Jurnalul sârbului

Felicitari pentru noul tau loc!
Pentru ca vad in tine un talent te indemn, sa dai mai departe .
Suntem fericiti sa te citim,fii binecuvintat tu si familia ta .

@Dayanna – te voi contacta in privat, pe adresa de mail pe care ai trecut-o aici. Ma bucur mult pentru ca te-ai gandit la fetita ta atunci cand ti-au trecut prin minte acele ganduri. Nu te gandi doar ca nu ai mai vedea-o daca ai face acel gest, ci gandeste-te si la faptul ca i-ai putea marca intregul destin… Toata viata ei s-ar gandi si ar incerca sa isi explice „de ce? de ce ai facut-o?”

Daca ai timp, incearca sa citesti cateva marturii ale unor astfel de supravietuitori ai unor sinucigasi pe blogul pe care l-am dedicat celor care cocheteaza cu gandul sinuciderii sau care sunt supravietuitori, urmasi ai unor oameni care au ales suicidul. Adresa este http://suicid.wordpress.com.

Te voi contacta in cursul zilei de azi. La prima vedere, cred ca ai nevoie nu de un psiholog licentiat si in teologie, ci mai degraba de un pastor. Il voi contacta pe un amic de-al meu, il voi ruga sa citeasca ce ai scris aici si, cu permisiunea lui, iti voi trimite datele sale de contact.

Intre timp, ti-as sugera sa (re)citesti cartea Iov. Pe mine unul m-a ajutat mereu in vremuri negre… Era un prilej permanent de a-mi reminti ca situatia mea nu-i este necunoscuta lui Dumnezeu si ca, oricat de multe ar fi problemele cu care m-as confrunta intr-un anumit moment, Dumnezeu a fixat o limita, dincolo de care nu se va trece… Iar la sfarsitul tuturor, daca voi ramane in viata in ciuda tuturor greutatilor si a tentatiilor de a o termina cu viata asta (vei vedea ca si Iov a fost ispitit sa o faca…), vei vedea binecuvantarea lui Dumnezeu…

Nu e usor, dar nimeni nu ne-a promis ca va fi usor… Iisus Christos ne-a spus ca vom avea necazuri… dar ne-a spus si „indrazniti, caci Eu am biruit lumea”, un fel de „capul sus, copii, caci eu voi fi cu voi, nicidecum nu va voi parasi”…

@Dayanna – eu inca nu am primit nimic. Nu-i bai in legatura cu sunatul, ramane varianta e-mailului. Poate chiar e un avantaj uneori… cand scrii reusesti sa iti aduni mai bine gandurile…

@corina – prea ma „domnesti”… Ma faci sa ma simt de 100 de ani si nu am decat 30. Sau ma faci sa ma simt mult mai important decat sunt…

Pentru prieteni sunt, simplu, Adrian. Deci… te rog sa ma tutuiesti…

Am citit majoritatea postarilor la diferite subiecte si mi-a atras atentia Dayanna care spune ca este in Marea Britanie si se pare ca trece prin momente mai dificile. Eu locuiesc tot in MB deci daca ar dori mi-ar face placere sa ma contacteze sa ne cunoastem si sa vorbim.
Nu am stiut alt mod de a o contacta de aceea am ales aceasta cale.
Deci daca v-a dori sa ma contacteze imi poate scrie pe adresa danaestaicu@yahoo.co.uk
Multumesc si binecuvantari !

Mai omule… pe langa ca am dat total accidental de blogul tau, am pornit pana si calculatorul accidental si accidental sunt treaz la ora asta … am ramas si fascinat de pledoaria ta pentru antropologia filozofica pe care ai rezumat-o aici ( … o adevarata enigma).
N-am citit decat cine sunt … si nici nu o sa citesc mai mult, insa … trebuia sa las un comment. Nu ma lasa inima sa inchid browserul. Bine ca m-ai sunt si oameni ca tine, puncte albe in vastul complex de bloguri inutile, fara idee, fara pic de simt artistic sau pe romaneste spus … tampite.
Daca mi-ai fii student ti-as da un 10 ;).

buna.
ma numesc Madalin sunt un crestin din Petrosani si acum descopar lumea blogurilor si ma bucur ca am dat de tine. urasc formalismul cu toata puterea si fatarnicia si in special relogiozitatea crestina. Apropo de psihologie, ieri am fost la psiholog pentru angajare si am vb un pic cu psihologul dupa teste si mi-a zis ca ce bine ca m-am intors spre religie, nu m-am putut abtine sa nu i contrazic ca nu am nici o legatura cu religia si ca de fapt asta este cea mai mare buba a crestinismului contemporan ca a ajuns o religie la fel ca toate celelalte.
Acum ce sa spun despre blogul tau? Mi-a placut mult, si mi-ar place sa vb mai mult pe viitor. Si mie imi place psihologia si de mult caut un psiholog crestin care sa aibe discernamant in ceea ce alege din aceasta stinta umanista(printre altele nu suport umanismul si accentul tot mai mare pus pe om si pe cat de maret e el…..:) acum mi-am adus aminte ca am zis ca am sa postez asta undeva pe net….. Duminica am predicat intr-o biserica, nu are rost sa ii dau numele, si vb impotriva duhului lumii am zis ca filozofia lumii care a influentat in parte si biserica este: „Din om, prin om si pentru om sunt toate lucrurile. A lui sa fie gloria.” si o femeie din Adunare a raspuns cu Amin.
Nu mi-am putut crede urechile. Am subliniat ca nu este de loc amin la afirmatia asta, dar ea a aratat ca intradevar biserica sau asa zisa biserica este afectata de acest umanism sec.
sper sa vb mai mult si in caz ca ai timp la dispozitie sa mai incurajezi un tanar crestin care nu este parte a vreunei denominatiuni care se lupta sa gandeasca in stereotipuri, care are nevoie de ajutor atat timp cat este sincer, scriptural si nestandardizat m-as bucura sa povestim. Multumesc mult

,,Smerenia merge inaintea slavei”

Ce sentiment delicat te incearca daca stii ca cineva te asteapta…
Asa cum sunt pe blog eu vin
Stiinta n-am
Tu-mi fii alin,moncher
Eeeee,dar tot la jupinache imi sta gindul
Nici o poza cu printisorul…
Simt ca ma topesc de dor dupa piticul tau

De curiozitate, oare crestinii cu cine voteaza?
Eu voi vota PD-L.
Argumente: imi place Macovei, Blaga…; nu-mi place Tariceanu si toate ordonantele lor de urgenta si in special prietenia lor cu PSD .
Avem alte alternative?
Doresc sa cunosc niste opinii competente legat de implicarea crestinilor in politica. Eu cred ca e de datoria noastra sa ne implicam, sa le supunem romanilor ca exista si oameni curati, care doresc sincer binele romanilor, care se pot implica in proiecte de legii care pot usura de exemplu viata mamelor care stau acasa ocupandu-se de ocupatia copiilor in detrimentul unui salariu (care inevitabil diminueaza veniturile familiilor).
Am sansa ca sotul meu sa mai faca niste „lucrari” in afara serviciului din care mai aduce niste bani.
Ce ne facem cu cei care nu pot beneficia de aceasta.
Fac cu copii temele, au o masa calda (cel mare- 10 ani, cel mic 6 ani- l-am mutat la o gradinita cu program de 4 ore), cand vin de la scoala, gradinita ma pot ocupa mai mult de ei, dar de cand am ramas acasa (6 luni) s-au redus veniturile.
Cel mare, din cauza ca statea foarte mult timp singur acasa dupa de venea de la scoala, cu calculatorul si tv, dupa ce isi facea temele , se cam salbaticise, aproape ca a facut o depresie si m-am hotarat sa raman cu ei o perioada, iar acum , dupa aproape 6 luni, nu vor sa ma lase sa ma duc la munca.
Acest subiect trebuie dezbatut pe larg si chiar va rog sa o faceti , si sa propuneti si niste solutii.
Credeti ca se poate emite o lege prin care sa sa acorde o suma de bani conditionata chiar de rezultatele scolare ale copiilor, de efectele vizibile in viata copiilor nostrii atunci cand te ocupi tu ca parinte de el, nu strada, nu numai invatatorii, nu prietenii, calculatorul, televizorul….
V-am ascultat de multe ori emisiunile pe aceste teme dar cum poti plati facturile si toate cheltuielile de scoala, doar dintr-un salariu, in cazul sotului meu fericit de 2000 ron (avem credit de ~700ron la banca pt materiale de constructie), care nu este suficient deoarece construim la casa in care stam cu 2 copii(terenul e de la primarie) de 10 ani la ea si inca stam intr-o camera 4 persoane,pentru ca celelalte nu sunt gata.
Nu mai pot sa stau ca tb sa continui activitatea la bucatarie (curatenie si pregatit masa copiilor)
Astept sfaturi.
Imi plac foarte mult emisiunile tale addsalu.
Pacat ca nu le pot asculta pe toate.

Am intrat pe blogul tau,probabil,ca multi altii cautand anumite informatii,in cazul meu dorinta de informare pentru infiintarea unui ONG.
De ce am ramas mai mult?
Titlul tau,,Jurnal de tatic,,m-a atras.
Am dorit sa aflu mai multe despre tine ,apoi…am dorit sa te citesc mai mult pentru ca mi-ai parut o personalitate complexa si..iata-ma rasfoindu-te cu interes.
Surprinzator,nu scriu pe bloguri,nu imi place sa intru in vorba doar de dragul de fi,,pe acolo,,
Observ ca se nasc multe subiecte legate de crestinatate,de credinta…frunzaresc,trec mai departe…
Sunt generatia (35 ani) care nu a avut credinta incetatenita din familie,atunci era ceva ascuns,credinta era in suflet.
Credinta pentru mine ,si acum,inseamna:bun simt,respectarea regulilor moralitatii,linistea mea sufleteasca,dorinta de a fi alaturi de aproapele meu,dar sunt nascute aceste reguli dintr-o credinta in divinitate,m-am intrebat de multe ori?
Sunt aceste reguli pe care le consider esentiale pentru o viata echilibrata social si spiritual,dictate de credinta in divinitate?
Am intalnit atat de multe persoane fatarnice,care sub acoperisul bisericii si facand uz de credinta,ca oameni au un comportament ce lasa mult de dorit…
Si atunci mi-am pus intrebarea…
De ce biserica?
De ce cautam linistea in interiorul unei incaperi?
De ce acceptam reguli impuse de crestinatate si nu respectam regulile de moraliltate(ciuadata exprimare,m-am jucat putin cu cuvintele:) )
Daca consider ca exista ceva divin care ne coordoneaza drumul in viata?
Hm…
Echilibrul l-am gasit in interiorul meu,constientizarea greselilor si acceptarea repercursiunilor survenite ulterior,a fost interpretarea atat de des folosita in regilie,,pentru greselile noastre platim,,

Sper ca vei gasi pertinent comentariul meu,
sunt intrebari ce nasc in sufletul meu si incerc sa gasesc calea intre psihologie si religie.
In acest moment ,consider ca acceptarea religiei in cadrul psihologiei,este benefica pentru pacient.

(am stat pe ganduri daca sa postez linkul blogului meu.imi place aici la tine,mi-ar place sa mai discutam,iar EU sunt aici in blogul meu,eu…initial profesional,dar sunt convinsa,ca vei descoperi cine sunt EU cea din spatele a ceea ce scriu)

Pax,
oare chiar multe mame si-ar intrerupe activitatea??
Nu uiti ca traim o revolutie a femeilor?
Femeile superputernice care au o activitate(serviciu),copii de crescut si case de intretinut.
Rar vei vedea o femeie sa stea acasa de buna voie,poate cele care au o conditie materiala foarte buna,dar crede-ma ,acelea sunt implicate in diverse proiecte,fundatii etc.Aceastea nu se duc la serviciu pentru a face bani,ale sunt implicate in diverse activitato ce le dau satisfactii,sentimentul ca sunt importante,sunt mai mult decat mame si sotii.
Daca am incurajat-o pe Maria,
este fiindca la un moment dat se pird pasi din educatia copiilor nostri si atunci trebuie sa avem maturitatea sa luam o pauza,evident daca ne-o putem permite financiar,aici ma refer si la familiile de conditie medie…
Putem alege sa mergem mai departe si sa nu observam comportamentele aparent ingrijoratoare ale copiilor,sa le acceptam sau sa cautam alte persoane pentru a ne ajuta!
Cu respect,
am raspuns celor doua intrebari ale tale:),
Liliana

Alte bolguri crestine? (Vichi)

S-a vorbit si s-a scris mult despre batranii care isi lasa casa unor familii, rude, prieteni, contra ingrijirii acestora.Sunt multe cazuri de genul in care acestia din urma nu isi respecta obligatiile,din nefericire.

Sunt si cazuri in care se intampla invers. Iti iei un angajament(sunt cam 6 ani de atunci) de acest fel si esti chinuit(si intraga familie) de o persoana in varsta care la prima vedere iti starneste toata compasiunea , intri intr-o astfel de „poveste” in care investesti bani, suflet, energie, timp si constati ca orice ai face nu reusesti sa multumesti o altfel de persoana (care pe deasupra este si alcoolica, care o intereseaza daca ,atunci cand te duci sa-i duci ceea ce trebuie, i-ai adus”sticluta”, lucru pe care nu prea vrei sa-l faci ca nu e sanatos in primul rand pt ea – la 86 ani!!!)

Din cauza felului in care arata locuinta (din paianta, veche), nu poti, locui impreuna cu ea , dar te stradui sa ii asiguri tot ceea ce e necesar , pt ca omul vrea sa moara „in casa lui”, nu il poti convinge sa convietuiasca in alta parte.
Deci: are hrana si totusi se duce pe la portile vecinilor si cere de mancare!!!
Te consulti (acum vreo 2 ani cred), cu cei de la Asistenta sociala (parca asa se numesc) si iti spun ca nu poti s-o internezi, sa o duci undeva sa faca un tratament, si uite asa intrii intr-un cerc vicios.Si bineinteles ca esti suspectat de ei ca de fapt tu nu vrei decat sa scapi de ea.
Pensia o cheltuie pe diverse (majoritatea sticle), sunt vecini amatori sa se duca sa-i cumpere „sticlele” uneori omitand sa-i ruturneze restul.

Trist este faptul ca ea spune ca toata pensia i-o ia persoanele care au grija de ea.
Acest lucru a „prins” si esti reclamat de un vecin ca ii furi pensia.
Cand aflii acest lucru, ce reactie poti sa ai?
Ramai socat.
Binenteles ca batrana neaga ca ar fi adevarat (blesteme, injurii)…..dar ramane sa vedem umarea.
Multi ar spune „dar iti ramane ceva”.
Deocamdata investesti, energie, bani, suflet…, si dureros este faptul ca nu reusesti sa o faci fericita!

Nu vorbesc doar la modul general.
E ceva ce mi se intampla. V-am prezentat acest „caz” pentru a stii ca nu toate „povestile” prezentate la TV sau in presa sunt reale.
Ma doare rautatea celor din jur care speculeaza anumite situatii pentru a te rani si poate chiar faptul ca cei abilitati si in masura sa te poata ajuta in anumite situatii(de a inslesni posibilitatea de a trata aceste persoane) nu o fac, crezand ca toti nu suntem altceva decat niste profitori.
Am vazut acum cativa ani la tv un caz similar in care cei care se ocupase de cea cu care incheiase un act dupa cativa ani s-au ales cu nimic si pe deasupra au fost si expusi public, si ceea ce era mai rau nimeni nu ii credea, poate doar…noi.
„Avantajul” nostru este ca din toamna aceasta , nemaiputandu-se deplasa cu usurinta, nu mai pleaca pe strazi.
Cat despre persoana cu reclamatia…nu comentez.
Este mutata de curand in zona(2 ani) si se pare ca nu cunoaste situatia indeajuns de bine , doar de la acei binevoitori care au profitat din plin.Eu si sotul meu nu l-am spus niciodata nimic acelor vecini desi stiam ce fac.

Cu permisiunea Dulcineei tale,esti o minune de baiat,da` mai bine sterge comentu` sa nu te pomenesti cu conserve de sarbatori
Esti asa cum arata poza o lumina din lumina de veci.
Sintem de neam de Dumnezeu.
Si fata lui Moise stralucea coborind Taborul.
Ma intreb daca esti neam cu Sirbu…numele alea de pe listele electorale,Adrian Sirbu cred
Asa de amoru` artei,na.

asadar nu-i cenzura,frate,putem fabula non-stop cu dragutul Adrian

Salutare! Felicitari pentru blog! Vroiam sa iti cer acordul pentru a publica pe site-ul meu (www.prieten.go.ro) o parte din postul Timpul – prieten sau dusman (bineinteles voi indica sursa: addsalu.wordpress.com). Astept raspuns! Mult succes!

Mishto blog. T-aves baxtalo!
BOris C

,,Si mindru-n toate cele”e domnul student,masterand,doctorand de profesie…asta la misto,biensur,cheri.
Daca ai umor nu te vei imbolnavi de inima[rea],amice.

@ Ioan.c Spania – multumesc, si simte-te binevenit aici oricand.

Cu prietenie,
Adrian