Am citit, amuzat, despre reactia oficialilor unei companii chinezesti vizavi de un nou produs din gama Apple – este vorba despre celebrul computer tableta iPad, despre care se spune ca va revolutiona segmentul de business. Ei bine, chinezii ii acuza (nici mai mult nici mai putin decat) de faptul ca le-ar fi copiat un produs similar si ca, daca produsul american va patrunde si pe piata chineza, ii vor actiona in justitie, intrucat le vor fi amenintate sau diminuate vanzarile…

Acum, fie vorba intre noi, chiar daca ar fi fost vorba despre inventii similare, este greu sa fii credibil, atat ca individ, cat si ca natie, atata timp cat tu ai un istoric vast de falsificari la activ. De falsificari de orice, de la pantofi sport – “adidasi”, cum le spunem noi, pana la scutere, telefoane mobile, autoturisme si chiar… oua… Da, si ouale se falsifica in China… Ca sa nu mai vorbim despre branduri celebre, lanturi de restaurante, cafenele, parfumuri s.a.m.d.

Nu voi uita prea curand uimirea cu care imi povesteau niste amici despre faptul ca au vazut in China tot felul de modele de autoturisme produse de companii europene sau americane extrem de cunoscute… Si, cand s-au apropiat, au vazut ca se numeau altfel decat stiau ei si ca erau produse de companii locale… desi erau identice cu modelele consacrate… Desigur, nu era vorba despre falsuri sau copii, ci despre pure coincidente… Vorba ceea, hotul neprins e negustor cinstit… Ba, mai nou, chiar si hotul prins, dar cu traditie, tot negustor cinstit se da… Pentru ca, la urma-urmei, ce-are a face cinstea cu business-ul?! (aici, nu stiu de ce, dar chiar simt nevoia sa spun ca am glumit… ).

Toata povestea imi aminteste de un banc in care era vorba despre o companie din China care se ocupa cu achizitia celor mai noi produse de orice fel, de la autoturisme la ultimele gadgeturi IT, aparute in toata lumea, in vederea importarii lor. Ei bine, la un moment dat, tabloidele vuiesc de vestea aparitiei celui mai performant avion comercial construit vreodata. Fireste, vestea nu putea sa ii scape companiei chinezesti care se ocupa de problema relatiei comerciale cu firmele occidentale private, asa ca tipii nostri pun mana pe telefon si suna sa faca o comanda ferma:

- Buna ziua, suntem de la compania X, din China, si dorim, pentru inceput, 1 .000 de avioane din noua gama.

- Perfect. Vi le livram pe toate acum, sau esalonat?

- Aaaaa, nu, acum dorim sa achizitionam doar unul. Pe restul ni le facem noi…

Dupa ce Liga Scriitorilor din Romania a adresat Patriarhiei propunerea de canonizare a marelui nostru poet national Mihai Eminescu, pe niste considerente mai mult sau mai putin convingatoare, raspunsul Biroului de Presa al Patriarhiei Romane, asteptat cu mult interes, nu a intarziat sa apara. Redau integral, in cele ce urmeaza, comunicatul de presa:

Apreciem faptul că, într-o perioadă în care unii contemporani încearcă să denigreze personalitatea poetului naţional Mihai Eminescu, se fac propuneri de păstrare vie în conştiinţa publică românească a memoriei Luceafărului poeziei româneşti, aşa cum l-a numit primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea. Biserica Ortodoxă Română cinsteşte memoria poetului naţional în fiecare an prin slujbe de pomenire – parastas şi manifestări culturale, însă, canonizarea cuiva presupune criterii şi proceduri care nu se bazează doar pe entuziasm şi dorinţă publică.

Urmând procedura stabilită de Sfântul Sinod privind canonizările de sfinţi din Biserica Ortodoxă Română, propunerile de canonizare se adresează mai întâi Eparhiei din jurisdicţia căreia face parte solicitantul, care, apoi, o înaintează Sinodului mitropolitan. Potrivit articolului 113, lit. b din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Sinodul mitropolitan analizează şi avizează solicitările venite de la eparhiile sufragane privind canonizarea de sfinţi, proiectele de texte liturgice şi icoane pentru cinstirea acestora şi înaintează Sfântului Sinod propunerile sale.

Solicitarea Ligii Scriitorilor din România, care nu reprezintă o noutate, se adaugă numeroaselor alte propuneri aflate pe agenda de lucru a Comisiei de Canonizare a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, trecerea în rândul sfinţilor realizându-se în urma unui proces îndelungat, care impune o cercetare amănunţită şi respectarea unor criterii riguroase (credinţă ortodoxă mărturisită public, sfinţenia vieţii şi evlavia populară etc.). În vederea canonizării sfinţilor este nevoie de studii temeinice de ordin istoric, liturgic şi canonic, precum şi de proiecte de tropar, condac şi sinaxar, iar apoi de slujbele de la vecernie şi utrenie şi acatist. În acest context, menţionăm că de la prima canonizare din Biserica Ortodoxă Română (care a avut loc în anii 1950-1955) şi până în anul 2009, Sfântul Sinod a trecut în rândul sfinţilor o sută de sfinţi români sau de alt neam, trăitori sau ale căror sfinte moaşte se păstrează în România, cinstiţi cu multă evlavie de către poporul român dreptcredincios. În prezent, nu există nici o lună în calendarul creştin ortodox în care să nu fie pomeniţi sfinţi canonizaţi de Biserica Ortodoxă Română, dar este nevoie ca să fie alcătuite slujbele liturgice pentru fiecare sfânt. Înainte de a canoniza noi sfinţi, este necesară o consolidare a cultului celor deja canonizaţi, întrucât graba şi superficialitatea în canonizarea sfinţilor, fără o pregătire suficientă, pot fi păgubitoare din punct de vedere spiritual.

Mai precizăm faptul că Sfântul Sinod a hotărât ca în viitor Comisia specială de canonizare să aibă în vedere analizarea cu prioritate a propunerilor de canonizare a unor ierarhi, preoţi, monahi cu viaţa îmbunătăţită, credincioşi şi mărturisitori ai credinţei ortodoxe cu o intensă viaţă de rugăciune, începând cu secolele XIII – XIV şi până în vremurile noastre. Astfel, motivaţia principală trebuie să fie întărirea evlaviei credincioşilor şi nu doar reputaţia culturală şi patriotică a unei persoane.

În concluzie, conform prevederilor statutare, propunerea Ligii Scriitorilor din România cu sediul în municipiul Cluj-Napoca se cuvine a fi adresată eparhiei din jurisdicţia căreia se află solicitantul pentru a fi păstrată în evidenţă şi analizată mai întâi de către Sinodul mitropolitan al Mitropoliei respective.

Altfel spus, in rezumat, pentru ca raspunsul este extrem de bine facut, astfel incat sa nu-i supere nici pe sustinatorii acestei ineptii, dar nici sa nu-i ofenseze pe cei care considera propunerea o gluma de prost gust, comunicatul de presa o scalda elegant. Da, ii lauda pe initatori pentru interesul pe care il manifesta vizavi de memoria inegalabilului scriitor, ii si tempereaza, aratandu-le faptul ca drumul canonizarii este unul destul de laborios si ca este nevoie de motive mult mai serioase decat cele sustinute si care, repet, sunt extrem de subtiri pentru a fundamenta un asemenea demers si, in final, paseaza elegant responsabilitatea analizarii asa-ziselor dovezi catre o mitropolie locala…

Nu stiu daca totul se va finaliza asa cum isi doresc cei de la Liga Scriitorilor din Romania. Cel mai probabil nu sau, ca sa imi exprim si doza de scepticism care ma cuprinde din ce in ce mai des in ultimul timp, probabil ca nu se va finaliza asa ACUM. Nu garantez insa ca, peste o suta de ani sa zicem, nu le va calca pe urme unor inaintasi precum Stefan cel Mare… Admir promptitudinea raspunsului, insa marturisesc faptul ca mi-as fi dorit ca acesta sa fie unul mai ferm, mai categoric, mai putin evaziv. Dar trebuie sa recunosc ca este un inceput…

Oricum, intre timp, ma multumesc cu raspunsul Irinei Petras, Presedintele Uniunii Scriitorilor – filiala Cluj, care considera propunerea canonizarii lui Mihai Eminescu “o exagerare”, afirmand ca poetului national “ii sta mai bine in cartile de scoala” decat in calendare religioase (sursa). Cata dreptate poate sa aiba… Ei, vedeti? Nu toti scriitorii sau literatii sunt cu capul in nori… si nici avizi dupa publicitate…

Dragi tovarasi si pretini, maaaaaare dreptate a avut fosta academiciana de renume mondial atunci cand a spus ca “traim in tara tutulor posibilitatilor”… Si cand te gandesti ca lumea sau, ma rog, colectivitatea stiintifica a privit-o mereu cu suspiciune…

Iacata acum, la atatia ani de la disparitia ei, o propunere lansata de Liga Scriitorilor Romani vine sa ii confirme spusele… Cum asa? Pai este cat se poate de simplu: daca Liga a solicitat canonizarea lui Eminescu si, mai ales, daca va fi si acceptata propunerea de catre Biserica Ortodoxa Romana, atunci chiar ca traim in tara tuturor posibilitatilor…

Inainte de orice alte comentarii, iacata mandrete de stire, postata de portalul realitatea.net:

Liga Scriitorilor Romani cere conducerii Bisericii Ortodoxe Romane sa-l faca sfant pe poetul Mihai Eminescu.

Sfantul Mihai Eminescu. Aceasta este propunerea lansata de presedintele Ligii Scriitorilor Romani, poetul Al. Florin Tene, intr-o scrisoare adresata conducerii Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhului Daniel, informeaza site-ul napocanews.ro.

In documentul citat, Liga scriitorilor enumera si motivele pentru care cere BOR canonizarea lui Eminescu: ‘Cunoscand faptul ca Poetul National, Mihai Eminescu, este cea mai importanta voce poetica din literatura romana, ca din cele 46 de volume cu aproximativ 14000 de file, aflate la Academia Romana, razbate spiritual national-ortodox;avand in vedere ca se trage dintr-o famile ortodoxa, caminarul Gheorghe Eminovici, tatal poetului, provenea dintr-o familie de tarani romani-ortodocsi din nordul Moldovei si Raluca Eminovici, mama poetului, nascuta Jurascu era ortodoxa. Familia pe linie paterna cobora din Transilvania de unde emigrase din cauza persecutiilor religioase; ca in poeziile si articolele de presa, in cautari stiintifice si studii filosofice, Eminescu reaminteste, mereu, de prima imagine vazuta la nasterea sa; Mihai Eminescu a scris multe poezii cu tema religioasa, cum ar fi:’Sa vie pastorii ‘,’Rugaciune’,'Rugaciune 1 ‘,’Rugaciune 2 ‘,’Rugaciune 3′,’maica Domnului’,'Rugaciune’,(Opere,vol V).
Avand in vedere ca Mihai Eminescu a introdus in literatura noastra limba literara, care si-a gasit salas si in Biserica Ortodoxa Romana, ca in intreaga opera a poetului descoperim fibra morala si religioasa a neamului nostru, ca viata intreaga si-a consacrat-o Adevarului si Dreptatii, ca Poetul National a devenit simbolul spiritualitatii romanesti in sanul careia se afla ca stalp al romanismului Biserica Ortodoxa Romana.’

Reprezentantii BOR au declarat pentru REALITATEA.NET ca vor oferi maine un punct de vedere pe aceasta tema.

Pana atunci, mie imi tot rasuna in minte titlul unei poezii pe care ii invit atat de factorii decidenti, cat si pe cei care sustin aceasta ineptie sa o lectureze… din nou si din nou… Ce ziceti de… “Eu nu cred nici in Iehova?”

Si daca tot va apucati de teme serioase, precum aceasta, v-as mai invita sa va ganditi si cum s-ar putea explica faptul ca Augustin, da, celebrul Augustin, este pentru Biserica Ortodoxa doar “cuviosul Augustin”, nu “Sfantul Augustin”, cum il considera Biserica Catolica, in pofida unei vieti traite in slujba lui Dumnezeu si a unor contributii teologice extrem de valoroase, in vreme ce Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si, poate, daca cineva nu se va trezi din acest cosmar, si Mihai Eminescu sunt… sfinti? De fapt, cred ca stiu ce pacate a avut Augustin in plus fata de cei enumerati… Sa fie oare vorba despre vina de a fi fost catolic?… Neah… nu poate fi asta…

A, inca o tema… de lecturat, nu de gandit… Desi ar merita sa mai facem cate un efort intelectual de genul asta… Macar din cand in cand… Mai ales daca nu ne sfiim sa ne numim literati, filologi, artisti… ‘telectuali, coane Fanica… Iacata ce zic doi dintre membrii Uniunii Scriitorilor…

Dinescu vrea şi el să fie sfânt în condiţiile astea. “M-am gândit că dacă Patriarhia va fi atât de sensibilă, de îngăduitoare cu autorul versului: Religia, o frază de dânşii inventată/Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug”, din “Împărat şi proletar” şi al unor versuri precum “Cum mă trece cald şi frig/Când mă ţii de bumburig”, am şi eu speranţe că voi călca pe urmele mai tânărului meu coleg, mai tânăr cu 100 de ani ca mine, şi că urmaşii Patriarhului mă vor blagoslovi cu titlul de sfânt”, a declarat poetul pentru REALITATEA.NET.

Dinescu a spus că nu s-a gândit la o zi în care să fie sărbătorit, dar că pe cea a sa de naştere nu o poate folosi: “Sunt născut de Sf. Mina, va trebui să-mi găsesc altă zi.”

Scriiitorul Cristian Teodorescu pare să nu aprecieze gestul celor de la Cluj: “Eu cred că nu ar trebui să ne pierdem simţul măsurii. Primul care ar făcut haz de aşa ceva cred că ar fi fost Mihai Eminescu însuşi. Mi se pare o idee tristă şi încă o dovadă a lipsei de măsură de care suferim în ultimii ani”.

Yeap. Corect. 100%!  Si sper din suflet sa nu primeze te miri ce interese obscure in fata simtului masurii sau al bunului simt pentru ca, haideti sa recunoastem, Eminescu a fost genial, a fost intr-adevar poetul nepereche si de neconfundat, si o spun cu toata convingerea, ii ador poeziile si scriitura in general (pentru ca si proza si publicistica sunt geniale, nu doar poeziile), insa de aici si pana la a-l canoniza… Cred ca este mult, mult prea mare distanta… Si, vorba lui Teodorescu, sunt convins ca Eminescu insusi ar fi catalogat drept aberanta o asemenea propunere… Dar mai mira azi ceva pe cineva?…

Nu am fost niciodata adeptul ori partizanul teoriilor conspiratiei, insa parca toata isteria din sezonul rece 2009-2010 arata in acea directie.

Lasand la o parte faptul ca virusul in sine este creat in laborator, artificial, de catre niste savanti fara nici un fel de etica profesionala (cine ar crea un virus mortal in conditii de laborator doar de “fun”, sau de amorul artei, stiind ca in felul acesta ar putea face rau semenilor?), ca a ajuns sa se raspandeasca in lume in conditii dubioase, ca oficiali de pretutindeni recomanda cu suspect de multa insistenta vaccinarea, desi efectele secundare ale vaccinului sunt inca extrem de contestate, exista astazi tot mai multe voci care afirma ca este ceva putred. Nu doar in Danemarca, si nu doar la raionul cu branzeturi fine, ci pretutindeni pe unde virusul rezultat din incrucisarea genetica a unor tulpini gripale porcine cu unele umane s-a raspandit si a facut cateva victime. Iar daca acele voci sunt si ale unor oficialitati de prim rang, atunci cred ca merita sa le luam in seama si sa ne intrebam macar daca are rost sa ne facem controversatul vaccin (pe care eu unul il refuz in mod categoric).

Redau in cele ce urmeaza un fragment dintr-un articol publicat pe portalul newz.ro:

Wolfgang Wodarg, directorul departamentului de sanatate din cadrul Consiliului Europei, sustine ca toate companiile farmaceutice au avut profituri de milioane de dolari de pe urma virusului AH1N1.
Oficialul european spune ca directorii companiilor farmaceutice au initiat o ‘campanie de panica’ care a determinat Organizatia Mondiala a Sanatatii sa declare pandemie. Acesta a demarat deja o ancheta pe aceasta tema si sustine ca avem de a face cu ‘unul dintre cele mai mari scandaluri din industria farmaceutica ale secolului’. Pana la finalul acestei luni, Consiliul Europei va sustine o sedinta pe aceasta tema, informeaza The Sun, potrivit Antena3.

‘Este o gripa ca oricare alta. Pana in prezent, nu a provocat nici macar o zecime din numarul deceselor cauzate in mod obisnuit de gripa normala. Campania de panica care a avut loc in ultimele luni reprezinta o oportunitate pentru reprezentantii laboratoarelor care au stiu ca in cazul unei pandemii veniturile vor creste considerabil’, a declarat oficialul.
‘Vrem sa aflam sursa acestei dezinformari in masa. Vrem sa stim cine a luat deciziile importante, pe baza caror informatii si in ce proportie au infuentat companiile farmaceutice acest proces’, a adaugat expertul european. Acesta a mai spus ca vaccinul impotriva virusului AH1N1 a fost dezvoltat suspect de rapid si ca banii publici au fost risipiti.
(…) ‘Trebuie sa ne asiguram ca oamenii se pot baza pe institutiile publice care, in ultima perioada, au fost discreditate. Milioane de persoane au fost vaccinate cu substante care prezinta efecte secundare serioase’, a concluzionat expertul.

UPDATE:       O pozitie asemanatoare cu cea a oficialului european are si presedintele Colegiului Medicilor din Romania, dr. Vasile Astarastoae, care a declarat public faptul ca “eu nu m-am vaccinat şi nici nu o s-o fac. E decizia mea şi nu trebuie să dau explicaţii, pentru că vaccinarea nu e obligatorie”. Mai mult decat atat, si domnia sa considera ca este vorba despre o epidemie, nu despre o pandemie de gripa porcina, insa Organizatia Mondiala a Sanatatii a modificat criteriile pentru a se putea declara pandemie si, implicit, sa se poata justifica aceste masuri extreme. (sursa)

Tot mai vreti sa va vaccinati? Si tot aveti incredere sa va lasati copiii vaccinati? Oare nu este suspect si, mai mult decat atat, este chiar un abuz de o gravitate enorma faptul ca, spre deosebire de alte vaccinuri puse la dispozitie gratuit, in care se cerea acordul parintilor pentru a-l administra copiilor minori din scoli, de data aceasta se vaccineaza din start toti copii, cu exceptia celor ai caror parinti au fost la scoli si au cerut in mod expres ca fiul sau fiica lor sa fie exceptati? (sursa)

Oare nu vi se pare suspect faptul ca se insista atat de mult pentru vaccinare, ca se propune sanctionarea medicilor de familie care nu participa la campania de vaccinare (cand s-a mai intamplat o asemenea aberatie???), ca se cheltuie milioane de euro din bani publici pentru o gripa despre care specialistii spun ca nu a facut mai multe victime decat una obisnuita, si pentru un vaccin care se pare ca a facut inclusiv victime omenesti? Da, chiar asa… in conditiile in care campania de vaccinare s-a suspendat in Canada din pricina efectelor adverse, care au mers pana la decesul unora dintre pacientii imunizati cu Pandemrix, vaccinul produs de celebrul consortiu farmaceutic GlaxoSmithKline (sursa), autoritatile romane insista, creaza panica, sanctioneaza, ba chiar merg pana acolo incat sa isi permita sa considere acordul tacit al parintilor care nu refuza vaccinarea copiilor… Come on, vorba “chinezului”, ceva tot nu se leaga aici…

Poate ca ma insel, insa parca prefer sa merg pe varianta ca, daca, vorba ceea, Doamne-fere, as contracta intr-un fel sau altul acel tip de gripa, se trateaza daca nu este ignorata, la fel ca orice alta gripa, decat sa imi inoculez voluntar in organism un ser insuficient testat, extrem de controversat, care a avut ca efecte adverse chiar moartea pacientilor… si sa il iau pe cuvant mai degraba pe oficialul european de la Departamentul de Sanatate al Consiliului Europei decat pe te miri ce politician autohton… Parca prea ar suna a ruleta ruseasca…

A, era sa uit… pentru cei care nu ma cunosc… eu imi fac vaccinurile antigripale in mod regulat, in fiecare toamna, de peste 10 ani, insa pe acesta il voi refuza cu toata convingerea…

In orice mediu ai lucra, vei gasi oameni care sunt supraincarcati si oameni care nu fac nimic. Pretutindeni, in orice tip de organizatie, exista angajati care corespund fie tiparului albinutei care se suprasolicita, fie celui al trantorului care nu face mai nimic, se plange toata ziua, intarzie mereu si in permanenta se plange ca are salariul mai mic si ca se avanseaza numai pe “pile”. Ei bine, daca in cazul celui de-al doilea se poate spune ca ii merge cat ii merge, pana la un moment dat, cand se gaseste cineva si capabil, si suficient de curajos pentru a “rupe pisica” (pardon de expresie, iubitorilor de feline), pentru ca, nu stiu cum se face, dar “trantorul” are mereu “spate”, “pile”, cunoaste pe cineva care “il tine in brate”, ei bine, spuneam, in cazul primului exista in permanenta riscul ca, la un moment dat, sa clacheze de unul singur, sa se autodistruga sau sa intervina dorinta de a fugi mancand pamantul, in cautarea unui alt loc de munca. Loc de munca unde, fie vorba intre noi, o va lua de la inceput cu obiceiurile sale.

Nimic de zis, orice angajator si-ar dori o astfel de furnicuta japoneza, care munceste de dimineata pana seara, care face 4-5 ore suplimentare in fiecare zi, ba vine la serviciu si sambata si duminica, fara sa ceara recompensele legale corespunzatoare, care se identifica practic cu compania sau institutia, care traieste pentru a munci si nu munceste pentru a trai…

Insa, la un moment dat, nu stiu cum se face, tocmai acei indivizi care duc pe umerii lor o parte considerabila din activitatea organizatiei, tocmai ei… clacheaza, pleaca, isi schimba locul de munca, incep sa faca prostii sau, mai rau, pica din picioare… In cel mai propriu sens al cuvantului…

Da, motivatia lor profesionala probabil ca exista, din motiv ce muncesc neobosit, insa cei interesati cu adevarat s-ar putea sa aiba surpriza sa constate ca satisfactia lor profesionala nu este intotdeauna cea la care ne-am astepta de la astfel de oameni. Pentru ca, in foarte multe cazuri, din pacate, ei sunt foarte apreciati de conducatorii ierarhici, insa nu de fiecare data acestia considera ca trebuiesc si recompensati intr-un fel sau altul. Si asta pentru ca, de cele mai multe ori, ei nu o cer, ci o fac din constiinciozitate, dintr-o motivatie launtrica. Insa frustrarea tot frustrare ramane si, mai devreme sau mai tarziu, isi va face simtita prezenta si se va traduce fie intr-o iesire care il va transforma pe robotel intr-un personaj de nerecunoscut, fie isi va lua campii si va pleca, dupa lupte indelungate cu el insusi.

Sau, daca nu este vorba de frustrare, atunci poate fi vorba despre ceva mult mai grav: oboseala. Pentru ca, in ciuda tentatiei de a se comporta ca un robotel, vointa de fier se afla ambalata intr-un corp uman, cu limitele specifice: oboseala, epuizare, stres, lipsa de odihna si, pe termen lung, poate chiar depresii, boli profesionale sau, cum a mai fost cazul, chiar decesul.

Nu stiu daca ne incadram neaparat fiecare intr-unul din cele doua tipare. Nici unul nu este de preferat sau de dorit. Pentru ca muncim ca sa traim, nu traim ca sa muncim, desi trebuie sa o facem fiind consecventi principiului conform caruia “ceea ce merita sa faci, fa cu toata fiinta ta”. Insa totul isi are limitele sale, la fel ca si noi. Prin urmare, si implicarea noastra trebuie sa isi aiba limitele sale. Asa ca una din intrebarile esentiale pe care trebuie sa ni le punem fiecare, in opinia mea, este aceasta: “stiu sa spun nu?”. Pentru ca majoritatea problemelor care pot interveni apar ca urmare a incapacitatii noastre de a spune nu, fie din politete, fie ca urmare a inscrierii noastre in tiparul comportamental al albinutei/ furnicutei/ robotelului, fie pentru a nu “jigni” ori rani sentimentele cuiva.

Insa este important sa ne stim atat limitele, cat si prioritatile. Iar sarcinile pe care le acceptam sa fie raportate in permanenta la aceste doua elemente. Procedand astfel, vom evita o sumedenie de capcane, dezamagiri sau traume inutile.

Inca ceva: principiul se aplica inclusiv in domeniul spiritual, unde intotdeauna va exista capcana omului care ajunge sa faca atat de multe lucruri pentru Domnul, incat nu mai are timp pentru Dumnezeu… Iar asta, din pacate, nu face decat sa il impiedice sa faca lucrurile asa cum trebuie…

Inchei cu un principiu enuntat de Napoleon Hill (1880-1970), care cred ca se potriveste de minune in contextul dat: “daca nu poti face lucruri marete, fa lucrurile marunte, insignifiante, intr-o maniera mareata”.

Utilizat de secole in medicina traditionala a mai multor tari asiatice si pretuit astazi in toata lumea atat pentru proprietatile sale terapeutice, cat si pentru diversitatea de forme si arome in care poate fi procurat, ceaiul verde se pare ca ar avea nu doar proprietati anticancerigene, ci si antigripale, el putand tine piept cu succes inclusiv temutei gripe porcine (A/H1N1) si, de asemenea, ajutand la combaterea diferitelor infectii sezoniere obisnuite.

Un grup de cercetatori de la universitatea japoneza Shizuoka a descoperit recent ca totul s-ar datora galat epigallocatechinei (EGCG), principala componenta a ceaiului verde.

Cercetătorii de la Universitatea Shizuoka au realizat un experiment în cadrul căruia au amestecat trei tipuri de virusuri gripali, inclusiv A/H1N1 cu Galat Epigallocatechin extras din ceaiul verde. Amestecul a fost introdus într-o cultură de celule în scopul infestării acesteia. Apoi, savanţii au numărat celulele infectate. S-a dovedit că şi în concentraţii scăzute, EGCG împiedică acţiunea gripei asupra celulelor.

Medicii japonezi susţin că atât în formă pură, cât şi sub forma de extract medical, băutura tradiţională orientală poate fi remediul cel mai bun împotriva gripei porcine.

În topul celor mai folositoare produse pentru om, realizat recent de revista americană Forbes, ceaiul verde se situează pe locul 11, înaintea cepei şi usturoiului.

Sursa

Concluzia este cat se poate de simpla: tinand cont de faptul ca si vremea de afara parca te imbie si ea sa iti faci timp pentru a savura o ceasca de ceai verde, fie aromat, pentru diversitate, fie in forma pura, cu sau fara lamaie, fierbinte sau cu gheata, merita sa te rasfeti cu aceasta bautura atat de apreciata in toata lumea. Iar, daca te gandesti la faptul ca ea contine atat antioxidantii care lupta impotriva cancerului si a imbatranirii, cat si galat epigallocatechina, acel adevarat vaccin, dar si tratament antigripal natural, merita din plin sa zabovesti 1-2 minute in bucatarie si sa iti prepari macar o ceasca, pe care sa o bei ulterior, fiind recunoscator pentru faptul ca un tratament de-a dreptul miracolos are si un gust extraordinar, fiind parca dovada vie a faptului ca exista si “leacuri” eficiente care sa iti incante papilele gustative…

Violenta domestica, pe nedrept numita “domestica”, daca ma intrebati pe mine, pentru ca este oricum, numai “domestica” nu, este sanctionata cel putin cultural sau moral in majoritatea statelor civilizate. Nu este ok in nici o tara europeana ca un barbat sa isi loveasca ori sa isi maltrateze nevasta. Cel putin de ochii lumii… Pentru ca exista si culturi minoritare in care, din pacate, inca mai persista mentalitati de genul “nu ma iubeste daca nu ma bate”… sau “de ce-o bati, ma? Las’ ca stie ea…”

Este trist sa vezi cum oameni naivi, care au fost abuzati sau maltratati intr-o relatie de cuplu, cedeaza si uita atat de usor umilintele si traumele prin care au trecut la primele lacrimi de crocodil ale monstrului care pozeaza, pentru cateva minute, in “talharul pocait”; la fel de trist mi se pare si imaginea acelor persoane care se incapataneaza sa ramana in postura sacului de box al te miri carui animal de companie (biped, din nefericire, si vorbitor articulat), pe motive precum “sa aiba si copiii un tata”, sau “oare ce-o zice lumea daca iau atitudine si nu ii mai permit sa se poarte asa cu mine”, “ce-or zice babele din sat sau cei de pe scara” etc.

In treacat fie vorba, imi este greu sa cred ca se ajunge la batai inca de la inceput. De multe ori, femei care spuneau sotii lor au fost foarte galanti initial, foarte cuceritori, s-au trezit cu vanatai pe trup, si nu de la faptul ca s-au lovit cu picioarele de birou, ca “au cazut pe scari” sau ca “le-au lovit copiii cu o jucarie”, ci “gratie” bestiilor cu chip de om care le stau alaturi. La bine si la rau, zice-se…

Probabil ca totul incepe atunci cand nu doar dragostea, ci si respectul dispare. Iar acesta, la fel ca si dragostea, daca nu este intretinut, se pierde pe traseu. Si incep mai intai jignirile, vorbele grele, traumele psihologice, care sunt urmate sau nu si de cele fizice. Dar, de multe ori, nici nu mai este nevoie de o palma sau, mai rau, un pumn ori un picior. Este suficienta acea teroare psihologica permanenta, in fata careia orice om, oricat de puternic ar fi, mai devreme sau mai tarziu va claca.

Asa se face ca, daca multe tari civilizate au astazi legi care condamna violenta fizica, putine sunt totusi cele care o condamna sau incearca sa o previna, prin mijloace legale, si pe cea psihologica. Asa se face ca merita salutata initiativa legislativa a Frantei, despre care scrie Ziua online:

Francezii casatoriti se pot trezi cu dosar penal daca se insulta unul pe altul. Franta a devenit prima tara din lume care a introdus o lege ce interzice violenta psihologica in cuplu, scrie, miercuri, dailymail.co.uk.

Legea se aplica tuturor tinerilor care locuiesc impreuna, atat barbati, cat si femei. Astfel, barbatii care tipa la neveste si nevestele care isi jignesc barbatii se pot trezi cu dosar penal. Legea include orice tip de insulta, comentarii rautacioase la adresa aspectului fizic al partenerului, acuzatii false de infidelitate si amenintari cu bataia. Inca nu s-a stabilit daca “cicalitul” va fi considerat ca o incalcare a legii. Politia va da un avertisment la prima abatere, insa jignirile repetate il vor face pe partener sa plateasca o amenda. Totodata, se poate merge pana la eliberarea unui ordin de restrictie de apropiere de partener sau chiar la inchisoare.

Poate ca legea nu este perfecta, insa este un inceput… Si poate ca asa vom ajunge, intr-un final, sa invatam cu totii faptul ca, intr-o relatie, nu trebuie sa iti permiti nici macar o data sa iti jignesti sau sa iti insulti partenerul, indiferent de cat de tare te-ai fi enervat, aprins sau maniat… Pentru ca este doar o prima poarta spre un loc in care, mai mult decat sigur, nu iti doresti sa ajungi… Sau, cel putin, nu ti-ai fi dorit atunci cand ai spus “Da”, imbracat in haine de sarbatoare, si cand i-ai pus pe deget acel inel pe care sa il poarte, daca imi aduc bine aminte, “pana cand moartea va va desparti”…

Ei bine, DA! Fostul dictator Nicolae Ceausescu figureaza pe lista detinatorilor titlului de Doctor Honoris Causa ai Universitatii din Nisa, in compania unor nume celebre precum cel al lui Boutros Boutros Ghali sau al economistului laureat al premiului Nobel, Oliver Williamson.

Distinctia i-a fost acordata fostului presedinte al Romaniei, Nicolae Ceausescu, in anul 1975, intr-o perioada in care acesta “avea o imagine de rebel in raport cu puterea sovietica”, conform publicatiei franceze L’Express, citata de editia online a cotidianului Ziua. Mai mult decat atat, se pare ca fostul dictator isi va pastra aceasta distinctie in ciuda faptului ca a fost executat pentru genocid in data de 25 decembrie 1989, intrucat forul de conducere al Universitatii din Nisa, reunit de urgenta ca urmare a evenimentelor din Romania in care a fost implicat detinatorul unui titlu de Doctor Honoris Causa conferit de Universitate, a decis ca situatia trebuie sa ramana asa in continuare, intrucat regulamentul de organizare si functionare al institutiei de invatamant nu permite retragerea acestui tip de distinctii.

Va intrebati, probabil, de ce nu s-a facut tam-tam pe marginea acestui subiect si de ce se stia doar de fosta “academiciana de renume mondial”, Elena Ceausescu, si nu si de Dr. H.C. Nicolae Ceausescu… Raspunsul frumos ar fi ca… din modestie… Dar cel onest este faptul ca totul a iesit la iveala relativ recent, cand Universitatea din Nisa i-a conferit aceeasi distinctie si deputatului francez Lionnel Luca, insa acesta a refuzat sa primeasca titlul ravnit de atat de multe persoane. Motivul? Tatal deputatului era de origine romana, iar acesta, stiind ca titlul i-a fost conferit si fostului dictator si ca nu i-a fost retras ulterior, a considerat ca si-a pierdut semnificatia…

Mai mult decat atat, intr-o scrisoare pe care Albert Marouani, presedintele Universitatii din Nisa, a raspuns criticilor formulate de catre deputatul Lionnel Luca, datata 5 noiembrie 2008, reprezentantul forumului academic a afirmat cat se poate de clar faptul ca Nicolae Ceausescu isi pastreaza si post-mortem titlul onorific, conform deciziei luate pe 25 ianuarie 1990 de Senatul Universitatii…

Prin urmare… cizmar-cizmar, dar… nu e un cizmar de rand… El este Doctor Honoris Causa… Si nu al unei universitati de rand sau a uneia din vreo tara comunista, ci al Universitatii din Nisa… Sa mai zica cineva ca nu “traim in tara tutulor posibilitatilor”…

Auzim uneori spunandu-se ca “misterioase sunt caile Domnului”. De cele mai multe ori, aceasta expresie nu produce in noi cine stie ce efecte, chiar daca, rational vorbind, suntem intru totul de acord cu faptul ca “Dumnezeu lucreaza cand intr-un fel, cand intr-altul”. Poate ca cele mai dificile momente pentru a crede si a accepta din toata inima ca “Dumnezeu lucreaza”, chiar daca “misterioase sunt caile Domnului”, sunt acelea in care ti se intampla o nenorocire, un necaz, cand toata munca iti este naruita exact atunci cand aveai mai mare nevoie ca lucrurile sa mearga snur… Si totusi… Dumnezeu isi are planurile Lui, chiar daca uneori ni se pare ca ni le cam incurca pe ale noastre… iar intamplarea pe care o redau in cele ce urmeaza, care a circulat la un moment dat pe e-mail, sper ca va reusi sa ilustreze din plin lucrul acesta.

Se spune ca un tanar preot mergea impreuna cu sotia lui inspre o localitate unde tocmai fusese repartizat sa isi ia in primire prima sa parohie. Era o zi mohorata de octombrie si, ca si cum nu ar fi fost de ajuns, au constatat ca biserica este intr-o stare deplorabila… Dar ce conteaza cand esti tanar, la inceput de drum si de cariera… Plini de entuziasm, taica popa si coana preoteasa isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba in “straie de sarbatoare”…

Muncesc cu sarg, fara a precupeti nici un efort, din zori si pana in noapte, repara peretii, tamplaria, refac picturile, curata si… termina totul cu o saptamana mai devreme… pe 18 decembrie!

Toate bune si frumoase, entuziasm, satisfactie, multumire sufleteasca, rugaciuni de multumire la adresa lui Dumnezeu pentru ca a facut ca lucrul acesta sa fie posibil…

A doua zi insa, pe 19 decembrie, incepe o vijelie cumplita, care desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral… Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare, preotul pleaca spre casa, dar pe drum se opreste la o licitatie in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce; isi da seama ca are exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica.

Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie zareste o doamna in varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat. Doamna asteapta absenta intr-un colt; deodata isi ridica ochii si, socata, il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei(EBG)… Ii povesteste apoi ca ea o brodase in Austria in urma cu 35 de ani, in timpul razboiului. La venirea nazistilor e nevoita sa plece in graba si-si lasa in urma sotul, care este arestat si trimis in lagar… e ultima data ca-l mai vede…

Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica… Tot ceea ce poate sa faca este sa o conduca pe doamna intristata acasa… 

Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit preotul isi conduce spre iesire noii enoriasi; cand revine observa pe un scaun un domn in varsta cu ochii pironiti pe fata de masa… Barbatul ii povesteste indurererat ca fata de masa fusese brodata de sotia lui,  care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta… Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun…

Misterioase sunt caile Domnului, nu-i asa? Daca totul ti se pare acum demoralizant, daca lucrurile nu ti-au mers chiar asa cum ti-ai fi dorit, cum te asteptai sau conform muncii tale asidue, daca planurile ti-au fost date peste cap, aminteste-ti ca Dumnezeu nu te lipseste niciodata de o binecuvantare, decat pentru a face loc unei alte binecuvantari mai mari!

Desi am 16 ani de cand ma pot lauda cu statutul de “nefumator”, trebuie sa marturisesc faptul ca, ocazional, sunt totusi… fumator. Fumator pasiv, mai exact. Atunci cand, prin natura meseriei, particip la diferite sedinte, intalniri, discutii s.a.m.d., si interlocutorii fumeaza, vrand-nevrand, fumul expirat de ei este inhalat de toti, inclusiv de cei care spun ca nu sunt fumatori… Prin urmare, atunci cand cineva ma intreaba, intr-un astfel de context, daca fumez, mi-am reformulat raspunsul: “numai pasiv”.

Se stie deja faptul ca fumatul “activ” provoaca diverse afectiuni si creste mortalitatea. Sloganuri precum “fumatul ucide”, “provoaca cancerul pulmonar” (cacofonia nu-mi apartine…), “provoaca impotenta” etc. apar acum pe toate pachetele de tigari, insotite de imagini care de care mai semnificative (e drept ca romanul, deh, inventiv din fire, a ajuns acum sa contribuie la cresterea vanzarilor de tabachere…). Ceea ce se stie mai putin este faptul ca si fumatul pasiv, nu doar cel activ, ucide. Discutam cu un amic pe tema asta si, cand i-am spus lucrul acesta, mi-a ras in nas, intrebandu-ma daca am auzit de cineva care sa fi murit de… fumat pasiv… Ei bine, da, exista studii oficiale – facute nu de ageamii, ci de Organizatia Mondiala a Sanatatii – care arata ca fumatul pasiv este cauza decesului a aproximativ 600.000 de decese in fiecare an, la nivel mondial.

Raportul OMS arată că fumatul ucide peste cinci milioane de persoane în fiecare an, mai mult decât SIDA, tuberculoza şi malaria la un loc. Dacă se menţin actualele tendinţe, consumul de tutun ar putea provoca moartea a peste opt milioane de persoane pe an în 2030.

Astfel, 10% din costurile economice asociate consumului de tutun sunt atribuite fumatului pasiv. Potrivit raportului OMS, aceste costuri sunt directe, precum cele legate de tratarea bolilor proprii fumatului, şi indirecte, precum cele asociate scăderii productivităţii sau pierderii salariului din cauză de deces sau boală.

Raportul aminteşte că fumatul pasiv are un impact puternic asupra sănătăţii, provocând la adulţi grave boli cardiovasculare şi respiratorii, precum bolile coronariene şi cancerul la plămâni.

Fumatul pasiv poate provoca moartea subită a bebeluşilor şi poate duce la o insuficienţă ponderală a fătului. Raportul arată că aproape 40% din copii sunt expuşi în mod regulat fumatului pasiv în familiile lor, în pofida efectelor nocive. Cel puţin 31% dintre cei care mor din cauza fumatului pasiv sunt copii.

Acestea sunt motivele pentru care, la nivel mondial, s-a ajuns la o serie de decizii care unora li s-ar putea parea prea dure, cum ar fi interzicerea fumatului in spatiile publice (lege care exista si in Romania, insa nu este aplicata pretutindeni), interzicerea comercializarii produselor fara a avea aplicate avertismentele “fumatul ucide” sau altele similare, fara a avea aplicate fotografiile pe post de sperietori, interzicerea reclamelor la tutun sau chiar alte masuri mai drastice. Pentru ca, da, exista si masuri mai drastice, in tari cat se poate de civilizate, cum este cazul Islandei, unde dai cu tunul sa vezi in vreun magazin produse din tutun. Motivul? Magazinelor le este interzisa nu doar reclama la tigari, ci si sa le tina la vedere. Asa se face ca, daca vrei sa cumperi un pachet de tigari in Reykjavik, capitala Islandei, intri in magazinul respectiv, intrebi daca acolo se comercializeaza produse din tutun, apoi indici exact marca si tipul tigarilor pe care vrei sa le cumperi si, daca sunt disponibile, platesti si pleci… Masuri extreme? Masuri dure? Poate… Insa, daca privesti la cifrele oficiale din rapoartele OMS, parca nu mai par atat de dure…

… Si parca, privind la cifrele sumbre din studiile care arata ca si din fumatul pasiv se moare, nu ti se mai pare atat de important sa fii politicos atunci cand cineva te intreaba daca poate fuma in incapere (asta in cazurile fericite in care te intreaba…), nu ti se mai pare atat de dura masura restrangerii libertatii fumatorilor si “surghiunuirea” lor in spatiile special amenajate… Pentru ca, sa nu uitam, o definitie simpla a libertatii este aceea ca orice om este liber sa faca ce vrea doar atata timp cat libertatea lui nu dauneaza libertatii altora… Ori, daca libertatea lui iti poate provoca tie, ca fumator pasiv, afectiuni cardiovasculare si respiratorii, cancere sau chiar moartea, atunci inseamna ca libertatea lui trebuie restransa…

Chiar cand credeam ca am terminat… am primit news-letterul Uniunii, cu raspunsul oficial al acesteia la “scrisoarea deschisa”… Il redau integral in cele ce urmeaza:

CLARIFICARI ADUSE DE CATRE CONDUCEREA CULTULUI CRESTIN BAPTIST DIN ROMANIA FATA DE SCRISOAREA DESCHISA ADRESATA DE FRATELE PAUL NEGRUT BISERICILOR DIN UNIUNE

 

Conducerea Cultului Crestin Baptist din Romania doreste sa clarifice unele aspecte exprimate ambiguu in scrisoarea deschisa, adresata bisericilor din Uniunea Baptista, de catre fratele Paul Negrut, la sfarsitului anului 2009.

 

1. Comunicatele Uniunii Baptiste publicate prin “Stiri Baptiste” informeaza cu privire la deciziile importante luate de catre Consiliul Uniunii. Conducerea prezenta a Cultului si-a propus sa slujeasca cu mai multa transparenta bisericile pe care le reprezinta. Din acest motiv inca de la inceputul acestui mandat s-a stabilit ca deciziile Consiliului Uniunii, care privesc viata tuturor bisericilor baptiste, sa fie facute publice.

 

2. Afirmatia ca discutarea acceptarii subventiilor de la stat a fost propusa de Presedintele Cultului nu este adevarata. Discutarea problemei a avut loc la solicitarea Secretariatului de Stat pentru Culte in mai multe randuri deoarece mai multe biserici din Uniune au acceptat deja bani de la stat in ultimii ani. Decizia a fost luata de catre Consiliului Uniunii ca raspuns la aceste solicitari desi Conducerea Cultului nu a facut nici o cerere pentru obtinerea de subventii din partea statului!

 

3. Cu ocazia votului din Consiliul Uniunii numai 3 dintre cei aproape 40 de membri prezenti la sedinta au votat sa nu se accepte nici un fel de subventii de la stat. Toti ceilalti membri (adica peste 90%) au votat sa se accepte subventii de la stat pentru anumite cauze. Singura diferenta dintre acestia a fost ca, cei mai multi au fost de acord ca sa fie incluse in aceste finantari si subventii pentru reparatii si constructii de cladiri.

 

4. Afirmatia ca prin aceasta decizie Cultul Baptist se indeparteaza de la invatatura Scripturii nu este intemeiata. Pozitia doctrinara a Cultului Crestin Baptist nu este exprimata de catre o persoana sau prin Statutul Cultului (care a devenit necesar in urma aparitiei Legii cultelor). Intelegerea doctrinara a Cultului Crestin Baptist se bazeaza pe Sfanta Scriptura, asa cum este interpretata aceasta de catre Marturisirea de Credinta. Aceasta prezinta astfel relatia dintre biserica si stat.

 

XIX. Biserica si statul

Noi credem si marturisim ca autoritatea statului este de la Dumnezeu, fiind imbracata cu putere pentru pastrarea dreptului, ordinii si pedepsirea raufacatorilor, potrivit cu invatatura Cuvantului lui Dumnezeu suntem datori de a ne supune legilor, a ne indeplini indatoririle cetatenesti si a ne ruga pentru toate autoritatile statului.

Tit 3:1 “Adu-le aminte sa fie supusi stapanirilor si dregatorilor…”

Rom. 13:1-7 ” Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte caci nu este stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapanirile care au fost randuite de Dumnezeu…”

1 Pet.2:13,14 “Fiti supusi oricarei stapaniri omenesti si dregatorilor…”

1 Tim.2:1-3 “…rugaciuni…pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii.”

 

Invatatura Scripturii afirma ca stapanirile si dregatoriile sunt ingaduite de Dumnezeu, credinciosii trebuie sa se supuna acestora si sa se roage pentru ele. Motivul de nesupunere fata de autoritatea statului este interzicerea inchinarii inaintea lui Dumnezeu si a predicarii Cuvantului lui Dumnezeu.

 

Domnul Isus Hristos a poruncit urmasilor sai sa isi indeplineasca datoriile pe care le au fata de Cezar asa cum trebuie sa isi indeplineasca datoriile pe care le au fata de Dumnezeu. Apostolul Pavel nu s-a sfiit sa se foloseasca de dreptul sau de cetatean roman la care a apelat cand a fost arestat.

 

Traim intr-o tara care se bucura de libertate religioasa si in care aceasta este garantata de Constitutie si de Legea Cultelor care afirma ca statul nu se amesteca in treburile bisericilor si este echidistant fata de acestea. Atat timp cat ajutorul oferit de stat nu este conditionat si nu duce la o subjugare a bisericilor la interesele statului, acesta poate fi considerat ca un bine pe care statul vrea sa il ofere cetatenilor sai din bugetul realizat prin colectarea impozitelor de la acestia. Bisericile Baptiste din Romania nu vor renunta niciodata la principiul separarii bisericii de stat si se vor impotrivi oricarei incercari a statului de a se amesteca in treburile interne ale bisericilor.

 

In aceste vremuri, adevaratul pericol de subordonare il reprezinta implicarea bisericilor in activitatea politica electorala, unde interesele momentului reflecta ideologia partidelor si nu valorile Scripturii. Conducerea Cultului a fost surprinsa sa afle, din materialele publicate, ca doi dintre candidatii la Presedintia Romaniei au fost invitati sa se adreseze studentilor la capela Universitatii Emanuel, chiar in timpul campaniei electorale.

 

5. Potrivit Statutului Cultului, bisericile baptiste functioneaza pe baza principiului autonomiei bisericii locale. Acest principiu reflecta convingerea Biblica a faptului ca biserica locala are autoritatea de a decide in ce priveste viata comunitatii de credinciosi. Astfel, in acele privinte in care Marturisirea de credinta nu se exprima, exista libertatea bisericii locale de a decide. Daca o problema devine importanta pentru toate bisericile din tara este rolul Consiliului Uniunii sa analizeze lucrurile si sa ofere o solutie statutara.

 

Conducerea Cultului considera ca bisericile ar trebui sa decida: fie sa nu primeasca nici un fel de subventii (inclusiv pentru educatie, activitati sociale, parcari, iluminat public, constructii, etc) sau, daca bisericile hotarasc sa accepte subventii, decizia cu privire la acestea sa ramana la latitudinea bisericilor locale potrivit principiului autonomiei.

 

6. Conducerea Uniunii Baptiste a facut de la inceputul mandatului demersurile necesare pentru a obtine deductibilitatea pentru sumele donate de credinciosii bisericilor. In ciuda eforturilor de a obtine sprijin in Parlamentul Romaniei si a interventiilor repetate facute de Presedintele Cultului, acest demers nu a primit nici un raspuns de la Guvernele care au fost abordate.

 

7. Finantarile primite de biserici de la stat au fost oferite pana in prezent prin: Primarii locale, Consilii judetene sau Guvern, in functie de situate. Aceste finantari au avut ca destinatie:  cheltuielile scolilor si liceelor baptiste, subventii pentru orfelinate, gradinite si centre de zi, donatii pentru reparatii de cladiri de biserici, amenajari de curti, parcari, iluminat public. In prezent exista si multe cladiri ale bisericilor care se afla pe terenuri concesionate de la stat pe baza unui contract pe o perioada de timp. Desi in scrisoarea deschisa adresata bisericilor este prezentata o pozitie impotriva acceptarii banilor de la stat Liceul Baptist din Oradea (ca si celelalte licee si scoli baptiste din tara) este finantat cu bani de la stat.

 

8. Referatele prezentate la Consiliul Uniunii de la Timisoara, la care face referire scrisoarea deschisa, au fost solicitate de conducerea de atunci a Cultului si nu au venit din initiativa proprie a persoanelor mentionate. La fel ca si cazul dezbaterii problemei divortului au fost cerute referate doctrinare care sa reprezinte pozitii diferite pentru ca membrii Consiliului sa poate dezbate tematica respectiva.

 

9. Consiliului Uniunii, in sedinta tinuta la biserica Maranata din Arad in anul 2008, a decis ca membrii Consiliului sa nu dezbata agenda de discutii a Consiliului in afara sedintelor acestuia. Potrivit Statului Cultului, sedintele Consiliului Uniunii au loc in cadrul unor intalnirii a membrilor acestuia si nu pe internet. Pentru a putea exprima opinii in cadrul acestor sedinte, membrii Consiliului trebuie sa participe la intalnirile convocate.

 

Membrii Consiliului Uniunii sunt pastori cu experienta si maturitate spirituala, alesi de biserici ca sa le reprezinte. Ei s-au aplecat o zi intreaga asupra acestei probleme, discutand si argumentand diferite puncte de vedere dupa care au decis prin vot, potrivit Statutului, care este pozitia oficiala a Consiliului Uniunii Baptiste din Romania.

Conducerea Cultului Crestin Baptist doreste tuturor credinciosilor crestini un An Nou binecuvantat si inchinat slujirii Mantuitorului nostru Isus Hristos.

Desigur, discutiile legate de amestecul Statului in problemele eclesiale sunt numeroase si extrem de sensibile. Nu pot sa nu ma intreb insa in ce masura putem ajunge sa “strecuram tantarul si sa inghitim camila”. Pentru ca avem impresia ca, acceptand sau accesand o serie de fonduri de la bugetul de Stat sau de la bugetele locale, permitem Statului sa se amestece in treburile Bisericii… insa parca uitam faptul ca, prin simplul fapt ca suntem un cult religios oficial recunoscut in Romania, Statul a avut deja, are si, mai mult decat atat, va avea un cuvant de spus… Prin simplul fapt ca avem astazi un nou Statut si o noua Marturisire de credinta, pentru ca asa ne-a cerut-o legislatia in vigoare… Prin simplul fapt ca Statutul nostru respecta, conform legii, Constitutia tarii si legislatia in vigoare… Prin simplul fapt ca invatamantul confesional se desfasoara conform unor programe care sunt ulterior avizate de Ministerul Culturii si Cultelor si apoi aprobate de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii (conf. art. 34 din Legea 489/2006), prin faptul ca pana si personalul didactic neintegrat in invatamantul de stat, care este intr-adevar numit de catre culte, DAR trebuie sa indeplineasca prevederile Legii privind statutul personalului didactic nr. 128/1997, cu modificarile si completarile ulterioare… Prin faptul ca pana si casa de pensii apartinand cultului trebuie sa isi desfasoare activitatea “in acord cu principiile generale ale legislatiei privind asigurarile sociale de stat” (conf. art. 24 din Legea 489/2006)… Deci, in final, care sunt argumentele celor care afirma separarea totala a Bisericii, a cultului oficial recunoscut, de Stat?

Oare de ce ne este atat de greu sa admitem faptul ca realitatea din timpul reformatorilor, cand s-a enuntat acest principiu al separarii Bisericii de Stat, a suferit unele modificari si ca Biserica, ca entitate organizationala, nu ca Trup al lui Christos, functioneaza astazi intr-un cadru legislativ national si international?

Intotdeauna schimbarea a fost privita cu ochi critici, insa nu intotdeauna schimbarea este un lucru rau. Nu vreau sa spun ca ACEASTA schimbare ar fi neaparat un lucru bun, insa afirm raspicat ca nu este in nici un caz acea introducere a “cezaro-papismului” de care vorbeste vicepresedintele in exercitiu al Uniunii Baptiste. Sincer vorbind, decizia Consiliului Uniunii mi s-a parut una cat se poate de morala si de binevenita, din moment ce ea a venit ca urmare a faptului ca unele biserici din teritoriu accesasera deja fonduri de la Stat. Exact cum, in perioadele de inceput ale Bisericii, in momentul in care au aparut unele practici care au starnit controverse atunci, si liderii bisericilor s-au adunat, au dezbatut, apoi au luat o decizie pentru a pune capat dezbinarilor si pentru a exista o practica unitara, nu vad nimic in neregula si nestatutar in ceea ce s-a intamplat la sfarsitul lui octombrie. La urma-urmei, chiar si asa, in forma aceasta, nimeni nu poate spune ca exista vreo prevedere statutara sau vreo decizie a Consiliului care sa il OBLIGE sa acceseze acele fonduri. Dimpotriva, daca biserica locala considera ca nu este o practica acceptabila pentru ea insasi, chiar si legile tarii o incurajeaza sa se autofinanteze (a se vedea art. 10 din aceeasi Lege 489/2006 – “cheltuielile pentru intretinerea cultelor si desfasurarea activitatilor lor se vor acoperi, in primul rand, din veniturile proprii ale cultelor, create si administrate in conformitate cu statutele lor”). Dar daca o biserica locala nu isi poate finanta lucrarile de intretinere, de reparatii, activitatile de asistenta sociala etc., atunci trebuie sa admitem ca nu este corect nici sa fie obligata de nepasarea noastra, a tuturor, sa cada in paragina sau sa isi restranga activitatile, in conditiile in care exista prevederi legale care sa ii garanteze un sprijin, fara a presupune favoritisme sau alte “interventii” neortodoxe.

Trebuie sa admitem faptul ca atat credinciosii baptisti, cat si organizatiile si institutiile baptiste platesc aceleasi taxe pe care le plateste orice cetatean roman sau persoana juridica sau organizatie cultica din tara noastra. Si, din moment ce se platesc aceleasi taxe, aceleasi contributii, este perfect legitim si legal sa beneficieze si de aceleasi drepturi. Adica, daca eu, in calitate de crestin baptist, platesc asigurarile de sanatate, oare nu mai apelez la serviciile publice decontate prin Casa de Asigurari de Sanatate, pentru ca nu vreau sa am de-a face cu Statul? Da, este dreptul meu sa o fac, insa… cine o face? Daca eu platesc asigurari de somaj si raman fara serviciu, oare nu voi cere ajutor de somaj pentru ca sunt crestin baptist? Da, este dreptul si libertatea mea sa aleg sa nu o fac, insa… cine o face? Daca eu, in calitate de crestin baptist, locuiesc la bloc, si blocul meu intra in programul de reabilitare termica, oare voi refuza sa imi fie anvelopat apartamentul pentru ca asta presupune sa primesc niste bani de la Stat si, vezi Doamne, cine finanteaza, acela si dicteaza? Oare Statul imi va dicta in familie pentru ca imi finanteaza reabilitarea termica a apartamentului si pentru ca trebuie sa dau socoteala ce am facut cu banii pe care mi i-a dat in scopul acesta, adica sa demonstrez ca i-am cheltuit exact pe ceea ce am cerut? Da, este dreptul meu sa refuz, insa motivul acesta nu este unul cat se poate de pueril?

Care este diferenta intre anveloparea termica a blocului in care locuieste un baptist si anveloparea cladirii bisericii in care se inchina 50, 100, 300, 1000 de baptisti? Cu ce este diferita aceasta operatiune? Cu  ce este diferita reconditionarea unei biserici de reconditionarea fatadei unui bloc in care locuiesc 50, 100, 300, 1000 de baptisti? De ce se afirma sus si tare ca in primul caz este ok, pentru ca cetatenii respectivi platesc taxe si impozite, iar in cel de-al doilea caz, unde, de asemenea, institutia plateste taxe si impozite, la fel ca si credinciosii care o compun (pentru ca, sa ne reamintim, noi consideram ca Biserica este alcatuita din totalitatea credinciosilor, nu-i asa?)? Care este diferenta? De ce in primul caz afirmam ca este un drept legal, iar in cel de-al doilea ca este o incercare de introducere a “cezaro-papismului” in biserica??? Oare este ok sa avem doua unitati de masura, sa fim inconsecventi din acest punct de vedere?

Iarasi, cu ce este diferit un ONG baptist, din punct de vedere strict organizational, de unul laic? Si de ce, daca nu ar fi fost vorba despre un ONG “baptist” care activeaza in domeniul social, ar fi fost ok sa beneficieze de finantari de la Stat, dar daca este unul baptist nu mai e ok? Oare nu trebuiesc urmate aceleasi proceduri? Oare, daca nu ar fi apartinut cultelor, dar ar fi avut aceleasi drepturi legale, nu ar fi accesat acele fonduri?

Oare nu este mai rea neimplicarea noastra, ca comunitate de credinta, in viata comunitatii romanesti? Oare nu este mai rea nepasarea noastra, ridicatul nostru din umeri atunci cand, dupa ce infiintam plini de entuziasm institutii si organizatii, le lasam sa moara de foame sau sa se autodesfiinteze, pentru ca nici noi nu le finantam, ca biserici, dar nici pe ele nu le lasam sa se autofinanteze, accesand fondurile pe care Statul roman le garanteaza, cu conditia respectarii acelor standarde minime de calitate pe care le cere de la orice alt furnizor de servicii sociale, sau de la oricare alta unitate de invatamant, sau de la oricare alta unitate de cult?… Si, iarasi spun, nu vorbesc acum doar ca sa ma aflu in treaba, ci vorbesc la modul concret, si daca vreti voi da si exemple, cum a fost cazul Scolii Postliceale Sanitare Baptiste din Bucuresti, infiintata de cult, apoi lasata sa se autodesfiinteze… Si de multe alte initiative bune si apreciate, care ar fi putut supravietui foarte bine si in continuare daca fie ar fi fost sustinute de cei care le-au infiintat, fie li s-ar fi permis sa acceseze fondurile create special pentru organizatii de acel tip…

In fine, sunt convins ca si in aceasta privinta, ca in multe altele, vor exista suficient de multi binevoitori care sa le dea peste cap, cu Bibliile lor mari, celor care spun ca nu au fonduri si ca vor sa continue o lucrare buna si apreciata nu doar in comunitatea lor de credinta, ci si in cea largita, in societatea in care a functionat, si care ii vor acuza de necredinta si de lipsa de incredere in Dumnezeu… Care le vor tine predici despre cat de mare este mila lui Dumnezeu si despre cum poate El asigura salariile oamenilor, finantele pentru renovare, contributiile financiare etc., dupa care se vor sui multumiti in masinile lor germane si vor pleca mai departe, parca transpunand in vremuri moderne ceea ce Iacov, apostolul, spusese odinioara: “mergeti in pace, incalziti-va si saturati-va…” (continuarea… se stie… cred…sper…).

Da, spun, sunt convins ca vor exista suficient de multe persoane care, de la amvoanele unor biserici bogate, vor ignora total faptul ca, poate, uneori, pentru biserici mai sarace, Dumnezeu s-ar putea folosi de oportunitatile LEGALE pentru a le asigura acele contributii, finantari etc. si ca acestea ar putea fi, uneori, un raspuns la rugaciunile membrilor acestora…

Dar, vorba ceea, se stie ca, de cand lumea, satulul nu crede flamandul…

II. Comentariul pastorului Vasile Alexandru Talos in dreptul postarii referitoare la Scrisoarea deschisa a pastorului Negrut

Il gasiti integral aici: http://mariuscruceru.ro/2009/12/31/comentariul-pastorului-vasile-alexandru-talos/

Si aici am optat pentru abrevierea numelui in forma “VT” si pentru evidentierea acelor afirmatii care mi-au atras atentia.

1. VT: “Prin aprobarea Statutului Baptist, Guvernul Romaniei s-a angajat sa acorde credinciosilor baptisti deducere din impozitul pe venit pentru sumele contribuite, tocmai pentru faptul ca baptistii nu accepta subventii de la stat”.

Suna frumos si oarecum idealist, insa cred ca lucrurile stau putin diferit. In art. 10, alin. (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor sunt sipulate urmatoarele:

“Statul promoveaza sprijinul acordat de cetateni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit si incurajeaza sponsorizarile catre culte, in conditiile legii”. Deci, aceste deduceri din impozitul pe venit sunt acordate TUTUROR CULTELOR, nu doar cultului baptist, si nu pentru ca un cult sau altul nu accepta subventii de la stat, ci ca pe o forma de promovare a spriijinului acordat de credinciosi cultelor religioase.

2. V.T.: “Libertatea şi autonomia Cultului Creştin Baptist se manifestă şi prin dreptul său exclusiv de a-şi stabili doctrina şi preceptele religioase proprii, normele interne de organizare şi funcţionare; dreptul exclusiv de a înfiinţa/desfiinţa unităţi de cult; dreptul de a-şi alege reprezentanţii în conducerea structurilor din cadrul cultului, fără amestec din
partea statului; dreptul de a avea o jurisdicţie duhovnicească proprie”.

Iarasi, suna frumos si idealist, insa, de asemenea, cred ca lucrurile stau putin diferit. Aceste asa-numite “drepturi exclusive” sunt de fapt drepturi garantate de legislatia in vigoare (Constitutia Romaniei, Legea 489/2006 etc.) pentru TOATE cultele oficial recunoscute din Romania (in total 18). Citez doar cateva din articolele din Legea 489/2006 care imi confirma afirmatiile:

Art. 8 (1) Cultele recunoscute (…) se organizeaza si functioneaza in baza prevederilor constitutionale si ale prezentei legi, in mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.

(3) Cultele functioneaza cu respectarea prevederilor legale si in conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale caror prevederi sunt aplicabile propriilor credinciosi.

Art. 14 (1) Fiecare cult trebuie sa aiba un organism national de conducere sau de reprezentare.

(2) Unitatile de cult, inclusiv filialele lor fara personalitate juridica, se infiinteaza si se organizeaza de catre culte potrivit propriilor statute, regulamente si coduri canonice.

Art. 23 (1) Cultele isi aleg, numesc, angajeaza sau revoca personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementari.

(2) Personalul cultelor poate fi sanctionat disciplinar pentru incalcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementari.

Art. 26 (1) Cultele pot avea organe proprii de judecata religioasa pentru problemele de disciplina interna, conform statutelor si reglementarilor proprii.

(2) Pentru problemele de disciplina interna sunt aplicabile in mod exclusiv prevederile statutare si canonice.

(3) Existenta organelor proprii de judecata nu inlatura aplicarea legislatiei cu privire la contraventii si infractiuni in sistemul jurisdictional.

Prin urmare, TOATE cultele oficial recunoscute din Romania, nu doar Uniunea Baptista, au garantate de legislatia in vigoare dreptul “de a-şi stabili doctrina şi preceptele religioase proprii, normele interne de organizare şi funcţionare; dreptul de a înfiinţa/desfiinţa unităţi de cult; dreptul de a-şi alege reprezentanţii în conducerea structurilor din cadrul cultului, fără amestec din partea statului; dreptul de a avea o jurisdicţie duhovnicească proprie”. Ori aceasta anuleaza ideea de “drept exclusiv”…

3. V.T.: “Personal am participat la dezbateri pe marginea legii cultelor, cand reprezentantii Guvernului ne-au cerut sa ne precizam pozitia, daca acceptam subventii de la stat sau ramanem la principiul deductibilitatii pentru credinciosii cultelor care din motive doctrinare nu accepta subventii de la stat. Nu putem acorda si subventii si deductibilitate! — a fost atunci argumentul Secretariatului de Stat pentru Culte. Probabil ca pana la hotararea Consiliului Uniunii, baptistii reprezentau singurul cult religios din Romania care refuza in totalitate subventiile de la stat si prin urmare Statul se vedea nevoit sa acorde deducerea din impozitul pe venit, asa cum este si in Statele Unite.”

Nu imi permit sa contest faptul ca asa au stat lucrurile atunci, cand, conform prevederilor legale in vigoare, textul legii a fost supus dezbaterii publice si a fost discutat cu partenerii sociali direct vizati de prevederile acesteia. Afirm insa faptul ca, in forma in care a fost aprobata Legea 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, acordarea de subventii si deductibilitatea nu se exclud una pe cealalta. Citez, din nou, cateva paragrafe din legea antementionata:

Art. 10 (3) Statul promoveaza sprijinul acordat de cetateni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit si incurajeaza sponsorizarile catre culte, in conditiile legii.

(4) Statul sprijina, la cerere, prin contributii, in raport cu numarul credinciosilor cetateni romani si cu nevoile reale de subzistenta si activitate, salarizarea personalului clerical si neclerical apartinand cultelor recunoscute. Statul sprijina cu contributii in cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unitatilor de cult cu venituri reduse, in conditiile stabilite prin lege.

(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind functionarea unitatilor de cult, pentru reparatii si constructii noi, in raport cu

Art. 11  Sprijinul statului consta si in acordarea de facilitati fiscale, in conditiile legii.

Art. 14  (2) Unitatile de cult, inclusiv filialele lor fara personalitate juridica, se infiinteaza si se organizeaza de catre culte potrivit propriilor statute, regulamente si coduri canonice.

(4) Unitatile de cult nou-infiintate ca persoane juridice pot solicita si primi sprijin financiar, in conditiile legii.

Dupa cum se poate observa din textele antecitate, acordarea de diferite subventii sau contributii financiare din partea Statului nu este in nici un fel conditionata de acordarea sau neacordarea de deductibilitati sau de facilitati fiscale, cultele religioase oficial recunoscute putand beneficia de una, de cealalta, de ambele sau de nici una, in functie de deciziile pe care le iau la nivel intern si de comunicarea acestor decizii, precum si, dupa caz, a solicitarilor facute in sensul acesta, autoritatilor competente.

Cat despre faptul ca “Statul se vedea nevoit sa acorde deductibilitatea”… indraznesc sa afirm, cu tot respectul, faptul ca Statul nu este “nevoit” sa acorde nimic. El “poate sa acorde”, sau “acorda, la cerere, in limita fondurilor disponibile, conform legislatiei in vigoare, in raport cu numarul credinciosilor” etc. Dupa cum se poate observa, “Statul” si-a lasat suficiente “portite” pentru a acorda cat mai putine fonduri, si nu este in nici un caz acel gentleman desavarsit care, vazand refuzul unuia sau altuia dintre culte de a accesa anumite fonduri de la buget, se vede “obligat” (pe principiul noblesse oblige…) sa acorde alte facilitati, in compensare.

4. Subventiile acordate bisericilor depind in buna masura de bunavointa organelor locale, asa cum se poate vedea usor si din afirmatia presedintelui Cultului, Dr. Otniel Bunaciu: “Unele biserici, mai ales din vestul tarii, majoritatea din Bihor, Arad, Timis, Caras, – unde exista un procent mare de credinciosi Baptisti, au accesat fonduri…” (Interviu in Crestinul Azi, 6/2009). Aceasta “bunavointa” poate conduce usor la obedienta din partea liderilor bisericilor care au beneficiat de subventii, fata de cei ce au promovat proiectele lor, doar asa “din recunostinta”.

Cred ca deja am citat articole de lege care arata faptul ca aceste contributii se fac in functie de numarul credinciosilor fiecarui cult religios oficial recunoscut in Romania si nu in functie de “bunavointa autoritatilor locale”, ele fiind un drept conferit de legislatia in vigoare, si nu o favoare a autoritatilor locale. Totusi, voi cita din nou textul art. 10, alin. (4) si (6), pentru a va convinge ca nu vorbesc in necunostinta de cauza:

(4) Statul sprijina, la cerere, prin contributii, in raport cu numarul credinciosilor cetateni romani si cu nevoile reale de subzistenta si activitate, salarizarea personalului clerical si neclerical apartinand cultelor recunoscute. Statul sprijina cu contributii in cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unitatilor de cult cu venituri reduse, in conditiile stabilite prin lege.

(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind functionarea unitatilor de cult, pentru reparatii si constructii noi, in raport cu numarul credinciosilor, conform ultimului recensamant, si cu nevoile reale.

Ori, avand in vedere aceste lucruri, se poate considera ca motivul pentru care bisericile baptiste din vestul tarii au accesat cu precadere aceste fonduri este cat se poate de clar, dat fiind faptul ca numarul credinciosilor, procentual vorbind, este considerabil, in raport cu cel al credinciosilor din bisericile baptiste din alte regiuni ale tarii.

5. V. T.: “In situatia deductibilitatii, acesta este un drept al cetateanului, credincios baptist, de a dirija prin efectul legii o parte din venitul sau spre activitati si proiecte in care crede. Se intelege ca, daca nu contribuie la sustinerea activitatii bisericii, nici Statul nu are obligatia sa il scuteasca de impozit”.

Deductibilitatea este intr-adevar un drept, insa nu doar al credinciosului baptist, ci al credinciosilor fiecaruia dintre cele 18 culte legal recunoscute in Romania, conform Legii 489/2006. Nu mai citez din nou articolul, pentru simplul motiv ca am facut-o deja in repetate randuri. Chiar si asa, se cade nuantat faptul ca deductibilitatea se acorda LA CERERE, nu din oficiu, cu conditia respectarii unor termene si proceduri in vigoare, conditie fara de care nimeni, fie el persoana fizica sau juridica, credincios baptist sau ba, nu va beneficia de acea deductibilitate.

Mai multe informatii despre acordarea facilitatilor fiscale, deductibilitate si alte aspecte financiar-contabile privind unitatile de cult gasiti aici, intr-un articol excelent semnat de dr. Mihai Antonescu si drd. Ligia Antonescu.

6. V.T.: “Am convingerea ca bisericile baptiste vor continua
sa creasca si fara acordarea deductibilitatii. Totusi, sarcina Uniunii Baptiste ar fi aceea de a solicita Guvernului ca prin Ministerul de Finante sa aplice H.G. nr.58/ 2008, pentru respectarea unui drept cetatenesc. Nu stiu in ce masura hotararea Consiliului Uniunii de a accepta subventii de la stat va face inoperanta prevederea Art. 5 alin. 4 din Statut. Si astfel, statul sa nu mai aiba obligatia sa acorde scutire de impozit credinciosilor baptisti pentru contributiile sau donatiile lor.

Cred ca ar fi interesant de purtat o dezbatere pe tema “drepturilor cetatenesti”. Avand in vedere faptul ca si in privinta acordarii deductibilitatii, si in privinta acordarii unor facilitati fiscale, vorbim despre drepturi cetatenesti, pentru care consideram ca merita militat, nu vad de ce nu s-ar milita si pentru acordarea acelor contributii pentru renovarea sau intretinerea unitatilor de cult, a cladirilor bisericilor, acolo unde comunitatea locala nu isi poate permite o asemenea investitie, din moment ce membrii acelei biserici, in calitate de cetateni, au garantat de legislatia in vigoare dreptul de a beneficia de acele facilitati.

 

II. Scrisoarea deschisa a pastorului Paul Negrut, fost presedinte si actual vicepresedinte al Uniunii Bisericilor Crestine Baptiste

 O gasiti integral aici: http://negrutpaul.wordpress.com/2009/12/30/scrisoare-deschisa-catre-bisericile-crestine-baptiste-din-romania/

Din motive obiective, am optat pentru abrevierea numelui pastorului Paul Negrut in forma “PN”, si pentru analizarea acelor afirmatii care, cum spuneam, mi-au atras atentia in mod deosebit.

1. PN – “pentru prima data in istoria de peste 150 de ani a credintei baptiste in Romania, Cultul Baptist se indrepta incepand de la liderii ei intr-o directie nebiblica si periculoasa in domeniul relatiei cu Statul”.

Scrisoarea lui Paul Negrut incepe intr-o maniera destul de abrupta, cu un atac la adresa liderilor cultului baptist, in speta la adresa lui Otniel Ioan Bunaciu, presedintele acestuia.

Partea ciudata, din punctul meu de vedere, consta in faptul ca si domnia sa face parte din conducerea cultului, recte dintre “liderii acestuia”, ocupand in prezent postul de vicepresedinte (unul dintre cei patru vicepresedinti).

2. PN – “Am aflat insa de la fratii care au participat si mai apoi din Procesul Verbal al sedintei ca s-a votat acceptarea de fonduri de la stat pentru „proiecte sociale, culturale, educationale si reparatii si constructii de biserici.”

Ideea de baza de aici este cat se poate de clara: S-A VOTAT. Din moment ce s-a votat, se poate considera faptul ca s-au respectat principiile democratice si ca majoritatea celor prezenti, in calitate de reprezentanti imputerniciti ai comunitatilor si, in speta, ai bisericilor care fac parte din Uniune au luat o anumita decizie. Desigur, aceasta poate fi buna sau mai putin buna, insa este cel putin lipsit de etica sa ataci conducerea Uniunii pentru o decizie luata de majoritatea celor prezenti (pentru ca, din moment ce “s-a votat” si votul a fost considerat valid, lucrul acesta implica o decizie a majoritatii).

3. P.N. “Consider ca aceasta decizie este impotriva invataturilor Scripturii in ceea ce priveste relatia Biserica-Stat. Acest subiect a fost discutat in anii trecuti la Consiliul Uniunii in urma prezentarii unor referate doctrinare de catre patru membri ai Consiliului (fr. Ioan Rancu si Paul Negrut au prezentat argumentele biblice si doctrinare pentru a nu primi bani de la stat, iar fr. Viorel Iuga si Otniel Bunaciu au prezentat argumentele biblice si doctrinare pentru a primi bani de la stat”. In urma acestor dezbateri si in baza convigerii ca in conformitate cu Sfanta Scriptura, Biserica trebuie sa fie separata de Stat, Consiliul Uniunii a votat in unanimitate ca in Cultul Baptist din Romania sa nu se accepte bani de la stat pentru salarii, pentru contructii si reparatii de biserici. In legatura cu concesionarea unor terenuri pentru constructii de case de rugaciune, Consiliul a recomandat bisericilor sa cumpere si sa intabuleze terenul pentru a nu depinde de autoritatile statului si pentru a nu periclita proprietatea bisericii asupra cladirii”.

Paragraful contine cel putin cateva afirmatii interesante. Prima dintre acestea se refera la “argumentele biblice si doctrinare” pentru a primi sau nu bani de la Stat. Paul Negrut afirma ca, in anii trecuti, au fost prezentate la Consiliul Uniunii referate doctrinare de catre patru membri ai acestuia, fiind aduse argumente biblice si doctrinare atat in favoarea, cat si in devafoarea acestei idei. Prin urmare, din moment ce exista argumente atat biblice, cat si doctrinare pentru ambele pozitii, pentru a se adopta totusi o pozitie unitara, atunci punctele de vedere s-au supus la vot in Consiliu si decizia acestuia a fost considerata ok, ca dealtfel intreaga procedura. Acum, la o anumita distanta temporala, aceeasi problema a fost rediscutata, ca urmare a faptului ca au intervenit unele elemente care au impus lucrul acesta (voi reveni asupra acestei idei), au fost de asemenea prezentate argumente atat in favoarea, cat si in defavoarea acceptarii de subventii, a fost de asemenea supus la vot, Consiliul Uniunii a luat de asemenea o decizie, insa de data aceasta procedura nu mai este considerata ok… desi, repet, din afirmatiile vicepresedintelui cu educatia al Uniunii, reiese ca au fost conditii extrem de asemanatoare, chiar daca deciziile luate atunci si acum au fost diametral opuse. Este drept, “atunci” a fost luata o decizie care a fost in acord cu “argumentele biblice si doctrinare” ale domniei sale, iar “acum” decizia luata a fost in acord cu “argumentele biblice si doctrinare” ale interlocutorilor dezbaterii de atunci.

4. Problema scolilor si a ONG-urilor cu activitate in domeniul social.PN arata faptul ca, pe de o parte, scolile teologice “care nu pregatesc lucratori” nu vor accepta in continuare sa primeasca subventii de la Stat, iar, pe de alta parte, liceele baptiste care fac parte din invatamantul de stat vor continua sa functioneze astfel pana cand va fi posibil sa se transforme in scoli confesionale private. Apoi, “s-a acceptat ca fundatiile sau asociatiile care nu au activitate cultica ci sociala sa primeasca subventii de la stat cu singura conditie ca banii sa nu intre in contabilitatea bisericii”.

Toate acestea ar reprezenta, in viziunea vicepresedintelui Paul Negrut, o incalcare flagranta a deciziei “de a nu accepta subventii de la Stat”, despre care autorul scrisorii deschise afirma ca ar fi fost consfintita “in Statutul de organizare si functionare al Cultului Crestin Baptist din Romania. Astfel, Articolul 5, par. 3 din Statut afirma clar principiul separatiei Bisericii de Stat:

„Autonomia Cultului Crestin Baptist, in sensul Constitutiei Romaniei, se manifesta si prin faptul ca acesta, din motive doctrinare, nu accepta subventii financiare din partea statului pentru activitatea cultica si pentru functionarea sa.”

Problemele aici sunt mai multe. In primul rand, sintagma “scolile teologice care nu pregatesc lucratori”. Nu pot sa nu ma intreb ce anume intelege domnia sa prin termenul “lucratori”, intrucat, din context, tind sa cred ca ii are in vedere exclusiv pe… pastori… sau pe viitorii pastori… Oare nu este o confiscare a termenului? Sau poate pastorii sunt singurii… lucratori?…

Oricum, coroborand datele de pana acum, chiar nu vad care ar fi problema din punctul de vedere al invatamantului teologic pastoral, din moment ce s-a convenit ca acestea sa nu primeasca nici un fel de subventii de la Stat.

Pe de alta parte, o simpla comparatie cu cel de-al doilea exemplu de invatamant confesional adus in discutie de vicepresedintele Paul Negrut, cazul liceelor baptiste care sunt parte integranta din invatamantul de Stat, fiind, prin urmare, finantate integral de la buget (in traducere libera: iau bani de la Stat si au luat si pana acum (sau, daca vreti, “acceseaza” exclusiv fonduri de la Stat, si au facut-o inclusiv in timpul mandatului de presedinte al pastorului Paul Negrut).

Apoi, consider ca trebuie lamurite si detaliate o serie de aspecte din Statut. Dee exemplu, ce implica si ce nu implica sintagmele “activitatea cultica” sau functionarea sa” (a cultului, – n.m.). In ce masura invatamantul confesional, care, pe langa orele obisnuite de limba si literatura romana, matematica, fizica, biologie etc., unde sunt urmate in mod obligatoriu programele aprobate de Ministerul Educatiei si Cercetarii, deci de Stat, se mai studiaza si religia, diferite materii de pregatire religioasa, conform unor programe de asemenea aprobate de minister, in ce masura, spuneam, acestea reprezinta sau se suprapun cu “activitatea cultica” sau se refera la “functionarea sa” si, implicit, prin accesarea de finantari de la Stat s-ar incalca Statutul?

Sau, daca la Consiliul anterior al Uniunii si, de asemenea, la Conferinta Nationala, cand s-a adoptat Statutul, s-a considerat ca finantarea invatamantului teologic nu ar reprezenta o incalcare a Statutului, desi acesta, repet, in formele sale liceale, este finantat exclusiv de la buget, deci de Stat, de ce ar fi acum o problema? Sau, mai mult, de ce ar fi o problema ca “scolile care pregatesc lucratori” sa primeasca finantari de la Stat, din moment ce legislatia romaneasca prevede asemenea posibilitati? Care este diferenta dintre o scoala postliceala sanitara baptista, de exemplu, care este finantata de stat, si pregateste, cel putin la nivel teoretic, asistente medicale pentru a lucra in cadrul diferitelor proiecte sociale si umanitare ale bisericilor cultului (desi majoritatea absolventilor lucreaza in institutii si organizatii ne-baptiste) si, respectiv, invatamantul teologic baptist? De ce in cazul uneia, accesarea de fonduri de la stat nu reprezinta o incalcare a Statutului, iar in cazul celeilalte, accesarea de fonduri de la Stat ar reprezenta o “indepartare periculoasa de la adevarul Sfintei Scripturi”? Oare nu reprezinta aceasta pozitie doar o interpretare arbitrara, partinitoare?

5. P.N. – “Membrii Consiliului Uniunii care, la propunerea fr. Otniel Bunaciu, Presedintele Uniunii, au votat pentru acceptarea subventiilor de la Stat”…

Din descrierea facuta, cititorul poate sa vada un presedinte care ar manipula participantii, pe de o parte si, pe de alta parte, poate sa vada in membrii Consiliului Uniunii niste marionete fara personalitate care voteaza ce si cum le dicteaza Presedintele Uniunii, fr. Otniel Bunaciu. Ori, din simpla postura de observator al diferitelor evenimente petrecute in perioada mandatului de presedinte al lui Otniel Bunaciu si, mai ales, cunoscand componenta acestui Consiliu al Uniunii, se poate deduce ca realitatea nu este in nici un caz asa cum a fost ea zugravita, extrem de fin, este drept, in scrisoarea deschisa a fostului presedinte, dr. Paul Negrut. Dealtfel, in orice consiliu, unul dintre rolurile presedintelui este acela de a supune la vot, in fata membrilor reprezentanti si imputerniciti, problemele curente sau deosebite cu care se confrunta comunitatea pe care o reprezinta.

6. PN citeaza Art. 47, par. 1 si 2, care afirma:

„Bunurile sacre ale bisericii sunt: lacasurile de cult cu terenurile si anexele aferente, casele pastorale pentru personalul duhovnicesc, terenurile si bunurile mobile destinate activitatilor si practicilor de cult si institutiilor cultice de invatamant, cimitirele confesionale.”

„Bunurile sacre ale bisericii se afla sub protectia Legii nr. 489/2006, in sensul ca sunt imprescriptibile si insesizabile.”

… si considera ca acestea sunt argumente imparabile pentru care bisericile nu pot accepta finantari de la Stat nici pentru intretinerea ori repararea cladirilor in care functioneaza. Mai mult decat atat, domnia sa considera ca “din punct de vedere procedural, este limpede ca membrii Consiliului Uniunii care au votat pentru acceptarea subventiilor de la Stat, sub pretextul ca si baptistii contribuie la bugetul Statului, nu fac altceva decat sa instaureze autoritatea Statului asupra Bisericii. Cine finanteaza acela si dicteaza! In acest fel, sunt calcate in picioare credinta biblica, Statutul si toate hotararile anterioare in aceasta privinta. Banul devine mai important decat doctrina”.

Atrag atentia aici asupra mai multor aspecte: in primul rand, faptul ca initial citeaza articolul 5, care afirma ca “autonomia Cultului Crestin Baptist, in sensul Constitutiei Romaniei, se manifesta si prin faptul ca acesta, din motive doctrinare, nu accepta subventii financiare din partea statului pentru activitatea cultica si pentru functionarea sa” (deci “pentru activitatea cultica si pentru functionarea sa”), repet, o formulare care poate da nastere unor interpretari, apoi, pentru a “demonstra” faptul ca Statutul este, in opinia domniei sale, cat se poate de clar, citeaza alte doua paragrafe, care vorbesc despre “bunurile sacre ale bisericii”, nu despre “activitatea” si nici despre “functionarea” sa.

In fine, chiar si daca am miza pe metoda reducerii la absurd si am admite ca Statutul ar fi clar in aceasta privinta si ca prevede intr-adevar interdictia explicita de a accesa fonduri pentru “bunurile sacre ale bisericii”, chiar si atunci tot nu se rezolva problema, ba dimpotriva, lucrurile sunt chiar mai grave decat atat. Pentru ca, din fragmentul din Statut redat de dr. Paul Negrut ar putea reiesi, la fel de bine si mergand pe aceeasi logica, faptul ca nici institutiile confesionale de invatamant nu pot beneficia de nici un fel de subventii din partea Statului. Ori, dupa cum am aratat, cultul detine mai multe unitati confesionale de invatamant, atat de nivel liceal, cat si universitar, care nu doar ca primesc subventii, ci fac parte din invatamantul de Stat. Si, sa imi fie cu iertare, nici una dintre aceste institutii de invatamant confesional nu au fost infiintate in timpul mandatului actualului presedinte al Uniunii, ci au functionat fara ca dr. Paul Negrut sa aiba ceva de obiectat in timpul celor 8 ani de mandat prezindential al domniei sale. Prin urmare, daca pana atunci nu a fost o problema, si daca nici acum nu reprezinta o problema, atata timp cat nu ii priveste pe “lucratori” (a se citi “pastori”), nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva este vorba despre altceva, nu despre o reala ingrijorare referitoare la faptul ca, “pentru prima data in istoria de peste 150 de ani a credintei baptiste in Romania, Cultul Baptist se indrepta incepand de la liderii ei intr-o directie nebiblica si periculoasa in domeniul relatiei cu Statul”.

Un alt lucru pe care il semnalez este faptul ca, in citatul domniei sale, apare o referire la doua acte normative ale Statului: Constitutia si, respectiv, Legea 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor. Deci, pe de o parte, admitem ca ne raportam la aceste documente legale LAICE, si facem uz de ele in ceea ce priveste libertatea religioasa si protectia bunurilor sacre, “in sensul ca acestea sunt imprescriptibile si insesizabile”, insa in acelasi timp omitem, fie din ignoranta, fie cu rea intentie, faptul ca aceeasi Lege 489/2006, referindu-se la bunurile sacre despre care vorbeste dr. Paul Negrut, afirma, in art. 27, alin. (1), un principiu care ii arunca in aer intreaga argumentatie referitoare la aberantul “cine finanteaza, acela dicteaza”: “Cultele recunoscute si unitatile lor de cult pot avea si dobandi, in proprietate sau in administrare, bunuri mobile si imobile, asupra carora pot dispune in conformitate cu statutele proprii”. Deci, conform legii, in privinta bunurilor sacre ale cultului, bisericile apartinand cultului baptist pot dispune in conformitate cu Statutul propriu. Unde este atunci amestecul Statului in treburile cultului?

In fine, consider de bun simt afirmatia interogativa a lui Alin Cristea (http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2009/12/31/iar-s-a-trezit-paul-negruț/): “dacă americanii au finantat (biserici si) Universitatea Emanuel, atunci au si DICTAT?”.

De asemenea, nu pot sa nu ma intreb daca, in extenso, problema finantarii sau a accesarii unor fonduri de la diferiti finantatori priveste doar Statul Roman? Sau se refera si la alti finantatori, de dragul carora au fost adoptate in unele biserici si anumite abordari teologice sau doctrinare?

Cred ca, daca vrem sa fim consecventi, atunci trebuie sa cantarim cu mare atentie toate situatiile posibile. In privinta finantarilor de la Stat, nu trebuie sa fii mare cunoscator pentru a sti ca exista reguli si norme extrem de clare si de transparente, lucru pe care nu il putem spune despre TOTI finantatorii diferitelor activitati sociale ori confesionale din Romania.

Apoi, consider ca trebuie pastrat un minim de decenta si sa precizam faptul ca, daca s-a ajuns la aceasta decizie a Consiliului Uniunii, lucrul acesta nu a pornit de la Presedintele acesteia, dr. Otniel Bunaciu, asa cum pare a se insinua in mod malitios, nici de la “liderii acesteia”, asa cum nu doar pare, ci chiar se afirma in scrisoarea vicepresedintelui Paul Negrut, ci de la faptul ca o serie de biserici si de organizatii apartinand bisericilor au accesat deja fonduri fie de la bugetele locale, fie de la cel de Stat (bugetele locale = primarii, consilii locale, iar bugetul de stat = de la Ministerul Culturii si Cultelor) pentru activitatile intreprinse cu precadere in domeniul social.

Astfel, conform site-ului Uniunii (http://www.uniuneabaptista.ro/stiri/view/id/94),

“datorită faptului că în ultimii ani, mai multe biserici din ţară au primit şi altele au solicitat fonduri din partea Guvernului, Secretariatul de Stat pentru Culte a solicitat Uniunii Baptiste o clarificare cu privire la interpretarea modului în care este înţeles de către bisericile baptiste din România articolul din Statutul Cultului care afirmă că: “Autonomia Cultului Creştin Baptist, în sensul Constituţiei României, se manifestă şi prin faptul că acesta, din motive doctrinare, nu acceptă subvenţii financiare din partea statului pentru activitatea cultică şi pentru funcţionarea sa”. Conducerea Uniunii a solicitat ca această problemă să fie discutată la nivelul comunităţilor în vederea unei decizii comune. Majoritatea comunităţilor regionale au avut această discuţie şi multe comunităţi dintre acestea au trimis poziţia lor în scris. În urma unei discuţii ample, Consiliul Uniunii a votat că interpretarea data articolului de statut este în sensul că:

I. Bisericile membre ale Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România pot accesa fonduri din partea Statului pentru: proiecte legate de implicarea bisericii în societate (activităţi sociale, educaţionale, etc) precum şi pentru construirea şi repararea clădirilor şi anexelor acestora care sunt proprietatea bisericilor şi a Cultului.

II. Bisericile creștine baptiste din România nu primesc fonduri din partea Statului pentru susținerea salariilor pastorilor. Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România sau comunitățile teritoriale nu au solicitat și nu vor solicita fonduri din partea Statului pentru salariile angajaților.”

Se da urmatoarea problema: “accesarea de subventii/ fonduri publice” de catre bisericile apartinand Uniunii Baptiste. Se agita bine spiritele si se asteapta rezultatele…

Un scurt istoric al evenimentelor notabile aparute pe diverse site-uri, bloguri si grupuri de discutie trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu trei itemi: anuntul de pe pagina de internet a Uniunii, scrisoarea deschisa a pastorului Paul Negrut, ca o reactie la anuntul cu pricina si, respectiv, comentariul pastorului Vasile Alexandru Talos, aparut ca o reactie la scrisoarea pastorului Negrut.

Buuuun. Acum sa le luam in ordine, cat sa pricepem cat de cat ceva si noi, cei care nu am fost neaparat implicati in mod direct si “in miezul problemei”.

Desi initial am postat un singur articol, foarte lung si greu de parcurs, am optat ulterior pentru impartirea acestuia in patru fascicule. Nu garantez ca va fi mai usor de parcurs, insa cu siguranta lectura acestuia va fi mai facila.

 

I. Comunicatul de pe pagina de internet a Uniunii Bisericilor Crestine Baptiste din Romania

Pe site-ul Uniunii Bisericilor Crestine Baptiste a aparut, in data de 12.11.2009, urmatorul comunicat:

“Consiliul Uniunii a decis în şedinţa de la Comăneşti din 27 Octombrie 2009 că bisericile baptiste pot accesa fonduri din partea Statului pentru proiecte legate de implicarea bisericii în societate (activităţi sociale, educaţionale, etc) precum şi pentru construirea şi repararea clădirilor şi anexelor acestora care sunt proprietatea bisericilor şi a Cultului.

Datorită faptului că în ultimii ani, mai multe biserici din ţară au primit şi altele au solicitat fonduri din partea Guvernului, Secretariatul de Stat pentru Culte a solicitat Uniunii Baptiste o clarificare cu privire la interpretarea modului în care este înţeles de către bisericile baptiste din România articolul din Statutul Cultului care afirmă că: “Autonomia Cultului Creştin Baptist, în sensul Constituţiei României, se manifestă şi prin faptul că acesta, din motive doctrinare, nu acceptă subvenţii financiare din partea statului pentru activitatea cultică şi pentru funcţionarea sa”. Conducerea Uniunii a solicitat ca această problemă să fie discutată la nivelul comunităţilor în vederea unei decizii comune. Majoritatea comunităţilor regionale au avut această discuţie şi multe comunităţi dintre acestea au trimis poziţia lor în scris.

În urma unei discuţii ample, Consiliul Uniunii a votat că interpretarea data articolului de statut este în sensul că:

I. Bisericile membre ale Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România pot accesa fonduri din partea Statului pentru: proiecte legate de implicarea bisericii în societate (activităţi sociale, educaţionale, etc) precum şi pentru construirea şi repararea clădirilor şi anexelor acestora care sunt proprietatea bisericilor şi a Cultului.

II. Bisericile crestine baptiste din România nu primesc fonduri din partea Statului pentru sustinerea salariilor pastorilor. Uniunea Bisericilor Crestine Baptiste din România sau comunitătile teritoriale nu au solicitat si nu vor solicita fonduri din partea Statului pentru salariile angajatilor”.

 

Urmarea: mai multe discutii si dezbateri, unele pasionale, altele mai putin pasionale, unele aprobatoare, altele incriminatorii la adresa diferitelor persoane, personalitati si personaje implicate.

Au atras atentia in mod deosebit, dupa cum spuneam, doua dintre acestea: prima – o scrisoare deschisa a pastorului Paul Negrut, fost presedinte al Uniunii si actual vicepresedinte, aparuta pe internet la vreo doua luni distanta de la evenimentul din 27 octombrie, iar a doua – un comentariu al pastorului Vasile Talos, de asemenea fost presedinte al cultului.

In cele ce urmeaza voi incerca sa le prezint pe rand, supunand atentiei dumneavoastra o serie de ganduri si de meditatii personale, nu pentru ca nu ar mai exista alte analize sau opinii, pentru ca exista din abundenta, ci pentru ca, citindu-le, am sesizat ca o serie de aspecte nu au mai fost surprinse in alte colturi ale internetului.

 

 

Exista studii recente, ale unor cercetatori britanici, care arata faptul ca, in medie, un individ aude peste 100.000 de cuvinte si inmagazineaza aproximativ 34 de gigabytes de informatie, ceea ce inseamna o cincime din capacitatea de stocare a unui computer.

Mai mult decat atat, se pare ca 44,9 % din informatiile la care suntem expusi provin din diverse programe sau emisiuni televizate, 27% de pe internet si doar 8,6 % din diverse tiparituri clasice.

Sursa: http://cancan.ro/mapamond/bizar/auzim-100-000-de-cuvinte-zilnic-80552.html.

Avand insa in vedere faptul ca studiul respectiv a fost intocmit in Marea Britanie, unde utilizarea internetului are o rata mult mai ridicata decat in Romania, tind sa cred ca la noi procentul alocat televizorului este mult mai mare.

La prima vedere pare a fi doar un alt studiu interesant, in urma caruia nu poti spune decat un “maiculita, ce tari suntem noi, din moment ce putem stoca 34 de gigabytes de informatie pe zi”… Da, este intr-adevar un lucru impresionant, insa lucrul acesta nu demonstreaza altceva decat ca am fost intocmiti in mod magistral de catre un Creator desavarsit, care ne-a dotat cu niste minti extraordinare… Care a reusit sa inghesuie, intr-o “carcasa” nu foarte mare, de dimensiunile catorva hard-discuri portabile, o materie cenusie care poate stoca o cantitate enorma de informatii si care, mai mult decat atat, este capabila nu doar de stocare, ci si de analizare si de prelucrare a acestor date…

Pe de alta parte, avand in vedere faptul ca acum stim ca ne umplem zilnic “hard-discurile” cu 34 de gigabytes ar trebui sa ne faca macar putin mai responsabili si mai selectivi. Adica, altfel spus, putini sunt aceia care recomanda solutii considerate astazi habotnice, de tipul renuntarii totale la televizor sau la internet, insa nu cred ca ar fi un capat de tara daca fiecare dintre noi am fi mai atenti la emisiunile si programele TV care ne furnizeaza acel impresionant procent de aproape 50% din cantitatea de informatii care urmeaza a fi stocata zilnic in materia noastra cenusie. Sau la acele site-uri care ne furnizeaza aproape o treime din datele pe care le retinem zilnic ori, de ce nu, chiar si la ceea ce citim, avand in vedere faptul ca a zecea parte din ceea ce lecturam va ocupa un spatiu deloc neglijabil pe “hard-discurile” cu care am fost inzestrati de Dumnezeu.

Am remarcat un lucru cat se poate de interesant la studiul cercetatorilor britanici, pe care mi-am bazat, dealtfel, intreaga argumentatie si indemnul de a fi mai selectivi si mai atenti cu “sursele” spre care privim zilnic: toata aceasta cantitate de informatii pe care o inmagazinam zilnic nu este neaparat stocata in urma unei selectii (cu atat mai putin in urma unei selectii riguroase, facuta dupa niste criterii bine definite, sanatoase…), ci doar ca urmare a ajungerii acelor informatii la “unitatea noastra centrala”. Altfel spus, “hard-discurile” ni se umplu zilnic cu acei 34 de gigabytes de date, indiferent daca noi vrem sau nu lucrul acesta ori daca noi suntem constienti de asta ori ba. Prin urmare, responsabilitatea noastra de a selecta cu grija si atentie ce programe TV sa urmarim, ce site-uri sa vizitam, ce carti ori ziare sa citim devine cu atat mai mare, pentru ca aceasta este cea mai sigura modalitate de a face selectia… Odata stocate, informatiile ne pot folosi ori, dimpotriva, ne putem trezi ca am stocat date total lipsite de valoare, ca am irosit cei 34 de gigabytes alocati unei zile, cei 238 de gigabytes alocati unei saptamani, cei 1054 de gigabytes alocati unei luni sau 12410 de gigabytes alocati unui an din viata noastra…

Mare tambalau, mare… Cum de ce, Bibicule? Pai tocmai fu lansat, cu turle si trambite, inca un raport care demonteaza, odata pentru totdeauna, cu dovezi irefutabile, alte convingeri religioase crestine…

Iacata ce scrie ziarul Ziua, editia online din 22 decembrie 2009:

Un biolog de top din Marea Britanie a comparat fiziologia speciilor zburatoare cu reprezentatiile in arta a creaturilor mitologice si mitice si a descoperit ca ingerii si nimfele care stau in varful bradului de Craciun nu au ajuns acolo datorita aripilor de pe spate, titreaza, marti, “Daily Telegraph”. Profesorul Roger Wotton, de la Colegiul Universitar din Londra, a descoperit ca zborul ar fi imposibil pentru ingerii infatisati cu brate si aripi asemanatoare pasarilor. “Chiar si la o analiza simpla a dovezilor din reprezentarile artistice se poate observa ca ingerii si heruvimii nu isi pot lua zborul spre diferite locuri. Chiar si daca planau, ei ar fi avut nevoie de niste conditii specifice pentru a-si lua zborul, cum ar fi un vant puternic din spate”, a declarat profesorul. (…) Ingerii de marime normala si heruvimii sunt mult mai greoi decat zburatoarele. De asemenea, lor le lipseste puterea musculara ce le permite pasarilor sa dea din aripi.

Pai, neicusorule, Bibicule draga, puteau foarte bine sa ma intrebe pe mine in loc sa cheltuiasca atatea mii de lire sterline, si le-as fi putut spune, cat se poate de serios, ca ingerasii, la fel ca si nimfele, care impodobesc brazii de Craciun, nu au ajuns acolo datorita aripilor de pe spate… Nu de alta, dar acelea nu sunt decat niste simple ornamente pentru pomul de iarna… Si, oricat de ciudat i s-ar parea distinsului om de stiinta, pot sa ii spun cu mana pe inima ca… nici nu vorbesc… Nu eu, ci ingerii si nimfele din brazii de Craciun… Dar, desigur, asa cum ii sta bine unui savant, mergand pe principiul “question everything, my lord” (era sa zic… mon cher… dar ma faceam vinovat de incalcarea registrului lingvistic…), domnia sa ar putea foarte bine sa mai puna la cale inca un studiu care sa argumenteze, de asemenea cu dovezi implacabile, cum ca ingerii si nimfele din pomul de Craciun nu sunt suficient de dezvoltati pentru a articula cuvinte. Parca si vad un titlu, demn de semnatura unui biolog de top: “Ingerii nu pot vorbi…”

Mister Wotton ar fi trebuit, ca un biolog de top ce se gaseste, sa stie ca reprezentarile artistice nu reprezinta altceva decat o viziune a artistului care le-a plasmuit, fiind prin urmare o reprezentare SUBIECTIVA a realitatii. Ca dovada, aceeasi realitate istorica poate fi redata artistic in maniere dintre cele mai diverse – a se vedea, de exemplu, imaginea lui Iisus Christos din iconografia bizantina si a se compara cu reprezentarile grafice din spatiul latin… In unele dintre ele, personajele sunt infatisate trase la fata, cu chipul incarcat de suferinta, in altele sunt diafane si zambitoare… A, si… cireasa de pe tort, pentru ca tot am amintit de cazul Mantuitorului… Sa nu uitam ca exista si picturi care il infatiseaza in postura unui barbat de culoare… Elementar, my dear Watson (pardon, Wotton), elementar…

Cat despre teoria domniei sale ca ingerii nu ar fi putut zbura, fizic vorbind, ii reamintesc de faptul ca, potrivit legilor fizicii, avioanele de astazi nu au cum sa zboare… La cat de greoaie sunt ele insele, plus calatorii, plus bagajele, incarcatura, si la cat de mici sunt aripile lor, ele, teoretic, nu au cum sa zboare… Insa, vorba ceea, e pur si muove… “Si totusi… se misca”… si, mai mult decat atat, zboara… Ori, sa-mi fie cu iertare, un inger trebuie sa fie cu mult mai usor decat un avion, nu credeti, my lord? Iar asta… intr-un fel sau altul, tot ar putea fi deductibil, daca nu demonstrabil… Iar daca un avion zboara, in ciuda faptului ca legile fizicii spun ca nu poate zbura, ce argumente de bun simt ati putea aduce in defavoarea ingerilor? Faptul ca ornamentele de Craciun nu pot zbura?! Sau ca aripile din picturi nu sunt desenate proportional?! Let’s get serious, my lord… nu tine… Dar, oricum, vorba anglo-saxonilor, “nice try”…

Cu totii avem si amintiri neplacute. In majoritatea cazurilor, acestea nu sunt insa decat simple amintiri neplacute si atat. Poate si putin dureroase, insa nu neaparat traumatizante. Exista insa oameni – si din pacate numarul acestora nu este foarte mic – pentru care amintirile neplacute au reprezentat o piatra de hotar, un punct in care viata lor s-a schimbat in mod dramatic si a luat o turnura care uneori are dimensiunile unei adevarate catastrofe. Datorita unui astfel de moment traumatizant, acestia au dezvoltat fie diverse fobii, fie variante severe ale unor tulburari anxioase, cum ar fi P.T.S.D. (stresul post-traumatic, “Post Traumatic Stress Disorder”, cum il denumeste DSM IV). Pentru oamenii aflati in astfel de circumstante, viata fara tratament de specialitate si, in majoritatea cazurilor, fara o medicatie adecvata, nu reprezinta altceva decat un calvar cu care trebuie sa se confrunte zilnic. Ba, din pacate, chiar si cu aceste adjuvante, recuperarea este deseori destul de dificila si poate dura luni, ani sau chiar… toata viata.

Ei bine, date fiind aceste lucruri si mai ales daca v-ati afla intr-una din situatiile delicate de care am amintit in treacat, ce ati spune daca ar exista posibilitatea ca, intr-un fel sau altul, cineva sa poata interveni si sa poata pur si simplu “edita” acele amintiri traumatizante, ca si cum ai avea posibilitatea ca, atunci cand vezi un film care contine si anumite scene pe care nu vrei sa le mai vezi, le-ai putea scoate si ai putea lasa pe pelicula doar partile sale care nu iti provoaca disconfort?

Desi poate parea o utopie sau, in cel mai fericit caz, un scenariu stiintifico-fantastic, o echipa de cercetatori americani de la New York University, condusa de Elizabeth Phelps, a finalizat un studiu care pare sa confirme faptul ca lucrul acesta nu este chiar imposibil.

Pornind de la o serie de experimente desfasurate pe soareci de laborator, Phelps a observat unele aspecte pe care a dorit sa le verifice si in cazul subiectilor umani. Astfel, o serie de voluntari au fost solicitati sa participe la studiul finantat de National Institutes of Health’s National Institute of Mental Health, in conditii de laborator. Acestia au fost impartiti in doua esantioane, dintre care unul de control. Ambelor grupuri le-a fost aratat un patrat albastru, in timp ce le-a fost aplicat si un soc de intensitate moderata, pentru a-l asocia unei amintiri neplacute.

Odata creata aceasta amintire neplacuta, le-au aratat apoi voluntarilor doar patratul albastru, iar acestia au confirmat asocierea cu senzatia de teama si de disconfort resimtita in timp ce le-a fost aplicat socul respectiv.

Apoi Phelps si echipa au asteptat zece minute, dupa care le-au i-au expus din nou pe voluntarii din primul esantion la acele imagini cu patratul albastru, in mod repetat si constant, fara insa a le aplica si socul cu pricina.

Cel de-al doilea grup, esantionul de control, nu a fost supus aceluiasi antrenament, pentru a se vedea daca ipoteza se verifica ori este infirmata.

Concluziile au fost de-a dreptul surprinzatoare. Se stie ca diferite obiecte sau fotografii care stimuleaza anumite zone ale creierului reactiveaza unele amintiri. Acestea ne par vii inaintea ochilor datorita faptului ca apar in cadrul a ceea ce Phelps a numit “ferestre temporale” si care, conform concluziilor studiului, pot fi “editate” inainte de a fi stocate din nou, cu conditia ca expunerea la factorii stimulatori sa se produca in acel interval de zece minute. Astfel, voluntarii din primul esantion au fost expusi in mod progresiv si constant la imaginea care le trezea acele amintiri neplacute, iar aceasta a fost editata prin adaugarea de noi informatii care au fost stocate ulterior in cadrul aceleiasi amintiri, ei confirmand astfel o ipoteza care deschide noi orizonturi de cercetare.

Cercetatorii au declarat ca reactivarea unei amintiri – aratand oamenilor diferite obiecte sau poze ce stimuleaza anumite zone ale creierului – se poate face intr-un timp limitat in care memoria poate fi “editata” inainte de a stoca in continuare informatii.

“Inainte ca amintirile sa se intipareasca, exista o perioada de timp in care se poate interveni pentru a le bloca”, a declarat Elizabeth Phelps de la Universitatea din New York. Altfel spus, creierul stocheaza informatia, apoi, cand exista stimuli externi, aceasta revine intr-o fereastra temporala care poate sa reconsolideze sau sa  modifice perceptia initiala cu privire la factorul stresor. Iar repetarea experimentului, la un interval de un an de zile, cu aceiasi voluntari, a confirmat faptul ca exista posibilitatea ca “amintirile” sa poata fi “editate”. Astfel, voluntarii care au urmat perioada de “antrenament”, atunci cand au fost din nou expusi imaginii cu patratul albastru, la un an de la experimentul initial, nu au manifestat semne de teama la nivelul epidermei, de exemplu, sau al altor zone monitorizate, in vreme ce voluntarii care nu au urmat acel antrenament au continuat sa aiba aceeasi reactie (de teama).

Desigur, studiul in sine nu reprezinta o descoperire care va revolutiona in viitorul extrem de apropiat abordarile terapeutice in cazuri dificile precum cele ale tulburarilor anxioase, ori stresul posttraumatic, insa cu siguranta deschide noi orizonturi de cercetare, cu precadere pentru domeniul terapiei congnitiv-comportamentale.

Pentru crestini, aceasta initiativa nu face decat sa reconfirme o serie de “instrumente” extrem de eficiente, a caror valoare este promovata si recunoscuta drept eficace de secole: rugaciunea, in timpul careia ne varsam inimile inaintea lui Dumnezeu si, practic, reactivam acele “ferestre temporale” ale amintirilor momentelor dificile, meditatia crestina, in timpul careia reflectam asupra lor, a modului in care acestea sunt in concordanta cu preceptele si standardele divine, citirea sistematica a Bibliei, in care ne umplem mintea cu invataturile Sale divine si corectam, sau “editam” comportamente, ganduri, directii de actiune, partasia, sau mersul la biserica, unde suntem din nou expusi invataturilor din Cuvant si din trairea Bisericii, suntem incurajati sa traim o viata curata si deplina in El… Toate acestea sunt si raman, in definitiv, instrumente terapeutice extrem de puternice… Si nu depinde decat de noi, ca indivizi responsabili de propriul nostru destin, masura in care facem uz sau, dimpotriva, neglijam aceste privilegii multiseculare care, in ultima instanta, nu reprezinta altceva decat un DAR. Un dar extrem de valoros, de o utilitate incomensurabila insa, in acelasi timp, aflat la indemana TUTUROR…

Surse:

http://science.hotnews.ro/stiri-creierul-6710337-oamenii-stiinta-gasit-modalitate-bloca-amintirile-neplacute.htm

http://www.reuters.com/article/idUSTRE5B85HV20091209

Pregatiri intense, ca de obicei, in preajma zilei de Mos Nicolae, ca nu cumva Haiducul sa fie dezamagit. E drept, e criza, asa ca a trebuit sa fim mult mai atenti la cumparaturile de anul acesta. E drept, exista si tot felul de “artificii” la care se poate recurge, de exemplu DVD-ul cu Tom si Jerry pe care il astepta… ei bine… se pare ca l-a cumparat “Mosul” si ca i-l va aduce el…

Strategii peste strategii, si dintr-o parte si dintr-alta… La un moment dat, cu foarte putin timp inainte de momentul X, piciul scoate asul din maneca: scrisoarea pentru Mos Nicolae… Bafta noastra a fost ca persoana careia i-a dictat-o, avand in vedere faptul ca inca nu stie sa scrie… dar invata el!… -, a fost “ministrul de finante” al familiei noastre… Dupa ce a ascultat o lista extrem de lunga si de costisitoare, au inceput negocierile… Ea, ca nu e buget, el, ca e dispus sa mai lase…

- Mai mami, dar trebuie sa te gandesti ca nu poate nici Mosu’ sa iti aduca atatea, pentru ca mai sunt atatia alti copii pe lumea asta…

- Dar, mami, eu am fost cuminte…

- Da, mami, ai fost cuminte, insa trebuie sa fii si rezonabil, sa intelegi ca, si daca ai fost cuminte, Mosul tot nu poate sa iti aduca toata lista aia… Trebuie sa te gandesti la ce vrei din ele, sa iti alegi ceva, si dupa aceea vedem, daca poate si Mosul…

Ma rog, negocierile au durat destul intre ei doi… Cert este ca, cu doar o zi inainte de momentul X, a gasit scrisoarea… tati… De negocieri am aflat mai tarziu… Si am aflat ca vrea o masinuta “Roary cu radio-comanda”…

Ei bine, facui ce facui, ma gandii ce ma gandii, si am gasit raspunsul la o alta intrebare. Cu ceva timp inainte, tatal meu imi facuse un cadou in bani, ” sa imi iau ceva de ziua mea (adica exact de Mos Nicolae…), si sa-i spun ce mi-am luat, din partea lui”. Ei… Acum vedeti legatura?

Aglomeratie mare intr-un mare magazin bucurestean… In mod special la raionul de jucarii… Cred ca am gasit ceea ce cautam, dar nu vad scris nicaieri numele personajului din desenele animate pe care le savureaza Luca al meu si, cum nu imi permit sa dau gres, o caut pe responsabila de raionul cu pricina si o abordez direct:

- Sunt in misiune pentru Mos Nicolae. Am pe lista o masinuta Roary cu radio comanda. Ma puteti ajuta sa o gasesc?

M-a indrumat catre ultimele doua exponate, din care am insfacat triumfator una, chiar inainte ca un alt reprezentant al lui Mos Nicolae sa o abordeze:

- Nu va suparati, unde gasesc o Hannah Montana?… Apoi un alt tatic, care cauta un costum de Spiderman…

Cert este ca, a doua zi, dis de dimineata, piciul nostru s-a trezit cu noaptea in cap, dupa ce de cu seara se culcase devreme, ca niciodata (pe la vreo 9 si jumatate…), a venit la noi in dormitor topaind ca un iepuras si zicandu-ne, cu un entuziasm molipsitor:

- Hai sa vedem daca mi-a adus Mos Nicolae comanda!…

Ne-a umflat rasul instantaneu, dupa care, stapanindu-ne, am replicat:

- Ce sa-ti aduca? Comanda? Pai, mai tati, tu te crezi la restaurant? Tu comanzi, Mosul noteaza si vine cu ce i-ai cerut? Nu, tati, tu il rogi, ii spui ce ti-ai dori, iar el, in masura in care poate, DACA poate, incearca sa tina cont de asta…

- Dar eu am fost cuminte…

- Da, tati, dar sunt copii care, chiar daca au fost cuminti, nu primesc mereu ceea ce isi doresc, pentru ca pur si simplu Mosul nu poate intotdeauna sa le aduca…

Cu ceva timp inainte avusesem o discutie cu Dulcineea mea pe tema cadoului, destul de costisitor dealtfel, precum si a “surselor de finantare” (am elucidat faptul ca a fost cadoul pe care mi l-am ales de ziua mea… pe care i l-am dat Mosului sa i-l duca Haiducului…) si, desigur, au fost rostite atat argumente pro, cat si argumente contra… De la faptul ca se va juca, foarte probabil, cateva zile cu noua achizitie, dupa care o va pune peste gramada de alte jucarii, la faptul ca nu va aprecia la adevarata lor valoare niste eforturi considerabile pentru noi, pana la faptul ca vrem ca totusi sa aiba ceea ce isi doreste, in limite oarecum rezonabile, pentru ca ne dorim sa se bucure de copilarie… si asa mai departe… Toate sunt argumente de ordin subiectiv, este drept, insa sunt discutii pe care orice cuplu normal, functional, le are, le poarta… si sunt probleme pe care este bine sa ni le ridicam, fie si doar din cand in cand…

In fine, coboram cu totii, piciul mai repede decat toti, si, cu un entuziasm molipsitor, da totul la o parte si isi vede visul cu ochii… o masinuta Roary cu radio-comanda…

Bucuria de pe chipul lui m-a convins ca mi-am ales cadoul perfect de ziua mea… Desi nu m-as fi putut gandi ca, la 32 de ani, un barbat isi poate dori o… masinuta cu telecomanda…  

P.S.   Pentru ca tot v-am relatat momentul… Dupa ce s-a uitat la tot ce a primit, piciul a tinut mortis sa verifice si pantofii nostri…

- Ia uite ce si-a dorit tataie… si mami… si tati… mandarine… banane… dulciuri… Pentru ca, daca asta au primit, inseamna ca asta i-au scris lui Mosu’ ca isi doresc… Nu e frumoasa, superba, extraordinara copilaria?… 

Discutie telefonica intre tatal meu si fiul meu, de 1 decembrie, Ziua Nationala a Romaniei:

Tata:

- Mai, tu esti roman?

Piciul:

- Da, bine-nteles ca sunt roman…

- Atunci “la multi ani” de 1 decembrie, ca suntem toti romani si e ziua noastra a tuturor!…

- Da’ ce, noi suntem nascuti TOTI pe 1 decembrie?…