Scuze, dar (nici) eu nu sunt Charlie!

Scuze, dar (nici) eu nu sunt Charlie! Deplang crima abominabila si sustin vanarea neobosita a teroristilor, cu (si prin) toate mijloacele legale, insa consider o adevarata idiotentie toata aceasta campanie mediatica sub genericul „Eu sunt Charlie”.

Consider ca multi dintre cei care au adoptat acest logo si care, in acelasi timp, se declara si crestini sunt fie suficient de superficiali incat sa nu intre in detalii, fie in criza identitara.

Imi recunosc incapacitatea de a intelege cum un crestin se poate declara „Charlie”, acel Charlie care a publicat fara rusine caricaturi precum cea in care Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfand sunt prezentati intr-o scena de sex in grup, si in acelasi timp „crestinul” cu pricina sa se inchine Dumnezeului Triunic, sa se impartaseasca, sa-L celebreze pe Hristos Cel rastignit si pentru el… Da, a fost rastignit si pentru Charlie, si exista speranta si pentru „Charlie”, dupa cum a existat si pentru Pavel, prigonitorul crestinilor… Asta nu inseamna insa ca vreun crestin intreg la minte s-ar putea mandri cu faptele lui Pavel, cel de dinaintea convertirii sale, ci mai degraba ar fi dornic sa se identifice cu Pavel, Apostolul Neamurilor!…

Crestinismul nu trebuie confundat cu cretinismul, vorba regretatului Steinhardt, dupa cum libertatea cuvantului si libertatea presei nu trebuie confundate cu mitocania si prostul gust. Sa nu confundam toleranta crestinilor fata de toate marlaniile fituicii Charlie Hebdo cu acceptarea sau, mai rau, cu a merge pana acolo incat sa ajungem a ne identifica cu Charlie!

Lupta impotriva terorismului si protestul legitim impotriva crimei organizate, ba chiar si deplangerea cumplitului act de cruzime nu inseamna lipsa de ratiune si de obiectivitate.

Jurnalismul presupune, in primul rand, relatarea faptelor cu obiectivitate. Ori, iertata-mi fie parerea, asta nu inseamna in nici un caz ridiculizarea pana dincolo de limitele grotescului a valorilor celorlalti. Oricine ar fi „ceilalti”!