Gânduri…

Când vom înțelege că românii cinstiți, muncitori, hotărâți, care au ales să emigreze au făcut lucrul acesta în ciuda jalei din sufletele lor, vom face primul pas spre vindecarea noastră ca nație. Nu e ușor să alegi să-ți tai rădăcinile cu propriile tale mâini, iar dacă totuși ai făcut-o, înseamnă că, pur și simplu, nu mai ai capacitatea de a întrezări un viitor bun aici… Mi-am amintit de scrisoarea de mai jos atunci când am recitit o știre despre „Ministrul delegat pentru relațiile cu românii de pretutindeni”. Sunt atât de mulți compatrioți ai noștri în Diaspora, încât ei pot alcătui fără probleme o altă țară… și este nevoie de un astfel de portofoliu ministerial…

Vă invit să citiți „Scrisoarea poliţistului focşănean, către fiul său, care a revoltat toată ţara: „Du-te, fiul meu, departe…”„