Publicat de: Adrian | Decembrie 9, 2009

Cadoul perfect de ziua mea

Pregatiri intense, ca de obicei, in preajma zilei de Mos Nicolae, ca nu cumva Haiducul sa fie dezamagit. E drept, e criza, asa ca a trebuit sa fim mult mai atenti la cumparaturile de anul acesta. E drept, exista si tot felul de „artificii” la care se poate recurge, de exemplu DVD-ul cu Tom si Jerry pe care il astepta… ei bine… se pare ca l-a cumparat „Mosul” si ca i-l va aduce el…

Strategii peste strategii, si dintr-o parte si dintr-alta… La un moment dat, cu foarte putin timp inainte de momentul X, piciul scoate asul din maneca: scrisoarea pentru Mos Nicolae… Bafta noastra a fost ca persoana careia i-a dictat-o, avand in vedere faptul ca inca nu stie sa scrie… dar invata el!… -, a fost „ministrul de finante” al familiei noastre… Dupa ce a ascultat o lista extrem de lunga si de costisitoare, au inceput negocierile… Ea, ca nu e buget, el, ca e dispus sa mai lase…

– Mai mami, dar trebuie sa te gandesti ca nu poate nici Mosu’ sa iti aduca atatea, pentru ca mai sunt atatia alti copii pe lumea asta…

– Dar, mami, eu am fost cuminte…

– Da, mami, ai fost cuminte, insa trebuie sa fii si rezonabil, sa intelegi ca, si daca ai fost cuminte, Mosul tot nu poate sa iti aduca toata lista aia… Trebuie sa te gandesti la ce vrei din ele, sa iti alegi ceva, si dupa aceea vedem, daca poate si Mosul…

Ma rog, negocierile au durat destul intre ei doi… Cert este ca, cu doar o zi inainte de momentul X, a gasit scrisoarea… tati… De negocieri am aflat mai tarziu… Si am aflat ca vrea o masinuta „Roary cu radio-comanda”…

Ei bine, facui ce facui, ma gandii ce ma gandii, si am gasit raspunsul la o alta intrebare. Cu ceva timp inainte, tatal meu imi facuse un cadou in bani, ” sa imi iau ceva de ziua mea (adica exact de Mos Nicolae…), si sa-i spun ce mi-am luat, din partea lui”. Ei… Acum vedeti legatura? 😀

Aglomeratie mare intr-un mare magazin bucurestean… In mod special la raionul de jucarii… Cred ca am gasit ceea ce cautam, dar nu vad scris nicaieri numele personajului din desenele animate pe care le savureaza Luca al meu si, cum nu imi permit sa dau gres, o caut pe responsabila de raionul cu pricina si o abordez direct:

– Sunt in misiune pentru Mos Nicolae. Am pe lista o masinuta Roary cu radio comanda. Ma puteti ajuta sa o gasesc?

M-a indrumat catre ultimele doua exponate, din care am insfacat triumfator una, chiar inainte ca un alt reprezentant al lui Mos Nicolae sa o abordeze:

– Nu va suparati, unde gasesc o Hannah Montana?… Apoi un alt tatic, care cauta un costum de Spiderman…

Cert este ca, a doua zi, dis de dimineata, piciul nostru s-a trezit cu noaptea in cap, dupa ce de cu seara se culcase devreme, ca niciodata (pe la vreo 9 si jumatate…), a venit la noi in dormitor topaind ca un iepuras si zicandu-ne, cu un entuziasm molipsitor:

– Hai sa vedem daca mi-a adus Mos Nicolae comanda!…

Ne-a umflat rasul instantaneu, dupa care, stapanindu-ne, am replicat:

– Ce sa-ti aduca? Comanda? Pai, mai tati, tu te crezi la restaurant? Tu comanzi, Mosul noteaza si vine cu ce i-ai cerut? Nu, tati, tu il rogi, ii spui ce ti-ai dori, iar el, in masura in care poate, DACA poate, incearca sa tina cont de asta…

– Dar eu am fost cuminte…

– Da, tati, dar sunt copii care, chiar daca au fost cuminti, nu primesc mereu ceea ce isi doresc, pentru ca pur si simplu Mosul nu poate intotdeauna sa le aduca…

Cu ceva timp inainte avusesem o discutie cu Dulcineea mea pe tema cadoului, destul de costisitor dealtfel, precum si a „surselor de finantare” (am elucidat faptul ca a fost cadoul pe care mi l-am ales de ziua mea… pe care i l-am dat Mosului sa i-l duca Haiducului…) si, desigur, au fost rostite atat argumente pro, cat si argumente contra… De la faptul ca se va juca, foarte probabil, cateva zile cu noua achizitie, dupa care o va pune peste gramada de alte jucarii, la faptul ca nu va aprecia la adevarata lor valoare niste eforturi considerabile pentru noi, pana la faptul ca vrem ca totusi sa aiba ceea ce isi doreste, in limite oarecum rezonabile, pentru ca ne dorim sa se bucure de copilarie… si asa mai departe… Toate sunt argumente de ordin subiectiv, este drept, insa sunt discutii pe care orice cuplu normal, functional, le are, le poarta… si sunt probleme pe care este bine sa ni le ridicam, fie si doar din cand in cand…

In fine, coboram cu totii, piciul mai repede decat toti, si, cu un entuziasm molipsitor, da totul la o parte si isi vede visul cu ochii… o masinuta Roary cu radio-comanda…

Bucuria de pe chipul lui m-a convins ca mi-am ales cadoul perfect de ziua mea… Desi nu m-as fi putut gandi ca, la 32 de ani, un barbat isi poate dori o… masinuta cu telecomanda…   🙂

P.S.   Pentru ca tot v-am relatat momentul… Dupa ce s-a uitat la tot ce a primit, piciul a tinut mortis sa verifice si pantofii nostri…

– Ia uite ce si-a dorit tataie… si mami… si tati… mandarine… banane… dulciuri… Pentru ca, daca asta au primit, inseamna ca asta i-au scris lui Mosu’ ca isi doresc… Nu e frumoasa, superba, extraordinara copilaria?…  🙂

Anunțuri

Responses

  1. Va invit sa citizi un articol despre hip hopul in muzica crestina [… moderat…]

  2. V-am moderat comentariul. Off-topic.

  3. Adrian, în primul rând …”La mulţi ani!”, pt că am înţeles că a fost ziua ta. Îţi doresc numai bine alături de cei dragi şi mai ales alături de minunatul tău fiu. De fiecare dată când citesc cele povestite te tine, mă umplu de o mare veselie. Ai toate motivele să fii mândru de el şi recunoscător Celui de Sus. Până la urmă, fiul tău este cel mai mare cadou pe care Dumnezeu ţi l-a făcut. Să vă bucuraţi cu toţi de el!

    Am râs pe cinste că te-ai ales cu aşa cadou de ziua ta. o maşinuţă. Măcar ai încercat-o puţin, aşa, de dragul vremurilor când erai cel mai mare pilot şi mecanic de maşinuţe? 😀 Stai liniştit, eu la 39 de ani m-am trezit într-un magazin de jucării că încercasem mai toate maşinuţele şi tare îmi mai plăcea acest lucru. Spre amuzamentul vânzătoarei!

    Aştept cu drag şi alte „episoade” haiduceşti! 🙂

  4. Alex,

    Multumesc mult pentru urari… Si… da, fireste, sunt recunoscator pentru piciul meu. Mai mult decat atat, sunt chiar mandru de el, ceva in genul „that’s my boy!” din Tom si Jerry… Deh, cine are copil citeaza, mai nou, nu din clasici, ci din… desene animate… din povesti… 🙂

    Nu am incercat-o… Dar i-am aratat cum functioneaza… 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: