Ganduri si dorinte pentru 2008

Sfarsitul de an si inceputul altuia nou este considerata de multi drept o perioada de „bilant”… o perioada in care ei stau si mediteaza la ce a fost bine, ce nu, ce si-au propus, ce au realizat, unde au gresit…

Un alt amic de-al meu imi spunea ca, pentru el, Revelionul nu reprezinta neaparat ceva bun… „De ce?” – l-am intrebat curios… „Pentru ca am senzatia ca iar o iau de la inceput…”

 Pot sa inteleg ambele variante, sincer…

Intr-un fel, si eu am asteptat venirea lui 2008 cu inima stransa… Unul din motive este ca, probabil, pe plan educational, ma asteapta doua luni de foc… poate cele mai dificile din lunga mea „cariera” de „scoler”… cel putin de pana acum… Am un volum de lucrari foarte mare, timpul nu mi l-am planificat asa cum ar fi trebuit… Ei, am cateva scuze bune, cum ar fi aceea ca am fost cu casa in constructie, in santier, pana cand a dat inghetul, apoi a trebuit sa mai aranjez cate ceva la interioare, dar si faptul ca nu am avut o idee exacta despre ce ma asteapta si am estimat gresit duratele de rezolvare a tematicilor… Dar, vorba ceea, mai am ceva timp pana la implinirea dead-line-ului, asa ca voi avea parte de cateva nopti nedormite si, poate, cine stie, cu ajutorul Bunului, voi reusi…

Imi doresc sa petrec mai mult timp de calitate cu familia, desi imi dau seama ca este parca mai greu ca niciodata, datorita provocarilor si cerintelor din ce in ce mai mari carora trebuie sa le facem fata cu totii in ultima perioada – chestii legate de serviciu, de scoala, de „obligatii”… Este greu sa gasesti un echilibru in aceste situatii si sa le impaci multumitor pe toate… Si, mai ales, este foarte greu sa faci distinctia intre „urgent” si important…

 Imi doresc sa finalizez o serie de proiecte incepute – dizertatia, referatele, Jurnalul…

Imi doresc sanatate si putere de munca pentru a imi indeplini obligatiile pe care mi le-am asumat…

Imi doresc o familie sanatoasa in continuare si fericita, implinita…

Imi doresc sa pot fi un bun exemplu si un factor motivator pentru piciul meu… Sa fiu alaturi de el in momentele „grele” in care trebuie sa mearga la gradinita 🙂 si sa-l ajut sa gaseasca motive pentru a invata sa-i placa aceasta experienta…

Imi doresc sa pot reciti integral Biblia anul acesta, sa ma pot tine de aceasta disciplina spirituala…

Imi doresc sa pot trece peste impedimentele datorate temperamentului meu extravertit si sa rezist mai mult timp in biblioteca, investind astfel in scrierea tezei…

Imi doresc sa imi pot plati in continuare toate facturile, asigurarile, ratele, taxele de scolarizare…

Privind obiectiv la toate aceste… dorinte, imi dau seama o data in plus cat de mult depindem noi, oamenii, chiar si cei care ne consideram impliniti (profesional, social, familial, educational etc.) de Singurul care poate transforma idealurile si nazuintele noastre in realitate… Daca nu ne-ar darui El sanatate, putere de munca, puterea de a iubi, intelepciune, daca nu ne-ar aseza El in contextele favorabile in care sa ne putem pune in valoare calitatile si valentele cu care… culmea, tot El ne-a inzestrat… daca nu ar fi EL… ar fi vai si amar… Si cu toate acestea, stau si ma intreb uneori de ce este atat de greu sa-i recunoastem meritele, implicarea si preocuparea? Si nu ma refer aici doar la lucrurile majore din viata noastra, ci la cele marunte, „normale”, pe care „putem” sa le facem si… „singuri” (oare???)…

 Este bine sa iti faci planuri, sa ai aspiratii, nazuinte… Dar si mai bine este sa reusesti sa le vezi transformate in realitati cotidiene din viata ta… Pentru 2008, cred ca cel mai bun lucru pe care mi-l pot dori, care le-ar aduce cu sine pe toate celelalte, este sa invat sa ma „odihnesc” in El… Sa ma incred in El atat de mult incat sa am acea siguranta aproape… obraznica… ca tot ceea ce voi cere, cu credinta, in Numele lui, voi fi si primit deja… Da, daca as reusi asta… ar fi o mare realizare… Uuuups… iar am zbarcit-o, nu-i asa? Pentru ca nici asta nu mi s-ar datora mie, ci, daca ar ajunge sa se intample, ar fi tot meritul Lui…

Publicitate