Publicat de: Adrian | Iulie 7, 2008

„Licence to kill”, sau ganduri despre avortul fetitei de 11 ani

Este deja notoriu cazul fetitei de 11 ani care a fost violata de unchiul ei si a ramas insarcinata. O problema cu adevarat complicata, cu multiple implicatii in toate planurile, atat pentru fetita, cat si pentru familia ei. O postura extrem de nefericita. O fetita pusa in fata unui eveniment care, indiferent de decizia care va fi luata, ii va schimba pentru totdeauna destinul. In intregime!

Trei ministere s-au intrunit, au evaluat situatia, au fost facute comisii de lucru, purtatorul de cuvant al BOR a facut publica pozitia institutiei pe care o reprezinta, Mitropolia Moldovei si Bucovinei a anuntat ca va acorda tot sprijinul fetitei si familiei daca va hotari sa pastreze copilul, medicii romani au recomandat, la randul lor, pastrarea copilului, ministrul sanatatii, depasit de situatie, propune o dezbatere publica, ANPDC recomanda intreruperea sarcinii, ba chiar a anuntat, la un moment dat, ca ii va chema in instanta pe membrii comisiei medicale care au recomandat pastrarea sarcinii… cam acesta a fost, pe larg, filmul evenimentelor. Azi am citit ca avortul a avut loc si ca fetita se simte bine.

Este greu sa pastrezi o pozitie echilibrata in acest caz special. Este greu sa iti exprimi gandurile fara a fi acuzat fie de tabara celor care combat ideea avortului indiferent de cauze si consecinte, fie de cei care militeaza pentru avorturi indiferent de specificul situatiei si de consecintele acestuia in plan fizic si psihologic.

Imi amintesc ca, la un moment dat, am citit opinia purtatorului de cuvant al BOR, care incheia spunand ca nimeni, in afara de fetita si familia ei, nu pot hotari ce sa se intample cu sarcina fetei. A fost o replica pe care eu unul am considerat-o realista. Oricate comisii s-ar intruni, daca familia decide sa pastreze copilul, oare ANPDC sau orice alta institutie din Romania va putea sa ii impuna sa faca altceva? Sau daca decide sa avorteze, oare o va putea impiedica cineva?

Am citit despre reactiile extremiste ale fiecarei parti. Am citit despre gruparile feministe care sustineau ca femeia are dreptul de a decide ce se va intampla, intrucat este corpul ei si poate face ceea ce vrea cu el. Am citit si despre militantii pro-life care au atacat violent clinicile care efectuau intreruperi de sarcina, ba au recurs chiar la crime in unele cazuri. In ambele cazuri m-am minunat de reactiile oamenilor si de refuzul de a privi in afara patratelului lor. Feministele ar trebui sa stie ca un copil nu se poate concepe in mod natural de una singura, si ca nu este vorba doar despre ele, ci si de tatal copilului si, nu in ultimul rand, despre copilul in sine. Militantii pro-life extremisti ar trebui sa stie ca a apara ideea de sacralitate a vietii trebuie sa implice si respectul pentru fiintele umane adulte. Nu poti apara viata violentand sau chiar curmand alte vieti, nu-i asa?

Cazul acesta are numeroase dileme. M-am intrebat ce-ar face in oricare dintre situatiile posibile. Daca ar pastra copilul, probabil ca toata viata ar fi ramas cu stigmatul „copilul rezultat din relatia incestuoasa cu unchiul ei”. Ar fi fost privita ca atare si marginalizata in comunitatea in care traia. Iar presa, cu siguranta, ar fi scormonit din cand in cand sa afle noi detalii despre „copilul fetitei de 11 ani”. Pe de alta parte, ma gandesc ca de stigmatul acesta nu va scapa nici daca a recurs la avort. Ea permanent va fi „aia cu care s-a culcat unchi-su”, nu-i asa? Pentru ca rea e gura lumii… si taaaaaare greu e sa scapi de ea…

Marturisesc insa ca un gand nu imi da pace… Am citit undeva ca sarcina avea 22 de saptamani! 22! Adica aproximativ 4 luni si jumatate. Probabil ca incepuse deja sa miste. Daca ai pus mana pe burtica unei femei insarcinate atunci cand bebelul misca, atunci probabil ca intelegi exact ceea ce incerc sa exprim, fara a izbuti sa gasesc cuvintele potrivite… Unii tatici deja le spun povesti pruncutilor de aceasta varsta… Am vazut copii de 5 luni si ceva, in incubator, traind… respirand… miscandu-si manutele… Ma cutremur gandindu-ma ce s-a intamplat cu acel copil…

Recunosc insa ca ma cutremur si gandindu-ma la viata care i-ar fi stat inainte, daca i-ar fi fost permis sa traiasca… Ar fi fost sanatos, intreg la minte? Ar fi putut fi acceptat in comunitate ca orice copil? Sau „amestecul sangelui” si-ar fi spus cuvantul? Oare ar fi fost privit ca fiul relatiei incestuoase? Ar fi fost marginalizat? Pentru ca oamenii pot fi extrem de rai atunci cand vor…

Orice ai face, este cumplit sa trebuiasca sa fii in pielea celui nevoit sa ia decizia. Si, mai ales, in pielea celui nevoit sa traiasca cu urmarile acelei decizii…
Pentru ca toti suntem capabili sa emitem judecati de valoare atunci cand nu NOI suntem cei in cauza. Indiferent de rezultatele hotararilor noasre, noi putem oricand sa ridicam din umeri si sa spunem, senini, „am gresit”, „m-am inselat”. Dar fetita? Dar copilul?

Ei nu au avut aceasta oportunitate. Pentru ea, viitorul poate insemna, in cel mai fericit caz, supravietuirea, impacarea si acceptarea acelor cicatrice adanci care ii vor ramane in suflet pana la sfarsitul zilelor sale.

Daca o cunosti, sau daca ii esti vecin, nu ii face viata mai amara decat ii este deja. Ce a fost, a fost. Poate ca ai vrut sa salvezi copilul. Acum, el nu mai este. Pentru el nu se mai poate face nimic. Din pacate. Dar pentru fetita inca se mai pot face multe. Pentru ca viitorul ei sa nu fie mai nenorocit decat este deja!

Anunțuri

Responses

  1. […] evanghelicilor români, vă pot recomanda astăzi un post excelent pe această temă. Îl găsiţi AICI. Este greu sa spun “va doresc lectura placuta”, la un asemenea subiect dureros. Vă […]

  2. Nu pot fi decat onorat, la asemenea recomandari.

    Adrian


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: