie de pocainta?

    Stimata doamna, cum va explicati aparitia cartii exact in momentul in care Otniel Bunaciu candida la presedintia cultului baptist? Exact in timpul celei mai murdare campanii din istoria cultului?

    Cum va explicati faptul ca Daniel Mitrofan nu a mentionat absolut nimic despre dosarele de urmariti ale celor mentionati de el in Pigmei si uriasi? Cum va explicati faptul ca reputatia unor oameni care au avut o marturie frumoasa in Biserica (a se vedea cazul Dugulescu) a fost murdarita, in conditiile in care cei din biserica pe care a pastorit-o si care, indubitabil, ar fi fost singurii indrituiti sa spuna ceva rau de el, nu au avut decat cuvinte bune?

    Cum va explicati faptul ca Daniel Mitrofan nu admite pe blogul lui argumentele care ii demonteaza acuzatiile puerile? Sa fie asta oare o dovada de buna credinta si de intentii curate? Cu tot respectul, dati-mi voie sa ma indoiesc.

    Indraznesc sa afirm ca el face jocul cuiva. Poate ca a intrat in el cu intentii curate, dar asta nu este o scuza.

    I s-a sugerat in numeroase randuri sa se documenteze serios, sa caute sprijinul unor oameni competenti – si, slava Domnului, sunt destui… unul dintre ei avand chiar o pozitie insemnata la Arhivele Nationale, daca vrea intr-adevar sa faca un demers serios…

    Ceea ce face el este sa scoata din context unele paragrafe, din care se poate deduce orice. Ca sa va puteti imagina efectul unui Diotref-Mitrofan, cum a fost numit, este suficient sa va imaginati cum ar fi perceput azi apostolul Pavel daca un astfel de „cercetator” ar fi scos din tot Noul Testament doar paragraful in care el le pazea hainele celor care-i ucideau pe ucenici, si apoi a luat scrisori de recomandare de la mai-marii evrei pentru a-i prigoni pretutindeni. Oare acesta sa fie Apostolul Pavel? Oare, scotand cu buna stiinta paragrafele (ba chiar dosarele intregi de urmariti) care i-ar putea dezincrimina, nu demonstreaza el limpede ca au dreptate parintii lui afirmand ca „Pigmei si uriasi a fost lucrarea Satanei”?

    Judecati Dvs singura, stimata doamna… Si nu uitati ca lucrarea in cauza a fost scrisa de un fost membru al Uniunii Tineretului Comunist din Romania… asta apropo de colaborarea cu regimul comunist pe care o incrimineaza uitand acest „detaliu”…

    De ce ar avea el caderea sa vorbeasca, iar „cei care la Revolutie aveau 12 ani” nu?

  15. Regret pentru tulburarea ce v- am provocat-o,nu asta am dorit si nici sa il apar, pe D. Mirofan, v-am spus nu-l cunosc,dar am trait acele vremuri si le-am simtit pe pielea mea,dar daca aveti parinti si daca sunt sinceri si daca au fost credinciosi in acele vremuri va pot povesti ce au trait.
    Dar acele vremuri m-au marcat foarte tare si nu as vrea sa va influientez eu cu nimic, o parte mare din ce a scris Mitrofan sunt lucruri foarte reale ,doar ca la vremea aceea ni se spunea despre anumiti pastori ca sunt impotriva cultului sau a departamentului sa ne departam de ei si multe lucruri urite.Doar ca acei pastori nu s-au compromis printre ei era si fratele Dugulescu,Olah ,si inca altii care nu erau bine vazuti de cei care erau compromisi, nu vreau sa dau numele celor care sunt in viata, dar atunci nu stiam dece se comenta asa despre ei ,dar credeam ce se spunea pentruca ca doar ne spunea o persoana cunoscuta sa nu spun cine. Nu are rost sa va contrazic cu nimic pentruca tot ce am trait atunci si am vazut acum s-a confirmat,dar Domnul va judeca cu dreptate pe fiecare,pentruca nu a-ti trait in acea perioada va implor stati si sa cintariti bine totul, aveti aceasta putere sunt convisa si mai ales ca doriti dreptatea Domnul sa va ajute.

  16. Stimata doamna,

    Nu doar ca am parinti care au trait in acea perioada, am avut si bunici care au avut de suferit. Mama mea a fost nevoita sa renunte la serviciul ei de la Comertul Exterior pentru „vina” de a avea rude emigrate in America. Iar bunicul meu, fost diacon al celei mai mari biserici protestante din Bucurestii acelei perioade, a fost „mazilit” de Securitate. Deci, cunosc ce a fost. Cunosc si metodele murdare despre care vorbiti.

    Ceea ce m-a intrigat a fost nu faptul ca cineva incearca sa faca lumina in trecutul nostru nu foarte indepartat, ci modul murdar in care manipuleaza unele fapte pentru a-i ataca pe unii si altii si pentru a plati fie politele sale, fie pe ale mentorului sau (oricine ar fi acesta).

    Spuneti despre Dugulescu ca nu s-a compromis. Asa sustin muuuuulti altii. Nu insa si Mitrofan, care a prezentat (cu rea intentie, pentru ca altfel nu pot intelege de ce) doar unele aspecte din trecutul lui, din care reiese exact contrariul. Au fost voci care au spus ca acest lucru a contribuit, din pacate, la moartea domniei sale. Nu spun ca sustin afirmatia, ci doar ca Dugulescu este exponentul mizeriei si al manipularii grosolane, lipsita de orice scrupule, perpetuata inca de Daniel Mitrofan.

    Ceea ce am incercat eu sa fac, intr-o masura prea mica din pacate, a fost sa prezint anumite aspecte care ar putea echilibra situatia. Si nu cred ca am nici un motiv sa imi fie rusine pentru lucrul acesta.

    Cred ca este necesar ca Biserica sa aiba acces la dosarele celor care i-au condus destinele in acele vremuri tulburi. Dar la ele in intregime, nu la fragmente culese cu o marsava grija si prezentate intr-o maniera manipulatorie, pentru ca cineva sa isi atinga scopurile murdare. Cred, de asemenea, ca cei vizati ar trebui sa aiba oportunitatea de a isi explica pozitia si atitudinile, iar, acolo unde au facut-o deja, acestea sa fie mediatizate. In fine, consider extrem de importanta pozitia oficiala a Bisericii, a comitetelor bisericilor pe care le-au pastorit in acele vremuri tulburi, precum si marturia oficiala a oricarei persoane care poate declara, cu deplina curatie de cuget, ca a avut de suferit de pe urma lui X sau a lui Y.

    Din pacate, in privinta asa-zisei carti a lui Mitrofan, sunt extrem de multe lucrurile care o descalifica si care, deopotriva, ii descalifica autorul.

    In masura in care va fi posibil, voi sprijini orice demers ONEST de a cerceta istoria reala, autentica, a Bisericii din perioada comunista. Dar nu pot ramane impasibil vazand cum niste fosti PCR-isti sau UTC-isti isi permit sa acuze oameni care au zidit biserici, au infiintat institutii cultice, universitati si carora le-au trecut prin maini sute de oameni care au avut, la randul lor, contributii marcante penntru binele si propasirea Bisericii.

    Cu stima,
    E. A. Sarbu

  17. EU nu inteleg ce doresc unii de la Dniel mitrofan. era mai bine daca mai treceau citiva ani si firma asta cu dosare parlamentul iar fi inchis portile si erau toti popii de toate culorile fericiti. A proape toti predicatorii care li sa dat voie sa mear ga la studii in ELVETIA si AMERICAau facut cite un compromis.chiar si PETRU DUGULESCU care a calatori foarte des in america si a fo st pina laCASA ALBA .Si gur ca la intoarcere departamentul la chemat sa le spuna tot . Numai ca stia ce sa le spuna dugulescu si la un moment dat s-au suparat cai duce cu zaharelul.Pentru toate graselile fr DUGULESCU a platit cu maini rupte picioare rupte si cu multe necazuriFratele petrica a luptat mipotriva lu MARA BARBATEI si a unora care seamana cu BUNACIU .EU va intreb APOSTOLUL PETRU sa lepadat de ISUS in curtea marelui preot. Du pa ce a plins cu amar ISUS spune TU ESTI PETRU SI PE ACEASTA PIATRA VOI ZIDI BISERIOCA MEA.CHIARsi iuda a plins numai la noi nu plinge nici un vinzator. Dar se predica in continuare cu tupeu NIMENI NARE VOIE SA SLUJEASCA LA DOI STAPINI.Asa ca ei . pot sa predice in continuare ca vinovat e DANIEL MITROFAN ca ia scos la luminaTUNEApredica linistit la biserica WINDSSOR in CANADAsi are ca invitat peBUNI COARU GAVAGINA in AUSTRALIA si STANCA dupa ce sia slujit patria sa in tors si sta linga timisoaraSi alti in patria noastra..

  18. @mircea miclea – eu nu stiu ce doresc UNII de la Daniel Mitrofan. Stiu doar ce vreau EU de la domnia sa: sa incerce sa redea informatia in mod obiectiv, nu manipulatoriu si nici ca arma impotriva celor care nu se afla in „tabara Negrut”. L-ati auzit cumva pe Mitrofan facand vreo „demascare” a vreunui pastor din cercul lui Paul Negrut? Oare cei de acolo chiar nu au studiat nici unul prin strainatate, cum spuneti, nu au fost prin America pentru strangere de fonduri etc. – daca chiar considerati aceste lucruri ca fiind „dovezi” ale „tradarii”?

    Stimate domn, problema mea legata de Mitrofan este ca manipuleaza in mod grosolan unele realitati. Daca din tot Noul Testament cineva ar fi procedat ca Mitrofan, lasand cititorii sa afle doar de tradarea lui Petru, pe care o mentionati, nu si de contextul in care s-a petrecut si de modul in care au evoluat lucrurile ulterior, cu sigurannta ca Petru nu ar mai fi fost privit azi asa cum este, ci ar fi fost considerat doar un simplu tradator… Ei bine, asta este diferenta dintre ce face Mitrofan si ce ar face un om bine intentionat.

    Apropo… cum va explicati faptul ca pana si cei din casa lui Daniel Mitrofan au afirmat ca el a facut lucrarea Satanei? Cum va explicati atacurile lui gratuite si murdare la adresa multora dintre cunoscutii sai? Cum va explicati denaturarile si dezinformarile pe care le-a publicat inclusiv referitor la persoana mea? Cum va explicati faptul ca el nu ramane la „judecata fratilor”, solutia biblica si singura reteta care ar putea duce la ceea ce afirma ca isi doreste sa obtina – pocainta celor incriminati… – ci posteaza pe site-uri publice („judecata lumii”…) toate mizeriile acelea? Oare un om cu o inima curata ar face asta, stimate domn? Eu cred ca faptele vorbesc de la sine…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: