Publicat de: Adrian | Iulie 15, 2008

Calaii de la ANPDC

Am avut ocazia sa citesc un articol cutremurator in Evenimentul zilei, intitulat, extrem de sugestiv, „Fara mila: Asasinilor!„. Autorul, Florian Bichir, descria reactiile mamei fetitei de 11 ani, care considera ca a scapat de „cosmar”; descrie apoi procedura cumplita prin care fatul de 23 de saptamani a fost pur si simplu macelarit de medicii englezi, in cadrul unei proceduri medicale numita nu crima, ci „evacuare”. Pentru linistirea constiintelor proprii si ale celor care au indemnat copila sa faca gestul.

Relateaza apoi reactiile mai multor medici neonatologi romani si straini, precum si diverse cazuri medicale – printre care si cel al Amilliei Taylor, nascuta la 21 de saptamani. Poate veti spune ca este posibil doar in America… Ei bine, Bichir demonstreaza contrariul, citand declaratiile medicului iesean Maria Stamatin, care a declarat ca domnia sa a salvat ZECI de copii care s-au nascut la 23 de saptamani.

Este un articol care merita, intr-adevar, citit, fie si doar din pura curiozitate. El exprima revolta unui om la un act cumplit de cruzime impotriva unui copil nenascut, care ar fi avut toate sansele sa traiasca, caruia comisiile de medici romani i-au acordat dreptul la viata, considerat insa – si tratat ca atare! – un cosmar.

Am scris nu demult faptul ca m-a surprins incrancenarea cu care ANPDC – institutie care, apropo, ar fi trebuit sa ii apere inclusiv drepturile acelui copil de 23 de saptamani, a tot recomandat intreruperea sarcinii, ba a ajuns pana acolo incat a amenintat cu aducerea in instanta a comisiei medicale, daca aceasta se va incapatana sa nu autorizeze macelarirea copilului nenascut. Acesta este motivul pentru care imi permit cutezanta de a-i numi pe cei responsabili de managerierea cazului de la Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, nici mai mult, nici mai putin decat „calai”. Pentru ca nu au contat nici recomandarile medicale, nici cele ale psihologilor care sustineau ca un avort ar putea fi mai rau pentru fetita de 11 ani decat ducerea pana la capat a sarcinii (urmata, eventual, de darea spre adoptie), nici de legislatia romaneasca, ce nu permitea intreruperea unor sarcini atat de avansate.

Iata cum, dintr-o institutie care ar fi trebuit sa apere drepturile copilului, niste indivizi fara scrupule si cu o pregatire indoielnica si-au permis sa faca un adevarat calau.

Lucrurile ar fi putut fi mult mai simple. Mi s-a parut de mult bun simt pozitia purtatorului de cuvant al BOR, care spunea, la un moment dat, ca familia este singura in masura sa ia o decizie. Mi s-a parut de mult bun simt si pozitia ministrului Sanatatii, care, depasit de situatie, a cerut constituirea acelor comisii care au facut o serie de recomandari avizate. Mi s-a parut insa de-a dreptul criminala incrancenarea cu care ANPDC-ul s-a luptat sa puna capat vietii unui copil de 23 de saptamani. Iar responsabilii ar trebui sa aiba decenta de a se apuca de altceva. Bunaoara de tir. Pentru ca si-au inceput cu brio cariera de criminali platiti. Din bani publici, apropo…

Anunțuri

Responses

  1. Si totusi, desi medicii s-au temut de ceea ce li se poate intampla ulterior, acesta fiind singurul motiv al refuzului de a interveni, a existat si unul (nu mai stiu unde am auzit) care a atentionat ca intreruperea sarcinii in aceasta situatie este CRIMA! Eu ma inclin in fata acestui OM, desi vocea lui a fost asa izolata si lipsita de ecou… Dar de reactia societatii civile, in special a lumii crestine, ce parere aveti?

  2. @martzian – interesant ce spui. Daca e asa, si eu ma inclin in fata lui.

    Reactia societatii civile a fost, ca de obicei, din pacate, fie insuficient coagulata, fie – izolat, ce-i drept – „isterica”. Am admirat acele reactii ferme, in mod deosebit pe cea a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, care si-a oferit tot sprijinul de a sustine financiar copilul, de a-l creste si de a-i oferi o educatie.

    La urma-urmei, tot ceea ce poti face este sa te asiguri ca potentiala viitoare mamica sau familia ei detin TOATE informatiile pentru a lua o decizie CORECTA. In fine, raul este deja facut… Asa cum spuneam, acum, acele organizatii, dar si persoane particulare, ar trebui sa isi indrepte eforturile pentru reabilitarea fetitei de 11 ani. Desi, din anumite perspective, si ea isi are partea ei de vina, nu trebuie sa uitam ca este o VICTIMA si nu trebuie nicidecum abandonata sau ostracizata, ci ajutata sa isi revina. Cred ca aici se poate face o diferenta. Pentru ca sunt convins ca ANPDC va uita de aceasta fetita in cel mult 1 an… Dar societatea civila? Biserica?

  3. Nu este prima oara cand, in chestiuni cruciale si care pot genera precedente periculoase, lumea crestina a actionat ca un bunicutz handicapat si resemnat. Daca ne vom multumi sa plecam capul de dragul neutralitatii sau de teama unei gafe, nu avem dreptul sa ne plangem ca lumea in care traim arata urat!…

    Si stiti de ce? Pentru ca noi, crestinii, suntem prea ocupati cu polemicile, cu televizorul, cu lupta incrancenata si surda prin care incercam sa lasam ceva (o casa, o masina, orice) copiilor si urmasilor nostri, fara sa ne gandim daca intr-o zi nu ne va fi rusine sa ii privim in ochi pentru ca azi nu am facut… NIMIC. 😦

  4. @martzian – concret, conasule, cum crezi ca ar fi trebuit procedat?

    Stima noastra. A, era sa uit. Bien venu, pentru ca sub id-ul asta fusasi azi in premiera prin sufrageria lui monsieur Addsalu (ca tot fuse… si se duse… ziua frantujilor 🙂 ).

    Au revoir, mon cher, si asteptam cu nerabdare, ca de obicei, perspectiva „martziana” care m-a facut sa te stimez.

  5. Deunazi ma plimbam prin parc impreuna cu sotia (am redescoperit de curand ce minunat e sa te plimbi, asta de cand sunt somer). La un moment dat imi atrage atentia un domn intre doua varste care, pe iarba, pash-pash, a oprit langa un grup de adolescenti „kuul” care, manati de romantism si fierbintelile varstei, zdranganeau o chitara, protestand impotriva a tot ce exista, pupand fete despuiate (prea despuiate daca ma gandesc la varsta lor de azi, cu mintea mea tot de azi), lingand frenetic cornete cu inghetata. Facusera un cerc pe pamant si mai ca ma napadira amintiri cu si despre zilele cand si noi faceam la fel. In mijlocul cercului trona un munte de gunoaie, in care, din vreme in vreme, fiecare dintre ei arunca ostentativ cate o hartie, cate o sticla… Pe scurt, am inteles ca nenea, pasnic si fara agresivitate, incerca sa se intereseze de ceea se va intampla cu muntele de gunoaie dupa plecarea gastii de „jmekeri”, incercand sa le trezeasca un minim bun simt, care din nefericire nu se mai regaseste in modul in care creste (sub indrumarea noastra adulta) tanara generatie. Si, nemultumit de ceea ce se intampla cu parcul nostru, cu parcul lor, cu parcul lui, plin de gunoaie si de semne ale nesimtirii umane, lua atitudine, in ciuda faptului ca neimplicarea generala il facea tinta obscenitatilor si obrazniciilor care nici as fi ghicit-o in spatele unui angelic chip de copila…

    Marturiresc faptul ca la inceput mi s-a parut deplasat gestul lui. Am bombanit usor in barba, pentru mine si pentru Dana: „pai el se pune la mintea lor?”. Uitandu-ma cu atentie in jur am observat ironia celorlalti participanti la simfonia naturii sufocata de gunoaie, nepasarea gardianului (situat strategic la cateva zeci de membri de scena) si care se facea ca nu intelege ca de fapt era si responsabilitatea LUI de platit din banii publici sa faca ceva, sa ia atitudine, sa se asigure ca sotia mea are unde primi o floare, copilul tau are unde pedala, poate sa isi faca primii prieteni, iar noi doi (eu si tu, Adi) avem unde sa ii scoatem pentru a e crea alor nostri amintiri de o viata (sau unde sa ne mai intalnim sa punem tara la cale sau sa discutam despre responsabilitate civica)… Pe nimeni altcineva nu interesa la momentul acela faptul grav ce se petrece, desi sunt sigur ca toti ne manifestam zgomotos atunci cand descoperim astfel de urme ale „civilizatiei” si ne spunem cu superioritate: „Dom’le ce nesimtire…”

    Si acum ma intreb: a cui e culpa? Cine e de vina pentru faptul ca parcul meu preferat e sufocat de gunoaie si ma doare de cate ori ma pierd prin anumite alei murdarite? Doar a lor? Doar a gardianului? Doar a celor multi si resemnati? E vina NOASTRA… E vina tuturor si stiu ca, din momentul in care si mie si tie si gardianului si celorlalti, tuturor, va incepe sa ne pese, ceva se va schimba…

    Avem o datorie in aceasta privinta, iar daca nu o recunoastem, nu avem dreptul sa ne plangem!

    Revenind la lumea crestina, care ar trebui sa ofere un exemplu, oricine a incercat macar o data sa-i incurajeze pe cei din jur la implicare a simtit ca o palma pe obraz ironia binevoitoare si „intelegatoare”. Ce mai ramane de facut? Sa luam atitudine, unul cate unul, sa ne doara, sa ne pese, asa cum i-a pasat acelui om de parcul nostru, al meu si al tau, al lui…

    Iar atunci cand lipsa noastra de reactie se refera la atingerea grava a notiunii de viata, ceea ce era doar grav se transforma in tragic!

    Cu respect,

    Marian Zaharia

  6. @martzian – thks, Mike! O frumoasa lectie de viata. Stii ce ma gandeam? Ca este ciudat cum, atunci cand ne aflam in culpa, dintr-un motiv sau altul – de exemplu, din lipsa locurilor de parcare, poate urcam si noi masina cu o roata pe spatiul verde, si ne apostrofeaza cineva, prima tendinta nu este aceea de a ne auto-analiza, ci de a ne apara si, eventual, de a il lua la misto pe cel care ia atitudine. Pentru ca, zicem noi atunci, nu este treaba lui (chiar daca, asa cum spui, este… si a lui, si a fiecaruia din noi). Un punct de plecare bun este acela de a admite ca am gresit chiar daca este, poate, prea tarziu pentru ca acel individ cu simt civic dezvoltat sa isi mai poata vedea roadele propriei stradanii si lupte contra propriei nepasari.

    Sorry about your job. Si sper ca plimbarile sa continue si dupa ce iti gasesti serviciu si in orasul in care te-ai mutat.

    Respectul este reciproc, apropo.

    Adrian

  7. Stii, lumea se gandeste la copilul nenascut. Dar la copilul de 10 ani (cat avea cand a fost violata) care a suferit un abuz cumplit, durerea unei sarcini nedorite, nu se gandeste nimeni??
    E ca si cum ati compara o copila de 11 ani care a facut avort in urma unui viol cu o femeie matura care face avort pentru ca n-a avut grija sa se protejeze!

    Daca pentru o femeie matura experienta nasterii este traumatizanta, cum va inchipuiti ca e pentru UN COPIL?
    E foarte frumoasa teoria dar vedeti, nu toate situatiile sunt alb si negru!
    A fost intr-adevar un cosmar pentru acea familie, sunt convinsa, si ce a fost nevoita sa suporte acea fetita. De ce va ganditi numai la dreptul acelui copil (al carui viitor avea toate premisele sa evolueze rau) nenascut si nu va ganditi la drepturile fetitei de 11 ani?
    Stiti cum e sa fii mama sau cum e sa fii violata si sa porti in tine un copil nedorit, care-ti aduce aminte mereu si mereu de abuz?
    Fetita este deja acum intr-o stare mult mai buna. Nu ii mai este rau cum ii era in sarcina si se poate juca din nou si sper sa se refaca complet.

  8. @Anca – de acord cu multe dintre argumentele tale privind situatia extrem de delicata a fetitei de 11 ani. Daca vei avea bunavointa sa citesi articolul pe care l-am scris pe aceasta tema – „Licence to kill – sau ganduri despre avortul fetitei de 11 ani” (il gasesti la https://addsalu.wordpress.com/2008/07/07/licence-to-kill-sau-ganduri-despre-avortul-fetitei-de-11-ani/), vei vedea exact pozitia mea in ceea ce o priveste pe fetita.

    In cadrul acestui articol insa, am luat in discutie strict pozitia ANPDC, o institutie care nu ar fi trebuit sa permita uciderea unui copil care, la 23 de saptamani, ar fi putut sa traiasca bine-mersi. Cat despre fetita, iti reamintesc faptul ca o comisie medicala, alcatuita din medici si alti specialisti pediatri cu experienta au recomandat ducerea pana la termen a sarcinii. Iar ANPDC, prin vocea unuia dintre consilierii sai, a mers pana acolo incat a amenintat cu aducerea in fata instantei a comisiei… ceea ce mi s-a parut de-a dreptul deplasat.

    Desigur ca a fost un caz extrem de dificil si de controversat. Desigur ca, daca viata mamei ar fi fost in pericol prin ducerea la termen a sarcinii, lucrurile ar fi stat probabil altfel. Dar nu un medic, ci o comisie intraga a ajuns la cocluzia ca intreruperea sarcinii la aceasta varsta ar presupune mai multe riscuri pentru mama decat intreruperea ei. Deci ANPDC nu a sfidat doar drepturile acelei fapturi nevinovate de 23 de saptamani, care ar fi putut sa traiasca in incubator daca ar fi fost nascut atunci, ci a sfidat si acea comisie medicala si a hotarat sa actioneze impotriva recomandarilor acesteia. Ii pot numi altfel decat calai, in aceste conditii, pe cei de la ANPDC care au mers pana in panzele albe cu decizia aceasta, impotriva tuturor evidentelor si tuturor recomandarilor SPECIALISTILOR?

  9. Sincer, eu am mari rezerve fata de acesti „specialisti” si am sa zic si de ce. Cum au putut sa o cheme in comisie pe o fetita de 11 ani si sa o intrebe daca vrea sa nasca! Ca si cum un copil ar fi putut raspunde la aceasta intrebare. Tot acesti mari specialisti au tarat parintii si copila de colo colo, nedandu-le mancar posibilitatea de-a alege. Si apoi cand totul era pregatit pentru Anglia, pac, li se face marea „favoare”: „se poate si in tara”. Cam cum ar spune o mama fiicei sale de 11 ani violate, uite, tu ai un bebe in burta, tre sa il nasti si… o sa-l dam? Nu stiu, situatia in sine e infioratoare.
    Doctorii din Marea Britanie, din cate stiu, au sustinut exact contrariul si anume ca daca avortul ar fi fost facut atunci cand s-a descoperit sarcina nu ar fi pus cu nimic in pericol sanatatea fetitei.
    Iar protectia copilului, le dau circumstante atenuante pentru faptul ca i-a preocupat in primul rand starea fetitei si nu a bebelusului nenascut, asa cum ar fi „normal” intr-un asemenea caz… anormal.
    Am citit si cealalta postare.
    Chiar daca s-ar fi nascut si, printr-o minune, sa fi fost sanatos din toate punctele de vedere, si printr-o alta minune sa fi fost adoptat… anii treceau, fetita ajungea sa afle/constientizeze ca adult ce se intamplase, copilul avea sa afle si el cum s-a nascut… sincer eu cred ca ar fi fost distruse si mai multe vieti astfel. Desigur ca noi nu putem spune niciodata cum ar fi fost exact, dar incercand sa ne putem putin in situatia parintilor sau a fetei… nu cred ca mi-as fi dorit altceva.

  10. Anca,

    Atat eu, cat si tu ne raportam la aceasta situatie din propria noastra perspectiva. Ne gandim la fetita de 11 ani ca la un copil obisnuit de 11 ani, caracterizat de candoare si inocenta. Copila aceasta insa nu mai e tocmai „copila”. A trecut printr-o serie de experiente care au fortat-o sa se maturizeze brusc. Am citit diverse relatari prin presa centrala care spuneau ca obisnuia sa se uite la filme XXX cu unchiul denaturat, si ca astfel s-ar fi ajuns la punerea in practica a celor vizionate. NU STIU care este adevarul in privinta aceasta. Numai Bunul stie asta. Stiu insa ca fetita nu era la fel de nestiutoare ca un copil obisnuit de 11 ani.

    In afara de aceasta, nu cred ca acea comisie a decis pastrarea copilului pe baza marturiei sau a manifestarii dorintei copilei. Sunt ferm convins ca s-au luat in calcul toate implicatiile, atat in plan fizic, cat mai ales in cel psihologic.

    Apoi, vorbesti de mama care i-ar spune fetei sale violate ca are un bebe in burta, ca trebuie sa il nasca si apoi il vor da. Hai sa fim seriosi putin! Fetita STIA ca are un bebe in burta. La varsta aceea, deja bebele misca, dupa cum sunt convins ca stii deja. Dar hai sa ne imaginam si reversul medaliei. Cand mama ii spune „stii, mergem in Anglia sa iti macelareasca englezii copilul din burta”. Chiar crezi ca a fost o situatie mai fericita?

    Toata situatia in sine ma revolta. Faptul ca o bruta de unchi a putut sa isi violeze nepoata de 11 ani, fara ca bestia sa se gandeasca la consecinte. Faptul ca s-a asteptat pana in a cincea luna de sarcina mi se pare insa de un grotesc inimaginabil… ANPDC ar trebui sa isi faca meseria si in sensul demararii unei anchete in familia fetitei. Oare mama ei chiar nu si-a putut da seama ca fetita ei a fost violata (daca a fost, intr-adevar, un viol in adevaratul sens al cuvantului, si nu a fost pur si simplu „aburita” de golanul acela)? Daca si-a dat seama de ce nu a actionat mai devreme, in sensul ca de ce nu s-a dus mai devreme sa reclame, sa ii faca investigatii copilei, sa vada ce e de facut?

    Traim intr-o tara libera si democrata. Tu le dai dreptate celor de la ANPDC, eu sunt revoltat pana in maduva oaselor pentru lipsa de profesionalism a celor care au actionat in numele acestei institutii pentru care intotdeauna am avut un respect deosebit. Dar nu Institutia e de condamnat, ci Oamenii sau Persoanele care au actionat in felul acela, in ciuda opiniei celorlalte persoane care au instrumentat cazul. Chiar crezi ca in comisia aceea nu erau si parinti, care sa inteleaga situatia ori macar sa incerce sa o faca, nu erau si specialisti cu o pregatire profesionala buna, care sa se gandeasca la binele fetitei-mamica? Cu toate acestea, dupa ce au cantarit bine toate riscurile si posibilele beneficii, au facut o recomandare. Si atat. Eu condamn faptul ca cineva care a vorbit in numele unei institutii si-a permis sa ameninte acea comisie pentru recomandarea pe care au facut-o. Mi se pare de o obraznicie fantastica, un gest de desconsiderare a capacitatii profesionale a acelei comisii care, probabil, a fost numita si imtocmita pe niste criterii de competenta stricta, avand in vedere faptul ca intreaga presa era cu ochii cat cepele pe cazul cu pricina.

    In fine… vorbesti de viitorul posibil al copilului… Asa cum sute de mii de copii adoptati nu au nici cea mai vaga idee in privinta identitatii parintilor lor, este foarte posibil ca si micutul osandit la moarte sa nu fi aflat niciodata ca el a fost pruncul nascut in urma unui viol, a unei relatii incestuoase. Mai ales ca Biserica s-a oferit sa ii sprijineasca cresterea, dezvoltarea si educatia, neconditionat. Si nu numai Biserica, ci si alte organizatii si chiar persoane particulare.

    Iarasi, iti propun sa privesti si reversul medaliei… Fetita STIE ce s-a intamplat, chiar daca nu constientizeaza pe deplin. Cum crezi ca se va privi in oglinda, peste ani, stiind ca a purtat in ea un copil care a fost ucis in a cincea luna de viata, cand erau TOATE sansele sa poata supravietui? Si ce mare lucru era ca, in loc sa il scoata bucati din pantecele ei micut, l-ar fi scos intreg, printr-o operatie de cezariana, eventual chiar fara sa stie asta, si copilul ar fi fost SALVAT, in loc sa fie UCIS fara mila, de niste brute cu chip uman? Sa i se dea un nume, un altul decat „Cosmarul” si, daca cumva va fi aflat despre existenta lui intr-un viitor, sa stie doar ca traieste, undeva in lumea asta suficient de mare incat sa-l poata primi si pe el, in loc sa aiba CERTITUDINEA ca a fost sfartecat, facut bucati, apoi scos din ea si pus in punga cu deseuri medicale ce urma sa fie incinerata? Sincer, care din cele doua situatii crezi ca ar fi preferat-o, peste ani si ani, mai ales in cazul – extrem de probabil in urma unui avort, mai ales a unuia savarsit la varsta ei – in care nu va mai putea avea copii niciodata?

  11. Eu stiu cu totul altceva despre fetita si asta nu din presa, ci de la prietena mea din Anglia care s-a ocupat de ele.
    Cum sa scoata copilul prin cezariana, de vreme ce nu i s-a facut cezariana pentru avort?
    Si chiar daca, sa zicem, ar fi adevarat ce scriu ziarele , consideri ca in cazul in care un copil ajunge sa se uite la astfel de filme, el e vinovat pentru asta? Stiu ca deja e alta discutie insa eu nu o pot inculpa.
    Sa stii ca sunt femei care nu au simtit miscarile fatului pana mai tarziu in sarcina. Apoi despre fenomenul de negare a sarcinii ai auzit, de femei care au ajuns sa nasca fara a sti ca sunt insarcinate? Nu sunt chiar asa de rare cazurile.
    Sincer, nu cred ca era posibil ca intr-o tara precum Romania copilul sa nu fi aflat cine e de fapt… „rodul” unui viol si nu al dragostei dintre doua persoane mature care consimt la un act sexual.
    Nu stiu, sunt prea multe implicatii ca sa nu cred ca totul ar fi fost de-o mie de ori mai complicat si mai greu daca fetita ar fi fost obligata sa nasca.

  12. Anca,

    Exact asta e problema: „cum sa scoata copilul prin cezariana, de vreme ce nu i s-a facut cezariana”, ci avort? Nu s-a incercat nici un moment salvarea copilului, ci mai degraba s-a cautat sa se scape de el.

    Imi rastalmacesti argumentatia. Nu am afirmat nici un moment ca ea ar fi fost vinovata de „viol”. Te rog sa reiei raspunsul meu si, eventual, si postarile pe aceasta tema, si vei constata lucrul acesta. Dimpotriva. Fetita este o victima! Am spus-o raspicat.
    Tu te legi insa de afirmatia mea ca ea nu mai este ca o fetita obisnuita de 11 ani. Cu tot respectul, cred ca vei gasi extrem de putine argumente pentru a combate asta. Spre deosebire de fetitele obisnuite, care se joaca doar cu papusi Barbie sau cu alte lucruri de genul asta, fetita despre care vorbim a fost nevoita sa se maturizeze fortat, sarind o serie de etape. Daca chiar vrei sa discutam aspectul asta, desi nu-i inteleg rostul, ea a facut sex, Anca. Fortat sau nu, ea stie mult mai multe decat fetitele de varsta ei. Implicit, a fost fortata, nevoita sa se maturizeze mai rapid decat alte fetite de varsta ei. Ea a ramas insarcinata, spre deosebire de fetietele de varsta ei. Despre asta a fost vorba atunci cand imi spuneai ca e ridicol sa o fi chemat la comisie, pe motiv ca are doar 11 ani („Cum au putut sa o cheme in comisie pe o fetita de 11 ani si sa o intrebe daca vrea sa nasca! Ca si cum un copil ar fi putut raspunde la aceasta intrebare.”). Toata argumentatia mea a fost menita a-ti arata ca ea nu mai este ca orice copil de 11 ani.

    Iarasi, te legi de detalii. Faptul ca exista mame care nu simt miscarile copilului decat mult mai tarziu, in ultima parte a sarcinii, sau, cazuri si mai rare, in care mame nasc fara a sti ca au fost insarcinate, este total irelevant aici. Da, exista asemenea cazuri. Dar inseamna asta ca un copil de 23 de saptamani nu poate supravietui in afara uterului „matern”? Sau justifica asta lipsa oricarei incercari de a-i salva viata?

    Reciteste afirmatiile femeii ginecolog citata in postarea mea, si vei vedea ca ea singura a salvat nu unul, ci ZECI de copii la 23 de saptamani.

    Cat despre faptul ca in Romania „gura lumii este sloboda”, iti reamintesc faptul ca au existat inclusiv in Marea Britanie vreo doua familii dispuse sa ia in adoptie copilul, daca i s-ar fi permis sa traiasca! Si faptul ca exista adoptiile internationale. Chiar crezi ca nu s-ar fi gasit NIMENI, in toata lumea asta, care sa fie dispus sa creasca un bebe? Chiar si stiindu-i povestea… Ai fi surprinsa…

  13. Eu insami as fi adoptat acel copil, e adevarat, cu conditia sa fi fost sanatos.
    Dar cred ca vorbim limbi diferite, asa ca ma retrag.
    Ea ar TREBUI sa fie ca orice fetita de 11 ani, si nu sa fie tarata prin comisii, obligata sa dea nastere sau sa suporte neplacerile unei sarcini la aceasta varsta. Chiar daca ea nu mai era un copil obisnuit, nu da dreptul nimanui sa o trateze altfel decat ca pe un copil.
    De ce sa suporte o nastere, o cezariana pentru ceva de care nu a fost vinovata?!
    Ea nu a facut sex!
    A fost violata si este o diferenta de la cer la pamant.
    Da ziceam ca ma retrag, scuze.

  14. Anca,

    Intr-adevar, nu vorbim aceeasi limba. Sunt intru totul de acord cu afirmatia ta – ca „ea ar TREBUI sa fie ca orice fetita de 11 ani, si nu sa fie tarata prin comisii, obligata sa dea nastere sau sa suporte neplacerile unei sarcini la aceasta varsta”. Dar trebuie sa recunoastem ca a fost un caz special, care a cerut o instrumentare speciala.

    Inca o data, aici nu a fost vorba despre fetita de 11 ani, ci de modul in care a actionat ANPDC-ul. Atat. Ca institutie, probabil ca ar fi trebuit sa se rezume la asigurarea unei consilieri si a intregului context pentru ca familia fetei sa poata lua decizia, nu sa ia decizia in numele tuturor si, mai ales, nu sa isi permita aroganta de a trece peste decizia comisiei medicale. Asta m-a deranjat.

    Apoi, intrebi „De ce sa suporte o nastere, o cezariana pentru ceva de care nu a fost vinovata?!” Da-mi voie sa intreb, la randul meu: de ce sa suporte un avort?! Si, mai ales, de ce sa ii impui, ca institutie, sa faca asta, in conditiile in care specialistii consultati au spus ca asta ar putea fi mai periculos pentru fata (fizic, dar si psihologic) decat daca ar duce sarcina la termen?

    Rolul institutiei in cauza ar trebui sa fie acela de a proteja drepturile si interesele copilului. Daca ea si familia ei au hotarat ceva, iar lucrul acesta este confirmat si de recomandarile specialistilor consultati (care, apropo, au fost convocati tocmai pentru a gasi o solutie, nu pentru a fi ridiculizati de fitecine), atunci ANPDC-ul ar fi indreptatit sa se faca luntre si punte si sa actioneze impotriva tuturor. Doar atunci! Nu si in cazul in care specialistii angajati recomanda contrariul. Si cand e vorba de uciderea unui fat de 5 luni!

    Apropo, specialistii ANPDC-ului si-or fi pus cumva problema de ce s-a aflat de situatie de-abia in a cincea luna de sarcina? Unde erau parintii care trebuiau sa supravegheze minora de 11 ani? S-a luat vreo masura impotriva lor, pentru neglijenta sau pentru lipsa de supraveghere? Cum ramane cu afirmatia potrivit careia fata urmarea filme XXX impreuna cu unchiul ei in mod regulat? Chiar nu sesizeaza nimeni ridicolul situatiei?

    In fine, ca sa punem capat discutiei. Anca, toata lumea doreste ca fetitei sa ii fie bine macar acum. Toata lumea doreste ca ea sa se refaca in urma traumei. Numai ca unii privesc avortul respectiv ca pe o solutie salvatoare, iar altii ca pe o crima care o va impovara si mai mult.

    Nu cred ca vom putea ajunge la un consens din acest punct de vedere. Si nici nu cred ca e necesar. Important a fost dialogul si faptul ca ne-am argumentat ideile expuse. Iar asta cred ca a fost un castig. Doar ca, in acest moment, dialogul nostru a ajuns intr-un punct mort.

    Anyway, in ciuda pozitiilor diferite, mi-a facut placere sa te am ca partener de dialog, si sper sa revii si pe alte teme.

    Cu apreciere,
    Adrian


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: